531 matches
-
victimă. În acest sens, limbajul banalului social ne spune despre această ființă umană lovită temporar de spectrul nenorocirilor tranzitorii că este atinsă și pătrunsă de suferință. Dar întreaga dimensiune a vieții sociale ne oferă peisajul unor nenumărate astfel de situații ontice, o lipsă chiar limitată în timp sau redusă ca spațiu a acestor tragedii echivalând cu o suspensie enigmatică a dinamicii cotidiene. Astfel, din perspectiva banalului social, mundaneitatea ancorată imanentului este un mozaic uman de suferințe. Dar tocmai utilizarea, pe fundalul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și motivații relative ascendența prin abisurile ce se ascund învăluind imanentul ar semăna cu un metafizic zbor întrerupt de puternicii curenți ai orgoliului și admirației pentru propriul sine. În ierarhia spre și întru transcendent, dincolo de actul renunțării se întind imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imensitățile ontice ale sacrificiului pentru ceilalți sub spectrul divin al dragostei mistice, statutul existențial ce poate fi acceptat sau respins de opțiunea voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
privește ateul ca pribeag în umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral opus viziunii atee, misticul privește asumându-și totalitatea existenței dinspre, către și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându-l la descendența către suburbiile ontice. Reflectându-se în oglinda conștiinței, privirea lui ratează surprinderea neomenescului ce irumpe din lăuntric și întunecă suveran chipul părăsit de seninătate. Această nesesizare a erorii în care structura interioară proprie este ancorată susține perseverarea și progresul negativității individuale. Conceptual, eroarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
enigmatică ce pare a-i conferi potențialități și stări superioare celor oferite de grația Divinității. Întunecându-se odată cu apropierea spre acea poartă dincolo de care așteaptă să-și întâlnească experiența unei supreme extazieri, spiritul corupt își uită ființa în tentacolele insuficienței ontice. Astfel, orice cucerire negativă, orice rău împlinit nu-i conferă plenitudinea dorită ci impulsul unui salt spre un nou rău. În căutarea unei totalități, el dobândește doar fragmente. În expediția spre o fericire orgolioasă și distructivă pentru ceilalți, el întârzie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a dorinței de nimicire a celuilalt, de triumf obținut prin aruncarea suferinței asupra aproapelui. Dar în iureșul trepidant spre mirajul victoriilor sinistre el uită deplin de liniștea luminoasă a sinelui și nu sesizează, în vuietul de culori autoportertului idolatru, primejdia ontică ce-și cască disoluția sub aroganța mersului său prin lume. Există însă, și opțiunea asumării unei atitudini pozitive, stare și modalitate de a fi care se poziționează într-o extremitate opusă negativității agresorului distructiv. În această versiune, cel care a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
interioritate. Ieșind în întâmpinarea demersului ofensiv al celui rău, al feței ce-și arată ne-menescul renunțând la masca bufonică, spiritul ce alege atitudinea pozitivă înfruntă grotescul tulburării fără a rezona consubstanțial cu această tulburare. Astfel, el se menține întru constanta ontică a binelui. Perturbarea negativă poate înfrânge un astfel de spirit copleșindu-l prin intensitate și perseverență dar se dovedește incapabilă să-i susțină metamorfozarea spre întunecarea esențelor sale. Aici cel ce a ales opțiunea binelui, pășește în fluxul deschis al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei doi poli afectivi extremi, fericirea și suferința? Cum este resimțit timpul în fiecare dintre cele două cadre și poziționări ontice? Suferința, ca experiență personală extremă, poate fi supusă unei departajări conceptuale fundamentată în natura surselor și motivațiilor sale. Astfel, vom sesiza suferințele trupului, cele ale deficiențelor corporalității și cele având doar cauze spirituale. În cazul durerii ce sfredelește mistuitor trupul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cunoaștem acea dinamică accelerată în care momentele de fericire și sublim existențial se grăbesc într-o succesiune ireversibilă spre a trece din actualitatea prezentului în evidența trecutului supus gradual uitării. Din Din întreaga tensiune a ființei noastre ne dorim staționarea ontică în experiența vitalizantă dăruită de plenitudinea acestor clipe ce ne surâd asemeni unor zei care-și oferă grația izbăvitoare. În miezul prea-plinului de lumină ce străbate ființarea unor astfel de momente, noi înșine ne simțim asemeni divinităților crepusculare pe care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o astfel de oază a unui sublim existențial coborât peste destinul individual al unor ființe umane, ci smulge brutal și nemilos aceste ființe din paradigma fericirii lor, paradigmă pe care o proiectează intactă în imensitatea trecutului. Astfel, momentele de lumină ontică din viața noastră ramân spre a fi păstrate îndelung în amintirea susținută de nostalgie. Sentimentul ce ne inundă pulsația existenței odată cu răpirea noastră de către timp din mijlocul fericirii ce și-a poposit efemer binecuvântarea peste noi, este unul care ne
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
incendiar și mistuitor. În cadrul acestei sfredelitoare experiențe, în parcursul unei astfel de sfâșieri sentimentul pe care îl încercăm este de prelungire temporală, de ne-finalitate traumatizantă și absurdă. Intensitatea suferinței pare a sfida timpul, a-l încetini ofensator. Acest sadism ontic al amânării smulgerii izbavitoare din suferință pare a fi o realitate pentru sufletul așezat în trauma durerii. Și totuși, timpul își urmează succesiunea constant precum în cazul experienței fericirii. Percepția lui diferă în raport cu subiectivitatea umană. Acest aspect cunoscut tuturor este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fundamentală sesizând constanta și uniformitatea temporalității, ci trăiesc exacerbat, pâna la extaziere această experiență. Așadar, cel străpuns și copleșit de ascuțimea durerii resimte presiunea ce stă să-l zdrobească ca una ce tinde la nesfârșit, ca o zguduire ce macină ontic fiecare palier al ființei sale amânându-și mereu consolatorul final. Suferindul speră din mijlocul agoniei fremătării sale că durerea sa va trece dar resimte opusul acestei aspirații, senzația că dilatarea temporală îl menține într-un mod prelung și nedeterminat în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reluarea alergării prin el. Astfel, întreaga viață a orbului își consumă tensiunea în interiorul criptei de întuneric, căderile și îndreptările sale fiind doar răsuciri fixe în caverna beznei proprii. Și orbul percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități, unei diluări ontice finale. În experiența orbirii temporalitatea se comportă ca un fundal al succesiunii tactile, al însușirilor senzoriale ce se perindă în fluxul atingerii dintre cel lipsit de vedere și lumea împrejmuitoare. Acest fundal este resimțit aici drept concentrat în propria-i
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tuturor clipelor sale și evadarea din întunericul perpetuu spre o lumină fără apus, spre o strălucire ce nu se relevă ochiului profan. Această resurecție o speră cel fără vedere dar temporalitatea resimțită drept povară ce staționează și obligă la staționare ontică pare a amâna mereu descătușarea din crepusculara negură. În timpul său înghețat, orbul percepe și spațialitatea ca extinsă, lărgită și amplificată la nesfârșit. Astfel, o distanță ușor de tranzitat pentru cei văzători este asumată de către orb ca lung și imprevizibil drum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
din ciocnirea cărora dar și sub semnul coexistenței lor bizare survin dramele sufletului ce-și consumă energia incandescentă numai dinspre și întru spirit neasumându-și trupul ca intermediar dar înfierându-l dureros cu cicatricea unor convulsii titanice. Există multiple situații ontice când asemenea drame survin dezvoltând peste destinul unei individualități umane suflul lor devastator. Astfel, unul dintre cele mai elocvente contexte evocate aici drept sol fertil pentru aceste suferințe de ordin spiritual îl reprezintă fenomenul înstrăinării sau al pierderii definitive a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
factori fundamentali ce interacționează glisându-și conlucrarea metafizică pe fundalul cursivității temporale. Prin urmare, se evidențiază, în acest context, nu numai un aici și un acolo ci și un acum alăturat conceptual unui imediat sau mai târziu. Realitatea unei situații ontice dintr-un anumit interval al vieții noastre se traduce, la nivelul limbajului comun, adesea prin formula acum sunt alături de cel drag. Aici cei trei factori evocați mai sus își evidențiază deplin prezența. Astfel, eu exist și sunt implicat în această
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îndepărtării ce este. Prezentul situării înde-aproape devine trecut reflectat în amintire iar posibilitatea îndepărtării celui drag devine actualitate concretă, act sfidător și aspru de real. Așadar, în-depărtarea presupune proiecția propriu-zisă spre orizontul fostei apropieri urmată de saltul ulterior dincolo de frontiera ontică impusă prin acest orizont. Cum și de ce afectează atât de profund un asemenea fapt ontic spiritul celui în raport cu care se manifestă îndepărtarea ființei dragi? Care poate fi temeiul și resortul declanșării aici pentru acest suflet a suferințelor de ordin spiritual
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
drag devine actualitate concretă, act sfidător și aspru de real. Așadar, în-depărtarea presupune proiecția propriu-zisă spre orizontul fostei apropieri urmată de saltul ulterior dincolo de frontiera ontică impusă prin acest orizont. Cum și de ce afectează atât de profund un asemenea fapt ontic spiritul celui în raport cu care se manifestă îndepărtarea ființei dragi? Care poate fi temeiul și resortul declanșării aici pentru acest suflet a suferințelor de ordin spiritual? În esență, de ce suferim când cel drag se distanțează, se desprinde de proximitatea noastră? Una
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de proximitatea noastră? Una dintre stările profunde ale interiorității noastre care este disipată ca experiență traumatizantă prin întovărășirea și inter-cuplarea cu cel drag se relevă a fi singurătatea. Așadar, apăsarea metafizică a solitudinii, imposibilitatea de a-i mai suporta povara ontică determină căutarea și conexiunea întru final cu cineva de care ne atașăm întru naivitatea adâncă a iubirii. A fi singur implică, mai exact, a fi singur pe drumul pașilor tăi prin viață. Călătorul solitar oricât de bine ar cunoaște poteca
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fundamental în totalitatea mecanismului uman a cărui declanșare este evocat aici. Alături de persoana spre care tinde dragostea revărsată din prea-plinul nostru afectiv, obstacolele și imprevizibilul existenței viitoare par, și adesea, se dovedesc, ulterior, mai ușor de înfruntat. Pribegia și aventura ontică în doi prin culoarele destinului sau, mai exact, împletirea a două destine în demersul de tranzitare a existenței profane reprezintă un nivel superior, ca aport de forță constructivă, abordării vieții de unul singur. Alegerea unui partener în detrimentul altuia, deschiderea spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
însoțește iar spectrul survenirii răpitoare a morții este așezat într-un viitor ce mereu întârzie, sau mai exact, îi este amânată constant sosirea zguduitoare. Astfel, se pare că, situarea în preajmă a persoanei prețuite întru iubire aruncă, proiectează la periferia ontică a individualității conștientizarea situării existenței profane în relativ. Practic, această conștientizare lucidă prin exercițiul analizei sale este degajată la distanță, este situată îndepărtat. Odată cu în-depărtarea însoțitorului, a persoanei iubite, situația se răstoarnă în sensul că tocmai conștiința efemerității întru disoluție
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dureroasă și acceptarea relativității în ființă și faptă a celui drag. El suferă că dragostea pentru un celălalt nu-l poate reține pe acesta în eternitate. Astfel, îndepărtarea celui în care s-a investit pe sine echivalează cu o descomplectare ontică, cu o decupare și trunchiere metafizică. Conștiința ce devine aici lucidă întru solitudine înțelege și își asumă părăsirea la care o damnează îndepărtarea celui drag drept un exil nedrept și înjositor. Umilința ca situație și fapt afectiv real se rezumă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
una dintre realitățile cele mai necontestate de către ființele umane. Nimeni dintre cei aflați sub spectrul unei rațiuni normale și conștiente de sine nu va respinge drept falsă ideea că moartea ca fapt real există survenind resurecționar și capital în sfera ontică a fiecărei viețuitoare. Însă, de asemenea, nimeni dintre cei cu rațiunea clară, fie ei profunzi sau ancorați în superficialitate, nu cunosc când, unde și cum se vor întâlni terminal cu propria moarte. Se spune că misterul morții poate fi străpuns
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]