584 matches
-
-o, distingându-se prin corectitudinea și ireproșabilitatea conduitei lor. Erau diferiți de cei din Corint și din Galatia care creau multe preocupări sfântului Paul cauzând-i multe neplăceri prin agitațiile și sciziunile lor. Erau înzestrați de o credință vie și operantă (Rom 1, 8); corespundeau integral harului divin (Rom 6, 17); erau supuși capilor Bisericii prin ascultare și disciplină edificatoare, fiind lăudați și în celelalte comunități (Rom 16, 19); aveau un înalt simț al datoriei și o deplină conștiinciozitate față de obligațiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
noilor lor determinări, așteptări și deși încercările au dominat ultimele decenii, limitele sunt însă vizibile aici. Constatăm astfel că înseși caracteristicile designului au suportat transformări de sens în dezvoltarea sa, în baza trecerii de la abordarea behavioristă a învățării prin condiționare operantă, a programării informatice, la abordarea cognitivistă și apoi constructivistă. Sau începe să indice trecerea de la standardizarea modului de proiectare al activităților, de la structuri-model care reflectă conformitatea, rigurozitatea respectării unor criterii de sistematizare, ordonare rațională a elementelor, secvențelor, acțiunilor implicate în
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de învățământ (cum sunt: expunerea, prelegerea, cursul magistral, conversația, lucrările practice etc.) valabile în predarea celor mai multe discipline; metode particulare sau speciale (restrânse la predarea unor discipline de învățământ sau aplicabile pe anumite trepte ale instrucției și educației). Foarte actuală și operantă a început să devină clasificarea după criteriul organizării individuale/sociale a muncii. În acest sens distingem: metode de activitate individuală (bazate pe mecanismele activității mintale individuale) divizate și ele în: libere; sub direcția profesorului; programate. metode de activitate în doi
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
ar presupune o delimitare strictă a noțiunilor cărora le dau expresie acești termeni. De altfel, distincția aceasta se poate face numai în unele limbi, precum cele romanice (română: limbaj-limbă; franceză: lan-gage-langue; italiană: linguaggio-lingua; spaniolă: lenguaje-lengua; potugheză: linguagem-lingua), dar nu este operantă în limbi precum engleza și germana, de exemplu, unde prin același termen (language, respectiv, Sprache) se redau ambele concepte (de facultate umană și de mijloc de comunicare)1. Mult mai dificilă ar fi apoi păstrarea prea severă a acestei distincții
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o relație cu o clasă de obiecte, și, la nivelul vorbirii, în discurs, o relație cu un anumit obiect sau cu anumite obiecte din clasa respectivă. Cînd destinația numelui este orientată exclusiv spre un obiect singular, relația cu clasa nefiind operantă, numele este propriu. Firește, această relație a limbii cu realitatea este complexă și are însemnătate deosebită pentru existența umană, dar latura fundamentală a limbii nu rezidă în ea, ci în semnificație, adică în dimensiunea intelectuală care privește poziția numelui în cadrul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unor mijloace eficiente de investigare. Ca atare, în activitatea de cunoaștere și de explicare a fenomenelor, lingviștii și-au construit o sumă de concepte specifice și au realizat metode de cercetare proprii domeniului cercetat. Uneori, concepte sau sisteme de concepte operante în cercetarea lingvistică au primit utilitate științifică extinsă, devenind uzuale pentru întreaga gamă a științelor umane, încît lingvistica a ajuns în măsură să instituie categorii supradisciplinare. În efortul de a găsi o explicație pentru schimbarea din limbă, neogramaticii au admis
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
autoritate doar în domeniul propriu. (În acest caz, se pune și problema statutului domeniului în care se manifestă autoritatea de un anumit tip, statut conferit la un moment dat de societate.) Dacă prin recunoaștere și prin accept social autoritatea devine operantă, se produce instituirea autorității, iar norma devine o realitate socială. Domeniul, așa cum se prezintă în cazul normei lingvistice, este alcătuit dintr-un șir de propoziții cu o anumită semnificație, care vizează o transformare a comportamentu-lui uman în ceea ce privește întrebuințarea limbii naționale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
instituită, se realizează prin-tr-o autoritate de sancționare 233, iar din acest punct de vedere, norma lingvistică este oarecum dezavantajată și, de aceea, chiar dacă este întemeiată științific, ea trebuie sprijinită guvernamental (dintr-o sferă socială total diferită, deci) pentru a deveni operantă, trebuie legiferată, de obicei de cineva din afara științei. Lucrurile devin și mai complicate în cazul în care cei care reprezintă autoritatea scrisului, în speță scriitorii, refuză să respecte norma, ca și cum marii scriitori își capătă acest rang de mari scriitori siluind
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în raport cu care aspectele cele mai evidente sugerează o dirijare și o supunere a sa, fără a fi în măsură să opună eficient propriile acte volitive. Limba îi impune vorbitorului sistemul situațiilor posibile, iar norma îl orientează numai spre ceea ce este operant în cadrul siste-mului. În plus, limba literară cunoaște norme legiferate care reduc și mai mult eventuala predispoziție a vorbitorului de a folosi limba cum voiește el. Comunicarea, realizată sub imperiul alterității, aduce la rîndul ei necesitatea pentru cel care vorbește de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prezintă, din punct de vedere ontologic, și ca individ care este caracterizat prin acele trăsături în general, deci și ca reprezentant al celorlalți indivizi din specia lui. Această stare de lucruri se reflectă în conștiință, încît principiul universalității individului devine operant fără o reflecție specială, adică în mod inconștient, și nu este nevoie, de aceea, de inducție pentru a atribui caracter general individualului, cum nu este nevoie de inducție atunci cînd se operează cu semne în loc de lucruri 357, fiindcă asociația ideilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În sensul unei corelări deficitare Între Învățare, experiență și abilitățile pe care le presupune demersul managerial, de pe o parte, și complexitatea proiectului În cauză, pe de altă parte. Competența managerială este asociată de acești autori unui anumit nivel de Învățare, operant Într-un context dat sau Într-o situație managerială specifică. Cea mai bună cale stimulare a performanței manageriale la nivel individual și organizațional este aceea de a atribui, ori de câte ori este posibil, sarcini și roluri manageriale corespunzătoare nivelului de competență imediat
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
și munca în gospodărie, la care participau toți membrii familiei, de la cel mai mic până la cel mai vârstnic, toți fiind pătrunși de cultul pentru muncă. Hărnicia, priceperea în organizarea și efectuarea muncilor agricole și gospodărești, cinstea etc. erau criterii valorice operante în alegerea ginerilor sau nurorilor („...este din familie de oameni harnici, cuminți, gospodari, săritori" etc.). Familia rurală își pregătea copiii pentru muncă de la cea mai fragedă vârstă. Când copilul începea să se țină suficient de bine pe propriile picioare și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
să se distreze împreună, să se cunoască mai bine, să se împrietenească, să învețe să se comporte manierat în asemenea împrejurări etc. Concluzii: * Investigația noastră în rândul elevilor claselor terminale vizează un domeniu în care experiența lor personală nu este operantă, se reduce doar la dimensiunile și aspectele vieții familiilor din care provin. Tineretul, în care includem și pe viitorii învățători, trebuie pregătit pentru viața de familie așa cum este pregătit pentru profesie, pentru muncă. Aceasta trebuie să fie o preocupare educativă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
atracția spre tentații, îl împinge, în cele din urmă, spre viciu (fumat, consum de alcool, de droguri, spre lene, abuzuri și practici sexuale aberante etc.). Simpla dorință de a le abandona, după ce viciile s-au instalat și înrădăcinat, nu este operantă în absența unui efort voluntar susținut. Dependența de un agent nociv (nicotină, alcool, drog) are o asemenea putere de dominare asupra individului, încât numai o voință puternică, asistată și susținută de specialiști, o poate învinge. Pentru a nu se ajunge
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
vieții sociale, adaptarea la rigorile vieții de familie și la responsabilitatea creșterii și educației urmașilor, însușirea și aplicarea în practică a normelor de conviețuire socială, altele decât cele dobândite în școală și în familia de proveniență. Autoeducația nu mai este operantă la vârsta senectuții. Capacitatea de adaptare și de asimilare a informațiilor scade ca urmare a pierderii abilităților fizice și intelectuale, a instalării decrepitudinii. Din aceste cauze vârstnicul trăiește din amintiri, multe dintre ele deformate, își creează o lume ruptă de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
argument decisiv în vânzare. Faza III se anunță a fi vremea medicalizării vieții și a consumului. Spirala comportamentelor preventive, inflația cererilor de îngrijiri, creșterea neîncetată a cheltuielilor pentru sănătate - tot atâtea fenomene care arată, fără nicio ambiguitate, cât de puțin operantă a devenit paradigma distingerii, incapabilă să explice excesul de consum centrat pe un singur individ, pe sănătatea și pe conservarea lui. Nici lupte simbolice și nici profituri de distingere: doar o supraveghere igienistă a propriei persoane, panici ipohondre, lupta medicală
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trăită la timpul prezent. Pe acest fond, o generație contestatară care refuză autoritatea și războiul, puritanismul și valorile competitive cheamă la eliberare sexuală, la exprimarea directă a emoțiilor, la experiențe psihedelice, la noi modalități de a trăi împreună. Principiului refulării, operant în civilizația tehnorațională, i se substituie exaltarea corpului, extazele senzoriale și muzicale, cultul marijuanei și al LSD-ului. Într-un climat marcat de radicalism utopic, gustul sărbătorii revine în forță, concretizându-se în love in, în happeninguri, în parăzi, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
un imens proces de destructurare sau de relaxare a disciplinelor corporale. Dacă individul hipermodern vizează să aibă un corp perfect, în viața de toate zilele el mănâncă prea mult, se hrănește prost, este din ce în ce mai sedentar. Așadar, iarăși niște logici paradoxale operante în faza III. Tot mai mulți oameni sunt atrași de transmisiile televizate din sporturile de competiție, dar acestea sunt în declin, în vreme ce interesul pentru sportul-divertisment sporește. Cu ocazia marilor întâlniri sportive, publicul se înflăcărează, dar o face confortabil instalat în fața
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
semiologice care se consideră a fi precise. Această nouă terminologie reia, în parte, opoziția clasică dintre „sindrom” (sindrom depresiv, sindrom meningial, sindrom inflamator etc.) și „afecțiune” (afecțiune depresivă, meningită cerebrospinală, reumatism articular acut etc.). Dacă această construcție apare ca fiind operantă la adult, ea devine mai problematică la adolescent în măsura în care, adesea, dimensiunea evolutivă nu este încă prezentă. Problema tulburărilor bipolare va fi tratată într-un capitol specific (capitolul 7). Nu vom face decât să reamintim fară comentarii descrierea „episodului depresiv tipic
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
a generaliza, de a reformula o problemă; - oferă posibilitatea activității în echipă; - creează posibilitatea de discuție asupra diverselor metode și soluții; - îi învață pe elevi să aprecieze metoda cea mai bună de lucru; - contribuie la dezvoltarea unui raționament flexibil și operant. Dintre dezavantaje, se pot enumera: - necesită un timp lung de proiectare; - implică resurse materiale uneori costisitoare; - nu poate fi utilizat curent; - necesită un timp mare de administrare și completare a sarcinii; - există subiectivitate în evaluare. În general, trebuie avute în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
sau apărarea, o forță psihică din pacient... opusă conștientizării ideilor patogene (pp.268, 278 și 283Ă. Nevroza este esențialmente o scindare a conștientului între memorie și emoție și leacul nevrozei este în consecință vindecarea acestei scindăricare aduce un sfârșit forței operante a ideei care nu a fost abreactată de la început... (pp.12 și 17Ă. Acest punct de vedere a pus bazele multor abordări psihoterapeutice de scurtă durată (de ex. Alexander și French, 1946; Moreno, 1946; Davanloo, 1978; Reich, 1961; Perls, 1969Ă
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
topică psihică”, realizată în perioada de până la 1920, cuprinde o teorie a „locurilor” din „aparatul psihic”. Cea de-a doua topică, mai complexă, elaborată după 1920, cuprinde trei „instanțe” (sisteme motivaționale diferite) care - prin faptul că au funcții proprii, principiile operante și mecanisme particulare - acționează, în general, divergent și dezorganizat, creân astfel condițiile apariției fenomenulei de „conflict” și, implicit, a celui de „frustrație”. Între activitatea „Sinelui” și „Supra-Eului” există, precizează S. Freud, antagonism (contradicție), pentru că „Sinele”, tinzând spre satisfacerea instinctelor, este
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aceia care, în mod voluntar sau nu, se eliberează de sub jugul dominației ei psihice și nu se mai tem nici de interdicții, nici de sancțiuni drastice! În ceea ce-i privește, până și supravegherea cea mai vigilentă încetează să mai fie operantă. Revolta bolnavilor din Charenton înseamnă mai mult decât un act politic, este actul acelei ființe nesupuse și tulburate, veșnic incontrolabile, care e omul cu mințile rătăcite. Chiar dublându-și dispozitivele de supraveghere, în fața lui, puterea se arată neputincioasă și va
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
normalitate este identificat cu comportamentul modal, imaginar, iar aberantul sau anormalitatea se înscrie în afara acestei norme statistice, mai precis se confundă cu abaterile în sens negativ. Practic, prin acceptarea normei medii statistice, care este în același timp logic, eficace și operant, se înlătura, pe de o parte arbitrarul în apreciere, iar pe de altă parte putem stabili gradul de abatere a comportamentului aberant, deviant față de normal. Dar, să nu uităm că, orice persoană, viitor conducător auto, parcurge mai multe etape: (1Ă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
reacție/răspuns al organismului ca întreg observabilă și măsurabilă, direct sau cu aparatură specifică, independent de cel care îl produce. Comportament interiorizat - orice reacție/răspuns al organismului ca întreg observabilă și măsurabilă indirect, dependent de cel care îl produce. Comportament operant - un comportament exteriorizat, care, în principiu, poate fi experiențiat ca voluntar, care adeseori implică musculatura striată și operează asupra mediului; dacă este asociat cu un stimul discriminativ/discriminant, se numește comportament operant discriminat. Comportament respondent - un comportament exteriorizat, înnăscut, experiențiat
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]