260 matches
-
e individual, ceea ce esențial de ceea ce e accesoriu și mai mult sau mai puțin accidental. Limba nu este o funcție a subiectului care vorbește, ci produsul pe care individul îl înregistrează. Dintre cele două componente interdependente (langue/parole), istoric și ontogenetic vorbirea precede limba care rezultă din evoluția vorbirii. De fapt termenii cei mai generali (armătura teoriei saussuriene) se organizează în trihotomia: limbaj/limbă/vorbire: LIMBAJ LIMBA VORBIRE facultate a speciei umane formă particulară a limbajului într-o anumită comunitate socială
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
-ului amintit, ce intervine în formarea delincvenței îl reprezintă mediul de formare a personalității, fiind vorba în special de personalitatea agresivă. Se știe că agresivitatea este un comportament câștigat (Bandura, 1977, apud Neculau, A., 1996, p. 68) pe parcursul evoluției individului (ontogenetic) și nu moștenit. Rezultă de aici existența unei multitudini de factori de mediu care determină apariția și manifestarea agresivității. Acești factori au fost împărțiți în factori familiali și de grup, sociali și instituționali (Durkheim), fiind descrisi ca o stare de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
intern sau extern), trăsături psihopatice sau nevrotice etc. Pe lângă factorii psihici, semnificativi în analiza fenomenologiei devianței sunt și cei care țin de aspectul sociodemografic: vârsta, sexul, urbanizarea, nivelul de instruire școlară și starea civilă. Din punct de vedere al stadialității ontogenetice (Dragomirescu, V., 1976) putem vorbi de devianță abia în jurul pubertății și adolescenței (12-18 ani) pe fondul formării și dezvoltării personalității, până la această vârstă putându-se identifica doar o serie de predispoziții spre comportamente antisociale; fiecare acțiune corectivă fiind caracteristică vârstei
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
axiologic, deprinderile și atitudinile sociale să fie restructurate, toate acestea fiind întărite de creșterea responsabilității față de propria persoană, dar și față de semeni. Cu toate aceste, mai apar totuși unele conduite deviante: sustragerea de la anumite sarcini, înșelăciunea, minciuna. În această etapă ontogenetică se poate remarca o pregnantă dorință de integrare în "gașcă", de a petrece ore întregi în stradă, ceea ce poate reprezenta un climat social favorizant dezvoltării unor conduite puternic deviante: furt, huliganism etc. Tot în această perioadă au loc primele experiențe
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Odată cu atingerea primei tinereți, precum și a maturității se acordă o importanță deosebită activităților prin care se asigură satisfacerea anumitor trebuințe (atât cele primare: foame, sete, somn, cât și cele superioare care privesc latura socială și profesională a individului). Această etapă ontogenetică este caracterizată printr-o înclinație deosebită spre devianțe precum delapidări, escrocherii, afaceri frauduloase etc. Referitor la această etapă de vârstă, E. Verzea și U. Șchiopu (1995) identifică o serie de comportamente penalizabile, și nepenalizabile legate de interrelațiile sociale. La vârsta
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
viață ușoară, fără grija zilei de mâine etc. * Influența factorilor familiali în dezvoltarea comportamentelor delincvențiale Am remarcat și în rândurile de mai sus importanța mediului din care provine minorul infractor, de modelele educaționale pe care și le înșușește pe parcursul etapelor ontogenetice. Putem vorbi de delincvență abia după vârsta de 14 ani când se presupune că se dezvoltă conștiința morală și discernământul. Pană la acestă etapă ontogenetică, rolul familiei este de necontestat. Copiii reprezintă produsul familiei, sunt dovada vie a climatului din
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
din care provine minorul infractor, de modelele educaționale pe care și le înșușește pe parcursul etapelor ontogenetice. Putem vorbi de delincvență abia după vârsta de 14 ani când se presupune că se dezvoltă conștiința morală și discernământul. Pană la acestă etapă ontogenetică, rolul familiei este de necontestat. Copiii reprezintă produsul familiei, sunt dovada vie a climatului din interiorul căminului. Climatul educațional familial reprezintă o formațiune complexă ce cuprinde stările psihice, caracteristicile relaționării între membrii familiei, atitudini, opinii, valori. Această entitate se prezintă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
o serie de reacții în funcție de expectanțele grupului, specificul cultural al acestuia, dar și de nivelul de evoluție intelectuală a acestuia). La vârsta adolescenței, perioadă de stres și furtună frustrările resimțite sunt mult mai acute decât în alte etape de evoluție ontogenetică. Acum pot apărea conflicte interne majore, reactivări ale complexelor din copilărie, iar agresivitatea poate atinge cote paroxistice. Moralitatea, aflată în prim proces de maturare, va fi foarte sensibilă la factorii din jur, iar nerespectarea unor condiții indispensabile: afectivitate, înțelegere, un
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
unui potențial psihic în sensul exercițiului muncii, deci al afirmării unei personalități. Psihologul francez procedează invers (în general, invers decât filosofii, cum ar spune psihologul însuși), căci eul este realitatea personalității dezvoltate, o formă a personalității sociale, ulterioară, în evoluția ontogenetică, celei corporale. "Eul" lui P. Janet este eul conștient de sine; "eul" lui C. Rădulescu-Motru este anticipația primară ce se individualizează și al cărei conținut este emoțional. Primul se află în personalitatea dezvoltată; cel de-al doilea este nucleul personalității
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
didactic matematic Prof. înv. primar, Mioara Prăjanu Școala Gimnazială Sirețel, jud.Iași Diversitatea și complexitatea solicitărilor și sarcinilor obiective cărora omul trebuie să le facă față determină și o diversificare și complicare a formelor de activitate. După natura și evoluția ontogenetică se delimitează ca forme de activitate jocul, învățarea și munca. Deși fiecare are specificul său, totuși, deosebirile dintre ele nu sunt absolute: pe lângă faptul că, sub aspect psihologic, au elemente comune, adesea chiar și trăsăturile lor distinctive se împletesc (în cadrul
Caleidoscop by Mioara Prăjanu () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93511]
-
instincte, care există anterior motivației conștiente atât de necesară procesului învățării; - curentul cognitiv - motivația este mai mult cognitivă și decurge dintr-un proces mental cu alegerea unei variante din mai multe alternative. Și aici este nevoie de o anumită dezvoltare ontogenetică a sistemului nervos care presupune: raționament, judecată și discernământ, facultăți caracteristice doar omului și nu celorlalte ființe viețuitoare; - curentul umanist - pleacă de la concepția că dinamica proceselor cerebrale face pe om ca în fiecare moment să se autoactualizeze pentru realizarea deplină
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
parfumerie. III. MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU III. 1. Materialul și metodele folosite în cercetările histo-anatomice În vederea realizării cercetărilor histo anatomice și morfologice prezentate în această lucrare, am utilizat material biologic de proveniențe diferite, colectate în anumite stadii de dezvoltare ontogenetică. Pentru urmărirea proceselor de histogeneză și organogeneză am analizat secțiuni realizate la niveluri diferite prin organele vegetative, atât de la plantule cât și de la planta matură. Plantulele au fost obținute din semințe puse la germinat în serele Grădinii Botanice a Universității
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
situații neadecvate de schimb verbal: zgomot puternic, distanță mare între emițător și receptor, emoții copleșitoare, necunoașterea limbii interlocutorului etc. Printre variabilele care pot diferenția limbajul gestual de cel verbal se numără: a) primordialitatea față de limbajul verbal, limbajul gestual este primordial ontogenetic (de exemplu, nou născuții folosesc mimica și gestica pentru a putea comunica cu persoanele apropiate care-i îngrijesc) și filogenetic (în evoluția omului, gestul precede cuvântul). b) continuitatea dacă limbajul verbal are un început și un sfârșit clar delimitate de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fost structurat tipologic în cinci categorii: • Activități corporale ludice; • Activități corporale gimnice; • Activități corporale agonistice; • Activități corporale recreative; • Activități corporale compensatorii. Dacă am lărgi contextul discuției, legată de adresabilitatea, formele principale și funcțiile activităților motrice umane, într-un context referențial ontogenetic, o reprezentare schematică ar putea fi configurată în maniera de mai jos (Vezi tabelul 2). După cum observăm, funcții de tip formativ sau cu valențe formative, se regăsesc la toate tipurile de activități motrice umane, sub diverse forme, unele dintre ele
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
neintenționată, ludică și apoi, în perioada preșcolară și școlară, învățarea intenționată, acționând capacitatea de analiză și sinteză logică, vizualauditiv chinestezică. Cercetători de prestigiu din prima jumătate a secolului XIX, continuă pe înaintașii lor, făcând numeroase studii cu privire la geneza și evoluția ontogenetică a procesului de învățare. Studiu multilateral psihologic sporește fluxul informațional prin mijloacele de comunicare audio-vizuale, fără de care omul ar fi situat în afara contemporaneității, ceea ce i-ar deteriora personalitatea, îngustându-i capacitatea de învățare. Activitatea de achiziție, prelucrare, stocare și restituire
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Producerea limbajului se poate realiza în condiții normale prin activitatea de analiză și sinteză a vorbirii orale, adică a succesiunii sunetelor și a cuvintelor, a integrării lor (sinteza) în configurații fonetice unitare, fenomen complex care se realizează în cursul dezvoltării ontogenetice. Atât pentru producerea vorbirii cât și pentru recepția ei este nevoie de integritatea funcțiilor creierului, care coordonează, analizează și emit conținutul limbajului. Sistemele aferente și eferente presupun existența unor organe de recepție și execuție (receptoare și efectoare) în actul de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
toate celelalte științe ce preocupă limbajul din alte puncte de vedere, prin abordarea terapiei logopedice pe principii psiho-pedagogice. Această acțiune este efectuată în acord cu cerințele limbajului standardizat, pe etape de vârstă, pe criterii obiective și subiective în dezvoltarea lui ontogenetică. Aprecierea logopedică are în vedere măsura în care limbajul logopatului îndeplinește sau nu funcția de comunicare, de înțelegere, de persuasiune, ca instrument al gândirii, altfel spus, urmărește capacitatea logopatului de a înțelege și de a fi înțeles pe bază de
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
a) o dezorganizare a aparatelor care participă la actul vorbirii (rezonatorul faringian bucal, rezonatorul articulator respirator); b) dezorganizarea funcționalității psihice și intelectuale; c) dezorganizarea reacțiilor de răspuns în cadrul interrelațiilor psihice și sociale. Perspectiva psiholingvistică ne confirmă modele fundamentale în dezvoltarea ontogenetică, iar în cazul bâlbâielilor se produce dezorganizarea relației intelect limbă, corespunzător vârstei sub toate aspectele: lexical, gramatical, stilistic. Bâlbâiala tahilalia și bradilalia, aftongia fac parte din sindroamele extrinseci limbajului și vorbirii. Sunt afectate: latura instrumentală a limbajului; vorbirea rostită. Literatura
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
este următoarea: cît de rafinată era această conștiință, sau, altfel spus, cît de "sărac / bogat cu duhul" era Adam, pentru ca el să poată delibera cu suficientă pertinență asupra actelor sale? În condițiile unei creații "după chip și asemănare", care justifică ontogenetic relația de rezonanță holografică a întregului cu partea, a Spiritului Creator cu spiritul creat, a Domnului Dumnezeu cu omul, nici o disparitate nu-și putea găsi în aparență locul. Și totuși, infidelitatea copiei în raport cu originalul era prea mare pentru ca, la un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
după chipul și asemănarea sa. Această regăsire face ca partea să reproducă (repete) arhetipal întregul, în următoarea succesiune de etape: • în plan ontologic: creația divină -› cosmogeneza -› antropogeneza -› sociogeneza -› filogeneza -› ontogeneza -› logogeneza -› culturogeneza; • în plan gnoseologic: arhetipul biblic -› succesiunea filogenetică -› matricea ontogenetică -› ecourile profane -› cadrul istoric al creației -› trama istoriei umane. Putem constata, ca o concluzie deosebit de interesantă, faptul că în această extrem de comprimată desfășurare a consecințelor creației și, în subsidiar, a păcatului biblic, se ascunde "structura profundă" a oricărui act de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Intercontempress, Deva / București, 1991. Stănciulescu, T. D., Orizonturi metodologice ale stimulării și educării creativității, în: Petru Ioan (coordonator), Logică și educație, Editura Junimea, Iași, 1994. Stănciulescu, Traian D., Miturile creației lecturi semiotice, Editura Performantica, Iași, 1995. Stănciulescu, Traian D., Fundamente ontogenetice ale "limbajului creativ". Limbajul verbal, de la competență la performanță, în: V. Belous, T. D, Stănciulescu, H. Teodorescu, O. Ungureanu, Performantica. Interferențe, sinergii, confluențe, Editura Performantica, Iași, 1996. Stăniloae, Dumitru, Viața și învățăturile Sfîntului Grigorie Palama, Sibiu, 1938. Stăniloae, Dumitru, Trăirea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
anatomică, la poarta de intrare în organism, în țesuturile nelimfoide (tegument, intestin), dar și în situsurile inflamatorii. Limfocitele T γ/δ se aglomerează în focarele inflamatoare cronice (membrana sinovială, leziunile asociate cu lupusul eritematos diseminat). 1.2.1.4. Dezvoltarea ontogenetică a limfocitelor În ultima parte a vieții embrionare, funcția hematopoietică este preluată de măduva osoasă, chiar dacă ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval, după naștere. Celulele limfoide diferențiate în măduva osoasă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
șoarece, cât și la om, gena pentru TCR-delta desemnată TCRD se află în cadrul locusului genic TCRA, în amonte de cele 50-100 segmente genice J (alpha) și anume între V (alpha) și J (alpha). Segmentele genice TCRD suferă rearanjare, în dezvoltarea ontogenetică timpurie a timusului, pe când cele TCRA realizează rearanjarea în cursul ontogenezei timice târzii. Satyanarayana și colaboratorii (1988) au analizat organizarea structurală a locusului alpha / delta în linia germinală, iar Koop și colaboratorii (1994) au realizat secvențierea a 97,6 kb
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
plămâni la țesuturi și a CO2 de la țesuturi la plămâni. Analizele biochimice au permis identificarea în ontogenia vertebratelor a patru tipuri distincte de catene globinice desemnate α, β, γ, δ. Prin combinarea acestor catene globinice cu înaltă specificitate de etapă ontogenetică și de țesut rezultă trei tipuri de hemoglobină: două la adult, desemnate A1 (α2β2) și A2 (α2δ2) și una în cursul etapei fetale desemnată HbF (α2γ2) (fig. 16.2). Toate hemoglobinele umane normale, investigate până în prezent, au o structură tridimensională
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
esențial pentru asigurarea unei încărcări normale cu O2 sau cu CO2. Hemoglobina adultului se numește hemoglobina A ( HbA), având formula stoichiometrică α2β2. Ea reprezintă 97% din cantitatea totală de hemoglobină la copil și la adult. În diferite stadii de dezvoltare ontogenetică sunt sintetizate hemoglobine distincte. Astfel, în cursul dezvoltării embrionare din primele 12 săptămâni de la nidație, în sacul vitelin se sintetizează hemoglobina embrionară. Din a 12-a săptămână de viață intrauterină și până la naștere este produsă hemoglobină fetală, pentru ca după naștere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]