434 matches
-
naturalistul, logicul, oricât de frumos ar progresa cei dintâi în cunoștințe raționale în genere, cei de-ai doilea în cele filozofice în speție, rămân totuși (artiști) artizani ai rațiunei (Vernunftkunstler). Mai este un învățător în ideal care toate acestea le opintește (le pune-n mișcare), le folosește ca pre niște unelte în folosul scopurilor esențiale ale rațiunei omenești. Pe acesta numai am putea să-l numim filozof, dar fiindcă el însuși nu se găsește nicăieri, pe când ideea legislațiunei sale e în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bărbatul înainte de a leșina fu un plescăit ciudat. Când se trezi, văzu o umbră cu coada ochiului și apoi o simți pe Oksana că vine lângă el. Mișcîndu-se foarte repede, femeia tăie o ultimă bucată a meduzei și apoi se opinti din greu ca să arunce și corpul cornos în apă. Durdrin dădu să se ridice dar Oksana îl opri. - Stai acolo. O să ajungem în câteva minute și nu cred că ne vor mai ataca. Forțîndu-i mâna, Durdrin se ridică, dar priveliștea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de biftec à la grenadir. Și astfel, cu ramele și cu chiotele, ambarcațiunile despicau valurile. între timp, Stubb, păstrîndu-și locul de comandă, continua să-și îndemne echipajul la atac, fără a înceta să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca niște apucați, pînă cînd auziră porunca mult așteptată: Ă Ridică-te, Tashtego! Atinge-o! Harponul fu lansat. Ă înapoi peste tot! Oamenii vîsliră înapoi; în aceeași clipă, ceva fierbinte trecu șuierînd pe lîngă încheieturile tuturor: era saula fermecată. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
printr-o fază extrem de critică, deoarece, desfășurînd într-o direcție saula și vîslind cu înverșunare în direcția contrară, oamenii riscau să se răstoarne în orice moment. De fapt, ei căutau doar să cîștige un avans de cîteva picioare. Și se opintiră, pînă ce izbutiră să obțină acest avans; în clipa aceea chila vasului începu să vibreze ca lovită de trăsnet: era saula întinsă, care, zgîriind fundul vasului, țîșni brusc de sub prova, plesnind ca un bici apa și împroșcînd cu atîta putere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scape ambarcațiunea - în momentul acela el făcuse o ultimă încercare de a se smulge din gura balenei. Dar, alunecînd și mai adînc în botul căscat și înclinîndu-se într-o parte, ambarcațiunea îl azvîrli peste bord pe Ahab, tocmai cînd se: opintea ca să împingă falca. Ahab căzu cu capul în apă. Moby Dick se depărta într-un vîrtej de spumă de prada ei și rămase la oarecare distanță, afundîndu-și mereu capul alb și lunguieț în valuri și răsucindu-și încet trupul enorm
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și intensități diferite, un frison metafizic, prezent de la primul poem al cărții de debut, până la Ziua cenușii (2000): „dinspre îngheț te bântuie un vânt,/ fantastici nori ți se-nvârtesc în creier,/pe osii strâmbe și pe roți dințate/ auzi cum opintește cineva/și nu e timp, o, nu e timp/ pentru adaosuri ori pentru schimb./ Apoi prin cețuri înspre partea mării/doar fâlfâirea pruncilor stelari/în nesfârșit de așternuturi albe./ Asemenea doar alb în neîntors/sau în întoarcerea deplină/și/ca
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Se trase un pas înapoi. Dușmanul se făcu semicerc în jurul său. Ca un animal sălbatic, acum îl amenința pe cel care atentase la hrana sa. Dreapta țâșni înspre demonul alb, dar Eterna, care strălucea a sânge și a pericol, se opinti în ceva din interiorul vaporilor denși. Fu debusolat pe moment, căci nu se așteptase la așa ceva! Norul prinse forme vagi și din stânga sa fulgerase un tăiș aburind. Încercă să-l întâmpine cu She'le'ri, dar gheara Inamicului fu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
stele lin tremurând transpar, I se deschide-n minte tot sensul din tablouri A vieții sclipitoare... A popoarelor ecouri Par glasuri ce îmbracă o lume de amar: {EminescuOpI 64} În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; În orice minte lumea își pune întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Svîrlire hazardată, cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tare. Bătrânul de lângă pod Un bătrân cu ochelari cu rame de oțel și haine pline de praf stătea pe marginea șoselei. Pe podul de vase de peste fluviu treceau căruțe și camioane, bărbați, femei și copii. Căruțele trase de catâri se opinteau pe malul abrupt dinspre pod, și soldații dădeau o mână de-ajutor, trăgând de spițele roților. Camioanele urcau podul și plecau, iar țăranii se chinuiau să meargă prin praful care le ajungea la glezne. Doar bătrânul stătea, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așteptat. Vulpea de alături zâmbea pe sub mustăți și îl îndemna pe urs să fie cu răbdare. lată că în gerul cel mare apa a înghețat și a prins ca în clește de fier coada ursului. — Acum trage, Moș-Martine! S-a opintit ursul: — Trag, dar nu vine! se căi. — Trage mai tare! îndemnă vulpea. S-au prins mulți pești, de aceea nu vine ușor coada. Ursul a smuncit una zdravănă și pac! i s-a rupt coada tocmai de la rădăcină. Când s-
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la ochi ca să nu-și dea seama că se Învârte În cerc. Toți cei doisprezece excursioniști nu-și mai puteau lua ochii de la nefericitul bivol Învârtindu-se În cercul lui sisific. Înc-o dată și Înc-o dată, mereu În cerc, se opintea și se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de trib, gata să fie aruncată de pe o stâncă În cadrul unui sacrificiu ritualic. Apoi se auzi un scâncet. Un câine bătut cu lopata? O secundă mai târziu, se auziră un fel de șuierături și răgete. Un măgar biciuit În timp ce se opintește să care o povară În sus pe deal? După care urmară niște țipete ca de femeie care-ți Înghețau sângele În vine. Cineva era bătut. Oare ce se petrecea? Moff, Harry, Rupert și Dwight o luară la fugă În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ritm mecanic Ca și cum ar fi organic, Căci mai mult de un deceniu Bat cum născoci un geniu. Inimioara, uite-așa Multe-au încăput în ea; Au intrat făr’ să le-opresc Ca-ntr-un buzunar popesc, Că-n zadar te opintești Altă soartă să-ți găsești. Ce ți-i scris, rămâne scris Chiar de ai în gând un vis. Eu din casă nu mai ies, Deși dorul cere des. Dar îți spun ca un precept: Bunul-simț rămas-a drept. De când sunt
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
De data aceasta, tatăl Mașei Înhămă caii la căruță, dar Îl loc să meargă până la târg, o coti spre gară, iar acolo, legând motanul Într-un săculeț, Îl lepădă În primul mărfar Încărcat cu grâu și floarea-soarelui ce se Îndrepta, opintindu-se din greu, spre U.R.S.S. De atunci, motanul n-a mai revenit. Mărfarul l-a dus În Urali sau poate În Siberia. Sau, cine știe, poate trecerea graniței i-a fost fatală. Mult timp după aceea, din șopron s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
corp comun, salvându-se! După câteva secunde reptila Îl privi semnificativ, apoi cu o viteză uluitoare descrise un arc de cerc scufundându-se În adâncul lacului ce părea fără sfârșit...! De frica morții se gândi să strige ajutor! Deschise gura opintindu-se să dea alarma dar nu reuși să scoată decât unele sunete nearticulate, abea perceptibile. Noțiunea timpului nu mai avea importanță iar În momentul când nu mai aștepta nimic dela viață, se pomeni Într’o pajiște cu Înfățișare grotească...!! Acompaniat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întunecoasă, urcară pe bâjbâite o scară de lemn ce scârțâia din toate Încheieturile, dar Șeful Șantierului era așa de amorezat Încât nici măcar nu realiză pericolul unei prăbușiri...!! Se opriră la primul etaj. O clipă Șeful Șantierului cercetă locul, apoi se opinti din bojoci strigând un nume greu de reținut. „Scarabelooo, unde dracu ești? A venit fata...?” De la etajul imediat următor, Își făcu apariția un țigan bubos, cu hainele de pe el rupte, murdare, cu urdori la ochi, cu barba Încâlcită mai mult
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de treabă cu boii, pășind mărunt prin pulberea fierbinte. Pornirăm pe un drum îngust, plin de făgașuri. Ne cumpăneam la dreapta și la stânga, cădeam c-o lature, scurt, ca-ntr-o groapă, și ne opream o clipă, apoi caii se opinteau după glasul gros al vizitiului de pe capră și după îndemnul blând al lui Ștefan, și porneau domol; și mergeam acuma printre miriști întinse, printre ogoare lungi de păpușoi care-și clăteau încet, atingându-le, săbiile frunzelor. Așa merserăm multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii: Hai! Boii porumbi se opintiră și scoaseră cu greutate carul din hlei. —Cucoane! zise Gavril cu tărie; dumneata apucă de-a dreptul pe unde am venit noi... Eu fac pe drum - și am o leacă de înconjur... Carul porni cu boii blânzi, și cu omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tindă. Îndată simți blândețea focului. Dar lângă vatră, jos, slab și sfârșit, plin de noroi, hoțul de lemne. L-am adus... zise încet, c-o privire ciudată, chihaia Gavril. Tare-i slab... A mai avut el un val... S-a opintit azi tare greu pe lângă boi... Poftiți, cucoane, în casa asta mare... Boierul intră în odaia cea curată. Din umbră ieși deodată nevasta lui Gavril, nedeslușită, apucă mâna stăpânului și o sărută. Apoi se dădu la o parte, cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să fie popă. Ciudat lucru! Culi nu înțelege de ce ar fi fost mai bine să fi fost el popă. Plin de nedumerire, se uită în juru-i; apucă cleștele în mână și-l leapădă la o parte, icnește ca și cum s-ar opinti subt greutate. Nana Floarea îl privește într-o lature. —Nu ți-i îndămână, Culi? Ba mi-e îndămână, mamă. Atuncea ești supărat, și nu mai găsești răsuflet? — N-am înțeles, mamă, de ce a trebuit să fiu popă. —Ai să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
singurătăți, și mai ales la o vreme ca asta, nu era nici o primejdie de hoți. Culi nici nu privi ceea ce lăsa în urmă și îndemnă calul. După ce ieși la drumușor, băgă de samă că Vidra umbla în urma săniei. Opri și opinti un răcnet cumplit, adăogind o sudalmă cu totul neașteptată, încât cățelușa își supuse coada și se duse cu grăbire înapoi acasă. Nana Floarea își trase broboada peste gură. Bolnava zâmbea; părea a avea în ea o putere nouă; îi înfloriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-a rupt piciorul de la genunchi“, gemu el în sine, fără cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și șterse fruntea de sudoare rece. Se întoarse apoi cătră cal, lepădă arma și făcu semn spre cer cu securicea. Era un semn spre cer, spre pădure, spre necunoscutul care-l copleșea. Începeau iar să roiască fulgi, înțepându-i ochii. Opintindu-se din toată puterea, zvârli securicea în sus, ca o ultimă înfruntare și decădere desăvârșită. Fierul descrisese o parabolă și căzu într-o tufă de smeură. Cei doi vecini călări erau aproape de acel punct. Își struniră caii, poprindu-i năprasnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a venit lângă mine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]