110,211 matches
-
la față. Mai ales din pricina trecerii într-o altă vârstă sau vremuri, adică din motive minore" (s.m.). Prin urmare, revalorizarea unui autor sau a unei opere i se pare autoarei echivalentă cu "procedarea unei corecții" viclene și dureroase, căci asupra operei ca și asupra iubirii "nu se mai pot face valorificări ulterioare", iar criticii oricum "nu se puteau înșela prea tare". Cu alte cuvinte, Maria-Luiza Cristescu conștientizează contextul nou care pune cartea într-o alta lumină (în nici un caz nu e
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
nu se puteau înșela prea tare". Cu alte cuvinte, Maria-Luiza Cristescu conștientizează contextul nou care pune cartea într-o alta lumină (în nici un caz nu e vorba de vreo eroare a criticii), dar nu acceptă faptul că "privirea asupra unei opere poate fi atât de alta după câțiva ani doar pentru motivul prea mărunt că autorul ei nu se mai află în viață". Această ultimă parte a frazei are rolul de a reduce salvator motivele la unul insignifiant, care nu intra
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
următor scrierii și nu pretinsa valoare în timp îi dă sens", și dă exemplul Țiganiadei care, netipărită atunci când a fost scrisă, nu și-a educat publicul influențând astfel literatura. Trecem peste naivitatea autoarei care refuză efectiv teoria fundamentală a valorii operei și ne oprim puțin la exemplu. Altfel spus, nereceptată atunci, epopeea ar avea acum o valoare inutilă. Exemplul e rău ales dintr-un foarte evident motiv (sau poate tocmai de aceea relevant): cum putea Țiganiada, operă atât de complexă și
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
e rău ales dintr-un foarte evident motiv (sau poate tocmai de aceea relevant): cum putea Țiganiada, operă atât de complexă și de sofisticată, să-și educe publicul care la 1812 nici n-avea idee de ce înseamnă literatura și care operă își arată impenetrabilitatea și astăzi când constatăm cu stupoare că despre bijuteria lui Budai-Deleanu nu s-au scris decât două (2) cărți!? Personal cred că nepublicarea în epocă a poemului se explică prin intuiția extraordinară cu care scriitorul ardelean era
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
bijuteria lui Budai-Deleanu nu s-au scris decât două (2) cărți!? Personal cred că nepublicarea în epocă a poemului se explică prin intuiția extraordinară cu care scriitorul ardelean era înzestrat și care înțelegea că nimeni, atunci, nu era pregătit pentru opera lui. Ne-o arată cu prisosință istoria receptării epopeii după 1925, iar să afirmi că vremea Țiganiadei, "unica ei vreme", ar fi fost acel moment, 1810-1812, este o obtuzitate de neînțeles. Cărtărescu, de pildă, consideră epopeea una dintre cele mai
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
este unul dintre cele artistice romane ale noastre, Cartea de la Metopolis - un roman perfect, Paul Georgescu scrie romanul total, Fănuș Neagu realizează (vai!) un roman al poeticii limbajului, Eugen Uricaru scrie despre impactul cu istoria, iar Marin Preda are o operă și nu capodopere, altfel stau lucrurile în analizele din a doua parte a cărții. Mult mai lucide și fără grija de a ascunde ceea ce nu convine, Maria-Luiza Cristescu aici își dă măsura talentului critic. Sadoveanu nu s-a străduit să
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
de mare rafinament și de certă valoare literară, oarecum marginalizat în haosul de azi, un scriitor pe care generația tînără de cititori, dacă l-ar cunoaște, ar paria cu siguranță. Am scris de curînd despre un alt volum care adună opera de pînă azi a unui poet, Zestrea de aur, al Marianei Marin. Mariana Marin și Mihai Ursachi nu au foarte multe în comun că poeți, îi apropie însă în acest moment istoric un fapt mult mai prozaic și poate mai
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
un fapt mult mai prozaic și poate mai trivial, un fapt care, deși ne îndepărtează de frumusețea discuției despre poezie, trebuie semnalat: nici unul dintre aceste volume, aparținînd unor poeți importanți și iubiți, volume care conțin nu o placheta, ci întreaga opera de pînă acum, nici unul deci nu a fost subvenționat de la bugetul de stat. Deși ar fi existat cele mai bune motive: importantă scriitorului și a operei, situația specială a poeziei pe piată actuala, mărimea volumului, efortul pe care il presupune
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
aparținînd unor poeți importanți și iubiți, volume care conțin nu o placheta, ci întreaga opera de pînă acum, nici unul deci nu a fost subvenționat de la bugetul de stat. Deși ar fi existat cele mai bune motive: importantă scriitorului și a operei, situația specială a poeziei pe piată actuala, mărimea volumului, efortul pe care il presupune din partea editurii. E adevărat că doar unul dintre aceste volume a cerut respectivă subvenție și a fost refuzat. Celălalt se pare că n-a avut de la
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
bine/ te-ai face copac, boiler electric sau varză./ Termină naibii." Biografia Nu poate fi trecută cu vederea biografia acestui extraordinar poet, o biografie care e pe masura poeziei, în spectaculozitate și risc, dar care niciodată nu pare să afecteze opera, nu pare s-o impurifice și nici s-o dateze. Aproape că nu transpare nimic din meandrele care l-au dus pe Mihai Ursachi pe țărmul Pacificului unde a fost angajat salvamar, apoi profesor universitar, pentru că apoi să se întoarcă
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
căruia i se prețuiesc în repetate rînduri voința și energia, fiind aparat de acuzațiile de franchism și plagiat. Așadar, s-ar putea susține, cu destule argumente, ideea că Umbral este de partea lui Cela, în ceea ce privește chestiunile importante (valoarea fundamentală a operei și a omului). Săgețile pamfletarului țintesc, cu precădere, faldurile din vesmîntul idolului, nefăcînd decît să sublinieze, în acest fel, volumele pline și liniile de forță ale trupului. Trebuie subliniat totodată că, uneori, pledoaria e ironică sau suficient de extravaganța ca să
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
piară fie necunoscând groază, fie scufundându-se sub ea. în acest fel, cel care a învățat să se îngrozească așa cum se cuvine a deprins lucrul cel mai important". Cunoscătorii lui Enten/Eller descoperă diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele de tinerețe ale lui Kierkegaard (a cărui lectură, Tubby o compară cu un zbor prin ceață) și punctele acestuia de vedere asupra subiectivității fericirii și nefericirii, asupra perversității speranțelor nefericite și amintirilor întristătoare care înrobesc și alunga orice posibilitate de
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
circulația imprimărilor discografice. O nouă montare, o savuroasă înfățișare, în parte previzibilă, pe alocuri simplificată, în bună parte dinamizată... ...acesta este noua versiune a baletului "La Piață" de Mihail Jora, versiune datorată mastrului Ion Tugearu, semnatarul regiei și coregrafiei spectacolului. Opera bucureșteană și-a îndeplinit, astfel, o obligație de onoare; ...își onorează titulatura de instituție națională reintroducând în repertoriu titlurile românești, lucrări absente pe parcursul ultimelor stagiuni din motive mai mult sau mai puțin întemeiate; ...în plus, a fost aniversată prima montare
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
coregrafice; ...cu atât mai mult în repertoriul primei noastre trupe de balet. Actuala montare are meritul de a se fi orientat conform datelor de bază ale muzicii; este cea de a doua pe care coregraful Ion Tugearu o realizează la opera bucureșteană; pitorescul atât de savuros al folclorului muzical lăutăresc își găsește aici un bun echivalent scenic-coregrafic; aspectul pitoresc este prezent dar acesta nu devine fastidios, nu copleșește evoluția scenică. Cunoscut este faptul că baletul lui Mihail Jora nu desfășoară o
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
nu e însă că a fost neîndreptățit de critică: a făcut el însuși tot ce i-a stat în puteri ca să iasă din preocupările cititorilor și criticilor. E singurul poet din generația lui care n-a retractat, fie și prin opere majore, erorile proletcultiste din anii '50. După ce a fost poet oficial din a doua parte a epocii Dej, a fost poet oficial și al primei părți din epoca Ceaușescu. De la cultul unuia, a trecut la cultul altuia. Nici E. Jebeleanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
ce mod, ca cititor, aveți percepția că toate cărțile au ecou între ele? R.: E o idee destul de veche. A fost exprimată în Anglia de Shelley, în Franța de Paul Valéry. Este ideea că toată literatura face parte dintr-o operă unică. În calitatea noastră de cititori, contribuim la construirea acestei opere - în ultimă instanță - anonimă. Noi înșine, ca cititori, venim cu experiența noastră personală la fiecare lectură, dar suntem uniți, legați de lecturile celorlalți. Ce mi se pare important și
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
între ele? R.: E o idee destul de veche. A fost exprimată în Anglia de Shelley, în Franța de Paul Valéry. Este ideea că toată literatura face parte dintr-o operă unică. În calitatea noastră de cititori, contribuim la construirea acestei opere - în ultimă instanță - anonimă. Noi înșine, ca cititori, venim cu experiența noastră personală la fiecare lectură, dar suntem uniți, legați de lecturile celorlalți. Ce mi se pare important și interesant e faptul că suntem o comunitate aproape secretă. Noi, cititorii
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
acele texte. În Pierre Ménard, ideea că cititorul este autorul unui text. Borges sugerează, de exemplu, să se citească Imitațiunea lui Cristos de Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
sugerează, de exemplu, să se citească Imitațiunea lui Cristos de Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt, în fiecare carte particulară este căutată Cartea universală despre care am vorbit mai înainte. R.: Acesta este
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt, în fiecare carte particulară este căutată Cartea universală despre care am vorbit mai înainte. R.: Acesta este, să spunem, rezumatul eticii cititorului lui Borges pe care o întâlnim în Biblioteca Babel, unde toate
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
R.: Era un haos organizat. Î.: Pe vremea aceea erați încă un adolescent. R.: Aveam cincisprezece, șaisprezece ani. I-am citit lui Borges de la cincisprezece până la optsprezece ani. Î.: Așadar, în cursul acestor lecturi pentru Borges, ați cunoscut multe dintre operele care sunt astăzi cărțile dumneavoastră de referință. R.: Firește, Borges m-a făcut să descopăr cititori și scriitori care astăzi sunt ai mei. Cred că asta face parte din generozitatea oricărui cititor. Unul dintre impulsurile cititorului nu e doar acela
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
viața de când le-am descoperit: Alice în Țara Minunilor, Don Quijote, Divina Comedie, câteva romane de Chesterton. Dar există și cărți care au fost - sau sunt - fundamentale pentru mine la un moment dat. De exemplu, mă interesez acum din nou de opera lui Bioy Casares - pe care o citesc cu o anumită nostalgie în acest moment, când Argentina a fost distrusă. Pot astfel să recuperez, prin literatură, o anume noțiune despre cum era această țară magnifică, acum în ruine. Î.: Acolo v-
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
mai schimbă oamenii gusturile și părerile! Da' năravul ba! Pentru că, ce aflăm despre "Reconstituirea" din "ghidul rapid"? Aflăm că: "Singura idee clară care mai străbate filmul e acea definiție "darwinistă" a omului: "maimuță + buletin de identitate"; sintagmă continuată obsesiv în opera pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe ne tragem, ci din porci, dezvoltată ulterior, în "Terminus Paradis" prin aforismul: "Porcul e frate cu omul"...!" Să reduci "opera pintiliană" la asta, e o caricatură, care nu avea
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
omului: "maimuță + buletin de identitate"; sintagmă continuată obsesiv în opera pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe ne tragem, ci din porci, dezvoltată ulterior, în "Terminus Paradis" prin aforismul: "Porcul e frate cu omul"...!" Să reduci "opera pintiliană" la asta, e o caricatură, care nu avea nevoie de trei stele. Nimic despre ce a însemnat filmul în epocă, nimic despre traseul lui accidentat, nimic despre premiile lui, în schimb cîteva rînduri despre secvențe "lungite necontrolat pînă la
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]