57,813 matches
-
soluția comparației intrinseci vine dintr-o anecdotă istorică despre convertirea la iudaism a khazarilor de pe Volga: înaintea prințului păgân Bulan se înfățișează reprezentanții a trei credințe, musulmană, creștină și iudaică. Kaganul le cere acestora să-și exprime o a doua opțiune, pe lângă prima, cea evidentă, pentru propria credință. Atât creștinul, cât și musulmanul aleg iudaismul, care iese astfel învingător în competiție prin ponderea mai mare dată de opțiunea secundă. Decizia, bazată pe un mecanism de tip structuralist, derivă din relațiile dintre
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
creștină și iudaică. Kaganul le cere acestora să-și exprime o a doua opțiune, pe lângă prima, cea evidentă, pentru propria credință. Atât creștinul, cât și musulmanul aleg iudaismul, care iese astfel învingător în competiție prin ponderea mai mare dată de opțiunea secundă. Decizia, bazată pe un mecanism de tip structuralist, derivă din relațiile dintre elementele implicate și nu din valoarea lor în sine. Obiecția lui Liviu Andreescu, potrivit căreia nu orice arbitru ar recurge la modelul khazar, este contracarată de autor
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
și mai mult nevoia menținerii, chiar „somnambulice", a unor puncte de reper, a unor adevăruri locale, „slabe," limitate. Perspectiva lui Andrei Cornea îmi aduce aminte de o remarcă făcută de Robert Solow, citat de Clifford Geertz în Thick Description, în legătură cu opțiunea relativiștilor pentru o subiectivitate generalizată: este ca și cum ai susține că, dat fiind faptul că nu există mediu perfect aseptic, nimic nu ne împiedică să practicăm chirurgia în canal. Dincolo de orice jocuri livrești, opțiunea lui Andrei Cornea este pentru bun simț
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
de Clifford Geertz în Thick Description, în legătură cu opțiunea relativiștilor pentru o subiectivitate generalizată: este ca și cum ai susține că, dat fiind faptul că nu există mediu perfect aseptic, nimic nu ne împiedică să practicăm chirurgia în canal. Dincolo de orice jocuri livrești, opțiunea lui Andrei Cornea este pentru bun simț intelectual, pentru privirea drept în ochi, pentru acele ierarhii și judecăți în virtutea cărora, orice am spune, oamenii recenți mai trăiesc încă.
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
Tudorel Urian Viața fiecărui om este marcată de cîteva întîlniri esențiale. Sînt întîlniri a căror semnificație în planul formării se revelează mult mai tîrziu în timp. Oameni apăruți din neant în viața noastră ne luminează opțiunile, oferind întortocheatelor căi ale existenței coerența destinului. Întîlnirile esențiale din viața unui om nu au, în mod obligatoriu, finalitate pozitivă. Esențială este și întîlnirea dintre liceanul imberb, cu fața plină de coșuri, aflat într-un loc nepotrivit la un moment
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
instalat la Vichy sub ocupație germană această din urmă perioadă fiind, în parte, acoperită chiar de misiunea sa de ambasador la București, între iulie 1943 și aprilie 1944. Nu e deloc în intențiile cărții o "reabilitare" a protagonistului, căci aceste opțiuni politice sunt probate de documente și fapte, însă imaginea finală este, totuși, una cu mult mai exactă și nuanțată decât cea vehiculată de mediul intelectual parizian din perioada masivelor epurări ale "colaboraționiștilor", după ultimul război mondial; iar etapa românească a
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
poezia lui Șerban Foarță este o nucă (prea/destul de) tare pentru critica foiletonistică de la noi. Cît despre cititori, nici cei care îi admiră versurile (mulți dintre ei, via formația „Phoenix"), nici cei care le detestă nu-și prea pot justifica opțiunea, ambele tabere ajungînd la „pupat Piața Endependenți" prin atașarea etichetei „manierism" de opera severineano-timișoreanului poet. Rezolvare pragmatică, avantajoasă din toate punctele de vedere, pentru că îi scutește pe cei în cauză de prea multe comentarii și implicit de foarte posibile alunecări
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
în jurul anului 1965, nu sînt nici ele altceva decît veritabile revizuiri, firește cu o gradație diversă a cutezanței novatoare și a rezultatului în substanță critică, menite a degaja ceea ce rămîne mai relevant în optica epocii actuale, a oferi temeiuri analitice opțiunilor în cauză. În raftul unor astfel de scrieri se plasează și volumul echinoxistului stabilit la Tg-Jiu, Ion Pecie, intitulat, cu fior mitic, Meșterul Manole. Alături de comentariul închinat celebrei balade, acesta cuprinde și altele, mai ample, referitoare la Ion Creangă, Mihail
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
cu câțiva ani, aș fi jurat, se pun la dispoziția celor ce fac un enorm rău țării (nici nu contează dacă-l fac cu voie sau fără voie: atâta pot, și basta) Partea cu adevărat descurajantă e că își înveșmântează opțiunile meschine în înalte strategii patriotice: unul vrea, cică, să reformeze sistemul dinăuntru, altul e sigur că va polariza „forțele sănătoase" ale pesedeilor în jurul unor înalte idealuri democratice, altul, în fine, participă la emisiunile lui Păunescu pentru „a-l pune la
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
muzicale. 3) Componistica savantă funcționează într-un regim de o asemenea discreție și intimitate încât globalizarea devine ea însăși un non-sens. Până când nu se vor demola ghetourile în care sunt încartiruite muzicile contemporane nu vom putea lua în serios concertarea opțiunilor și aspirațiilor noastre. O face în schimb la modul copios muzica de divertisment, solidară unui nou tip de folclor cu adevărat mondial. Dar aceasta este o altă poveste.
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
și ironie, și autoironie, relaxarea de a înțelege un lucru împlinit sau de a înțelege o experiență mai puțin împlinită. Ai șansa, ca artist, să îți asumi toate fațetele unui act artistic. Și, în frumoasă reciprocitate, spectatorul are acces la opțiune. E minunat pentru cei care coboară undeva într-un subsol de pe Calea Victoriei, artiști și spectatori, ca să ia pulsul secolului lor. Mie mi se întîmplă des acest lucru, aici sau în altă parte, acolo unde pot să văd o dată sau de
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
O mare școală critică. Dintre noile metode, este cea care m-a atras cel mai mult pentru că a ajuns acolo unde critica tradițională nu ajunsese niciodată: în pivnițele textului. Ea vede ceea ce criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o dimensiune complexă și performantă tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Cum coexistați cu post-ismele și toate celelalte? Au dreptate? V-ați propus vreodată să vă alăturați criticilor mimetici? E.S. Eliot are mare rigoare în tot ceea ce scrie, ca și Valéry, care este un fanatic al exactității. Îmi regăsesc multe dintre opțiunile mele în Caietele lui Valéry, indiscutabil cel mai mare teoretician/ estetician al literaturii din secolul al XX-lea... Sunt curios să cunosc noile metode, post-poststructuraliste, dar cred că momentul teoriei (și, inclusiv, al metodelor) a trecut în critica literară. În
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
încă. Puținele momente de ezitare sînt pricinuite de demisiile morale, inexplicabile ale unor conștiințe ce păreau impecabile (o mare deziluzie a fost angajarea lui Samuel Beckett în disputele electorale din Franța după zeci de ani de superioară tăcere) sau de opțiunile nefericite ale unor români scoși cu mare greutate din țară și ajutați să își facă un rost în Occident. O deziluzie i-a produs Matei Vișniec: „De cînd s-a lăsat prins în mrejele combinate ale lui Breban și Virgil
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
care include autori din Israel, dar nu și emigrația etnică din alte țări precum Germania (justificarea este că autorii din Israel scriu în limba română, în timp ce germanii plecați din România, deși legați încă de țara de origine, scriu nemțește) și opțiunile sale, inclusiv aplicarea lor, nu ridică probleme. Sigur că oricînd se vor putea propune și alte nume și titluri care să îmbogățească informația dicționarului, și e foarte probabil că multe dintre ele chiar vor fi luate în considerație pentru o
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
în curs. Se întoarce și asupra trecutului, al său și al altora. Pe unii confrați din țară, ca și pe unii exponenți ai exilului literar, îi ia la refec pentru ce au făcut sau nu au făcut, îi admonestează pentru opțiunile, pentru părerile lor neconforme cu ale sale (v. și volumul Stricte amintiri literare, din 2001). Dă uneori și probe de inconsecvență, se contrazice. Pe Paul Goma când l-a dezavuat, când l-a elogiat, cam pentru aceleași lucruri. Acum în
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
fi identificat în totalitate cu optzecismul. Termenii nu sînt, cum li s-au părut unora dintre sceptici, sinonimi. În primul rînd, optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Cum, mai ales în acest al doilea sens, a devenit pentru
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
lui "spiritual" va rămâne John Cage. La finele anilor ’60 urmează, ca mulți confrați din România, Cursurile de vară de la Darmstadt. În 1967 este laureat al celei de-a 5-a Bienale de compoziție din capitala Franței, moment decisiv în opțiunea de a se stabili acolo definitiv. Original și nonconformist, Mihai Mitrea-Celarianu aderă, pentru scurte perioade, la mișcările seriale, postseriale, minimaliste și conceptualiste, "la modă" în acele decenii; pentru ca, după 1970, să adopte limbajul așa-numit minimal-maximal, bazat pe principiile logicii
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
lunecosului postmodernism, pe care același Eco îl caracteriza drept "cel mai recent passe-partout terminologic", un termen "bun à tout faire", perfect avizat asupra labilității terenului pe care se situează. Și atractiv printr-o anume "sinceritate" speculativă care îl scutește de opțiuni pripite, ca și de pedanterie, acordînd constant propozițiilor o notă de bun-simț: Precaritatea ( sau chiar inconsitența postmodernismului e ( ...) cu atît mai mare cu cît, situîndu-ne în interiorul fenomenului ba chiar, spun unii, în faza copilăriei sale ( Ihab Hassan n.n.) , reducem perspectiva
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
și prin contextul în care s-a format Panaite Chifu poate fi încadrat în genearția '80, prin relația cu forma și cu materia, dar, mai ales, prin înțelegerea artei ca pe o ieșire din cotidian, din accidental și din tranzitoriu, opțiunea sa poate fi asociată mai degrabă unei conștiințe clasice. Interesat cu predilecție de materialele consacrate, piatra și bronzul în special, însoțite de tehnicile corespunzătoare - cioplirea și modelajul -, sculptorul și-a propus implicit păstrarea unui echilibru stabil între datele intrinseci ale
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
atunci devii un imigrant (un Einwanderer). Or, aici începe dificultatea, fiindcă intri într-o relație de confruntare cu localnicii, cu autohtonii, care te definesc drept imigrant. în realitate, a pleca din ținutul natal, fără a te fixa undeva, este o opțiune cu caracter subiectiv, individual. Ca imigrant însă devii un "obiect", trebuie să te comporți corespunzător, ți se dă un sertar în care trebuie să intri. Localnicii pretind că vor să-l înțeleagă pe imigrant, dar a-l înțelege echivalează cu
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
de a realiza o panoramare a picturii noastre de astăzi, de a oferi o imagine multidirecțională a acesteia, ci doar unul aparent modest și lipsit de gesticulații largi, adică de a identifica un anumit tip de trăire artistică și de opțiune estetico-doctrinară. În consecință, Mihai Sârbulescu se oprește la mai multe categorii de personalități; fie perfect definite prin ele însele, cu o operă proprie solid articulată și așezată, în datele ei mari, în conștiința publică - și aici ar intra Horia Bernea
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
Pavel Șușară Ciprian Paleologu Deși elev al lui Vasile Grigore, format adică la o școală retiniană, în spațiul unei opțiuni pentru o vizualitate neangajată, - iar în această atmosferă de creație mulți tineri s-au lăsat seduși de rețetă și au eșuat în efecte facile -, Ciprian Paleologu a optat pentru un discurs artistic amplu și consistent, în care exprimarea plastică este
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
monotonă, chiar și atunci cînd pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, încă de la primele sale ieșiri în lume, că gestul tînărului pictor este mai liber și se manifestă mult mai firesc în registrul grav, meditativ și interiorizat. Dar această opțiune pentru tonul surd și pentru enunțul discret nu excludea cu totul materia cromatică și substanțialitatea picturii. O anumită voluptate a tușei și o bună comunicare cu materialitatea ei erau vizibile fără a fi, însă, exhibate ca o preocupare specială. Toate
Dualismul artiștilor tineri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10419_a_11744]
-
country, by...,With two maps and sixty-three illustration (Fischer Unwin, XII+379 p.). încă de la motto-ul cărții, care reproduce o opinie a lui Alexandru Lahovary, ,}ăranii, partea cea mai numerousă și mai interesantă a poporului românesc", autoarea își declară opțiunea de a prezenta România prin istoria ei și prin civilizația ei tradițională, prin cultura țăranului român. Face mai întâi un istoric al poporului român, prezintă o serie de evenimente și figuri reprezentative (Ștefan Cel Mare, Mihai Viteazul, Războiul pentru Independență
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]