1,491 matches
-
rol însemnat, mai cu seamă în împrejurările ascensiunii sale la tron - avea o străbunică cu numele "d'Astorg"4, pe linia bunicii sale paterne născute Murat. D.Drăghicescu a fost un gânditor redescoperit în ultimele două decenii: de la editarea volumului Ontologia umană, care cuprinde scrierile sale filozofice apărute în franceză la Paris, înaintea Primului Război Mondial și până la Din psihologia poporului român, a cărei republicare la Editura Historia se află astăzi în librării. Revenirea lui în actualitate se datorează actualității chestiunilor atinse de
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]
-
este ramura filozofiei care studiază fundamentele filozofice, ipotezele și implicațiile științei, incluzând științele naturii, precum fizica, matematica și biologia, și științele sociale, precum psihologia, sociologia, științele politice, și economia. În acest sens, filozofia științei este strâns legată de epistemologie și ontologie. Urmărește să explice probleme precum: natura ipotezelor și conceptelor științifice; modul în care acestea sunt produse; procesul prin care știința explică, prognozează, și, prin tehnologie, valorifică forțele și resursele naturii; mijloacele de determinare a validității afirmațiilor; formularea și utilizarea metodei
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
ISBN 978-2-930517-30-8) 24. Michel Weber et Ronny Desmet (sous la direction de), "Chromatikon VIII. Annales de la philosophie en procès — Yearbook of Philosophy în Process", Louvain-la-Neuve, Éditions Chromatika, 2012. (ISBN 978-2-930517-36-0) Traducere 1. Nicholas Rescher, "Essais sur leș fondements de l'ontologie du procès". Tradus din engleză și prefață de Michel Weber. Traducere recitita de autor, Frankfurt / Paris / Lancaster, Ontos Verlag, 2006 (ISBN 3-938793-16-3). Monografie coeditata 1. Philippe Devaux, "La Cosmologie de Whitehead. Tome I, L'Épistémologie whiteheadienne", édité par Thibaut Donck
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
et al., "La Science et le monde moderne", 2006. VI. Bourgine et al., "Religions, sciences, politiques", 2007. VII. Durând, "Des Événements aux objets", 2007. VIII. Durând et al., "Leș Principes de la connaissance naturelle", 2007. IX. Rescher, "Leș Fondements de l'ontologie du procès", 2006. XI. Verley, "La Philosophie spéculative de Whitehead", 2007. Anuar Chromatikon Yearbook 1. Weber et al., "Chromatikon I", 2005. 2. Weber et al., "Chromatikon ÎI", 2006. 3. Weber et al., "Chromatikon III", 2007. 4. Weber et al., "Chromatikon
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
puncte de vedere realistice. Astfel unele cazuri sunt interpretate de pe poziția realismului ontologic, refuzându-se punctul de vedere al realismului epistemologic, cum procedează unii filozofi ca John Searle sau Michael Devitt, pentru care realismul este o temă exclusiv de domeniul ontologiei. Existența lucrurilor în afara conștiinței oamenilor este în mare măsură necontestată. Realismul ontologic admite că aceste lucruri ar exista chiar în absența oamenilor. Omul nu exercită nicio influența asupra existenței și structurii realității. Fără această aserțiune orice cercetare a naturii tuturor
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
în restricționarea înțelesurilor relative ale „heterosexualității”, „homosexualității” și „bisexualității”, precum și a locurilor subversive de intersecție și resemnificare[4] ale acestora. Faptul că regimurile de putere ale heterosexismului și falogocentrismului caută să se extindă prin repetiția regulată a logicii, metafizicii și ontologiilor lor naturalizate nu înseamnă că repetiția în sine trebuie oprită - ca și cum așa ceva ar fi posibil. Dacă repetiția rezista inevitabil că mecanism al reproducerii culturale a identității, atunci întrebarea esențială este: Ce fel de repetiție subversiva ar putea pune în discuție
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
procesul de aculturație și construcție. Genul reprezintă stilizarea repetată a corpului, un set de acte repetate într-un cadru de reglementare foarte rigid care se coagulează în timp pentru a produce aparentă de naturalețe și substanță. O genealogie politică a ontologiilor de gen, daca este reușită, vă deconstrui aparentă de substanță a genului în părțile sale constitutive și va localiza acele acte care fac parte din cadrele obligatorii impuse de diverse forțe care țin sub control aspectul social al genului. A
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
puțin de la Marx încoace - este o sarcină acum îngreunată și de povară de a arăta cum însăși noțiunea de subiect, inteligibila doar prin manifestarea să că gen, acceptă de fapt posibilități excluse de către diverse reificări ale genului care au reprezentat ontologiile sale contingențe. Traducerea și adaptarea din limba engleză: MARIUS BOGDAN TUDOR [caption id="attachment 1540" align="aligncenter" width="306"] Coperta față. Sursa: en.wikipedia.org.[/caption] [1] Fragmente din Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity, Routledge, 1990, p.
Feminismul și subversiunea identității () [Corola-website/Science/295774_a_297103]
-
1923, obține titlul de Doctor în Litere cu teza " Ideea de revoluție în doctrinele socialiste". Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă ("opera aperta") a lui Umberto Eco în lucrarea "Despre critica literară". A întemeiat o îndrazneață „ontologie a obstacolului” pe care a și aplicat-o în cea mai importantă carte a sa - "Explicarea omului". Opera sa vastă cuprinde și: "Interpretări" (1927), "Pagini de memorialistică. Memorialul" (1930), "Atitudini" (1931), "Valori" (1935), "Nord-sud" (1945), "Explicarea omului" (1944-1945), "În extremul
Mihai Ralea () [Corola-website/Science/298898_a_300227]
-
("Nikolajs Hartmanis", n. 20 februarie 1882, Riga, Letonia - d. 9 octombrie 1950, Göttingen) a fost un filosof german, principal reprezentant al filosofiei idealiste, unul dintre cei mai sistematici și mai productivi filosofi din secolul al XX-lea, întemeietor al " ontologiei critice" - formă specifică în orientarea ontologică a cugetării contemporane. Preocupat de o nouă formă a sistematicii filosofice, el s-a impus totodată ca un reputat istoric al filosofiei și al culturii în genere. s-a născut la 20 februarie 1882
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
rațional al acestora în doctrina sa cu privire la alcătuirea realității pe baza unei construcții spirituale, existența realității fiind independentă de capacitatea înțelegerii. Cunoașterea umană nu poate sesiza niciodată esența realității, fiind ea însăși o parte a acesteia. În teoriile sale asupra ontologiei critice, Hartmann dezvoltă un model "stratificat" al existenței. Cât privește etica, care ocupă un loc central în opera sa filosofică, Hartmann se apropie de ideile antropologice ale lui Max Scheler cu privire la valorile materiale ale moralei, situând poziția omului în cosmos
Nicolai Hartmann () [Corola-website/Science/302691_a_304020]
-
fosilele sugerau o evoluție graduală. Majoritatea cercetărilor empirice ale lui Gould s-a bazat pe studierea melcilor de uscat, "Poecilozonites" și "Cerion". Gould și-a adus contribuții de asemenea la , primind multe aprecieri de valoare la adresa cărții sale "", în română, "Ontologie și filogenie". În teoria evoluționară, Gould s-a opus selecționismului strict, aplicată la oameni și . El a dus campanie împotriva creaționismului și a propus că știința și religia trebuie să fie considerate ca două domenii diferite, sau „magisteria”, a căror
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
importanța propoziției este indirect proporțională cu numărul cifrelor ei, această regulă este uneori încălcată. Există șapte propoziții de bază care structurează lucrarea și exprimă o parte a cuprinsului propozițiilor subordonate. Structura Tractatus-ului seamănă cu sistemele tradiționale. Prima parte este o ontologie și cuprinde propoziile 1-2.063, a doua parte este o gnoseologie (2.1-2.174), a treia parte este o teorie generală a modelării (2.18-3.05), a patra parte este logica(3.1-6.13), a cincea parte este epistemologia (6
Ludwig Wittgenstein () [Corola-website/Science/297773_a_299102]
-
indivizilor să fie interesați și capabili să se antreneze într-o astfel de inițiere. O astfel de așteptare este, însă, mai nerealistă decât pretenția Iluminismului de a-i educa pe toți oamenii și de a-i face morali cu ajutorul rațiunii. Ontologia slabă și prestigiul istoric Un răspuns mai realist poate fi cel al gândirii și ontologiei slabe propus de Vattimo 10, o temperare a pretențiilor metafizicii de a fi posesoarea adevărului absolut, fără a renunța la rolul ei în constituirea și
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
astfel de așteptare este, însă, mai nerealistă decât pretenția Iluminismului de a-i educa pe toți oamenii și de a-i face morali cu ajutorul rațiunii. Ontologia slabă și prestigiul istoric Un răspuns mai realist poate fi cel al gândirii și ontologiei slabe propus de Vattimo 10, o temperare a pretențiilor metafizicii de a fi posesoarea adevărului absolut, fără a renunța la rolul ei în constituirea și menținerea unei comunități. Pretenția rațiunii de a fi instanță supremă și a metafizicii de a
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
consecințelor negative pe care le permite metafizica (de exemplu totalitarismele, care își justifică violența cu un fundament metafizic). În manifestarea credinței, atitudinea relaxată față de repere ar fi redată de formula a crede că mai credem, într-o interpretare conform căreia ontologia slabă este o continuare a kenozei divine. Secularizarea ar însemna că lumea în care trăim provine dintr-un nucleu sacru care este încă activ, chiar dacă în forme "pervertite", "lumești". Fenomenul are, așadar, două componente, unul esențial, sacrul, și celălalt manifest
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
secularizării, fiindcă, la rigoare, doar iubirea este fără sfârșit, este deopotrivă drum și țintă, fiindcă iubirea nu este niciodată "realizată" astfel încât să nu mai poată continua. Dincolo de caritate nu putem trece, avem întotdeauna ceva de făcut în domeniul carității, așa cum ontologia slabă este o lungă despărțire, fără să fie ceva definitiv realizat, un nou adevăr sigur. Răspunsul lui Vattimo la întrebarea noastră ar fi, pe scurt, următorul: rațiunea nu poate argumenta întâietatea niciunui mod de viață, dar individul nu a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
în cele din urmă le muta și fălcile fără măcar să clipească. Era foarte sigur de sine, dacă nu mai mult, și asta era cu atât mai curios cu cât îl știam pasionat de marile sisteme de la Platon și Aristotel, până la ontologia existențială a lui Martin Heidegger. Această stranie și rapidă transformare, care îl făcea în primul rând antipatic, constituia pentru mine un mister. Ce i se întîmplase? Și cînd? Cum își înăbușise el ardoarea gândirii sale libere, care mă făcea să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
asigură că a existat acest lucru și că nu a fost inventat 225. Acest statut special ne îndreptățește să afirmăm că referentul poetic (ca și cel al ficțiunii, în sens mai larg) se definește printr-o condiție prin excelență ambiguă; ontologia elementară, se știe, distinge categoric între existență și non-existență, în timp ce reprezentarea literară pune sub semnul întrebării tocmai fundamentele acestei distincții. Personajele și lucrurile „reprezentate” într-un roman sau într-un poem sunt și nu sunt reale 226, întrucât, în asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lor insignifianțe, dovezi ale fantasmagoricei multiplicități a lumii. Din această perspectivă, s-ar putea afirma chiar că experiența poetică a lui Roberto Deidier nu este străină de acea metamorfoză treptată, uneori greu sensizabilă, a obiectului plasat în temporalitate, caracteristică pentru ontologia barocului. Și în cazul de față, abundența detaliilor devine un simptom al tranzitoriului, chiar dacă, abandonând apetența barocă pentru obscuritate, discursul autorului contemporan câștigă în precizie, mimând adesea transparența și directitatea. Așa cum se întâmplă și în pasajul citat mai sus, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trad. rom. Tropice triste, București, Ed. Științifică, 1968. REY Jean-François (coordonator) (1998), Altérités: entre visible et invisible, Paris, L’Harmattan. SARTRE Jean-Paul (1943), L’Etre et le néant, Paris, Gallimard ă trad. rom. Adriana Necșulescu, Ființa și neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Paralela 45, 2004. THEUNISSEN Mickael (1986), The Other, trad. americană, Cambridge, The MIT Press (prima ediție germană: 1977). Φ Alienare, Dialog (principiul Î), Recunoaștere (politică de Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie" Din punct de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care „nu poate să lase în umbră o îngrijorare profundă față de una din scăderile precumpănitoare ale timpului nostru”. În capitolul Structurologie, examenul critic vizează și doi gânditori români: Ștefan Lupașcu și Constantin Noica. Nou itinerar (1968), intitulat inițial Pentru o ontologie a culturii românești, este primul volum de eseuri, studii și articole scrise și publicate în limba română. Cartea - „o adevarată împlinire pentru cultura noastră în exil” (Mihai Cismărescu) - cuprinde texte apărute în cea mai mare parte în paginile revistei „Destin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
Genova, 1981; La confesión de las ideas en el mundo de la comunicación, Barcelona, 1982; Introducción a la ontología de la cultura, Madrid, 1983; Autobiografie, Madrid, 1985; Breviario de cultură, Madrid, 1985; La otra căra de la libertad, Madrid, 1985; Anabasis, Cuenca, 1987; Ontologia culturii, îngr. și postfața Dumitru Matei, tr. Sarmiza Leahu și Gruia Novac, București, 1987; Proces umanismului, îngr. Adela Becleanu Iancu, tr. Alexandru Ciolan, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, postfața Alexandru Tănase, București, 1987; De Lorca a Ezra Pound, Madrid, 1988; Estetică e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
îndeosebi istorici ai religiilor și culturilor, poeți, artiști și mai puțin exponenții unor partide și autori de reforme sociale, ingineri, economiști și alți agenți specifici societăților moderne contemporane. Proiectul lui Husserl a fost mai puțin metafizic și a rodit în ontologia filosofică formală, în antropologiile existențialiste numeroase în Vest la jumătatea secolului trecut. La noi, "contaminați" de ideile lui Guénon au fost și au rămas unii scriitori, artiști, filosofi ori preoți români (14). Ei au preluat idei din opera lui Guénon
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
moderni". Coloratura scientist-partinică foarte accentuată prin anii 1960 nu s-a modificat prin recunoașterea noilor metafizici, unele promovate de gânditori de origine română stabiliți în Occident. Ecouri timide în țară au fost totuși. Fiindcă noua metafizică promovează și intercomunicările demersurilor ontologiei moderne cu logica, semiotica și cu antropologia filosofică, la noi au apărut cel puțin trimiteri bibliografice. Peste hotare, noua metafizică a susținut-o Ștefan Lupașcu (1900-1988), care o menționase și în scrierea Experiența microfizică..., publicată inițial în România, până către
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]