2,747 matches
-
rațiunii, ca cea postbelică, rolul religiilor se va micșora în mod simțitor, asistăm la o creștere a virulenței pe care viziunea monoteistă o inspiră credincioșilor. Arta lui Sloterdijk e că, mișcîndu-se cu ușurință dintr-o tabără în alta, le împrumută optica și apoi o folosește spre a contura portretul adversarilor. Cum arată un creștin văzut de un musulman? Dar un evreu văzut de un arab? Mai mult, filosoful schițează portretul patogenic al fiecărui monoteism: condițiile de apariție, profeții, ritualurile, zeii, cărțile
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
s-a epuizat în chip definitiv, întrucît ea presupune o optică monomană în virtutea căreia fiecare adept crede că Dumnezeul lui e unic și că l-a ales tocmai pe el să-l slujească, excluzîndu- i firește pe ceilalți. O asemenea optică nu doar că nu știe de principiul aristotelic al lui tertium non datur, dar nu admite nici măcar regula lui secundum non datur: „Fanatismul își are originea logică în numărarea inversă până la Unu, care nu tolerează nimic și pe nimeni lîngă
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
epocă la Oxford, e încredințat de statutul real al formulelor matematice. Mai precis, pentru Penrose realitatea e alcătuită din trei straturi: 1) nivelul fizic, 2) nivelul percepțiilor noastre cu privire la lumea fizică și 3) nivelul formulelor algebrice. Prin astfel de distincții optica celor cărora li se pare inadmisibil ca matematica să nu aibă o bază naturală continuă la milenii după Platon și Pitagora, supraviețuind în mințile cosmologilor. La drept vorbind, detaliul că, sub unghi descriptiv și predictiv, matematica se potrivește ca o
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
orice alte exemple. Înțeleg multe, dar când iei o decizie de acest fel mai gândești, vorba românului "cade omul din pom și tot se mai odihnește nițel". Mai ales când, doar cu câteva zile Înainte, aveai o cu totul altă optică. Dar la noi nu și nu: am căzut direct din P.C.R. În PNȚ-CD sau În PNL sau În FSN. Care mai de care salvatori ai națiunii. N-am văzut noi?! În 13 ani am avut timp să admirăm opera "democratică
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
judeca pentru ea. Eu cred, totuși, că pornind cu mintea și spiritul deschise la studierea acestor cărți, fiecare om va putea să înțeleagă mai bine și biblia; s-o interpreteze corect și să-și schimbe, în general și în particular, optica asupra multor aspecte ale vieții și, ce este foarte important, va conștientiza din ce în ce mai ușor informația, putând-o folosi în avantajul tuturor și al său personal. Se va putea curăța spiritual mult mai ușor și va putea urca mai ușor și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
e frumos și bun, dar îi plăcea binele cu o enervare arbitrară, cu un absolutism aprig, care nu avea generozitate, care parcă ura și avea spaimă de tot ceea ce, din gânduri sau din existență, nu avea culoarea albastră în care optica lumii a închipuit cerul și idealul) Făptura lui de instincte și hotărâri cinstite purta indelebil un ser blestemat căruia îi suprapuse cultul idealului. Cum va fi fost dezgustul lui de înseși gusturile lui, refuzul lui de el singur?” Această descriere
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a-i dezlega enigma feminității, farmecul ascuns într-un corp mai mult sau mai puțin frumos, mai mult sau mai puțin sănătos, mai mult sau mai puțin „însetat” de mângâierea unui bărbat iubitor. Văd în ea, poate și datorită unei optici proprii celui plecat spre „vârsta înțelepciunii”, ceea ce ea însăși nu poate sau nu are timp să descopere „la rece”: și mama fericită să se regăsească în ființa propriului copil, și femeia căutându-se cu înfrigurare în brațele bărbatului iubit, pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
te încăpățânezi să faci, să creezi, să mergi mai departe... În ambele cazuri poți să fii câștigător! Deși la publicitate, politică și fotbal noi, românii, ne pricepem (suntem un popor supercalificat și avem super rezultate), voi încerca să-ți schimb optica... să te ghidez pas cu pas și să-ți arăt ce cred eu că înseamnă PUBLICITATEA... Primul pas... ca în orice început e IDEEA. Ideea ori o ai, ori îți vine, ori pur și simplu o copiezi și o îmbunătățești
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
Un copil căruia nicidecum nu i-a trecut prin cap că, în ziua în care va împlini treizeci și cinci de ani și opt luni și zece zile, va fi devenit bărbat, și va cu noaște o femeie care îi va schimba optica și care îi va strica busola. Până în secunda asta, el a fost doar un bărbat tânăr care s-a culcat cu niște femei tinere. Atât. Nu spun că n a existat dragoste sau fior în celelalte relații ale lui. Dar
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pieselor reușite, sub motiv că numai capodoperele merită să fie citite. Ca și cum restul producțiilor, mai mult sau mai puțin izbutite, ar alcătui un fel de material dubios și sterp, ce trebuie aruncat la groapa de gunoi a culturii. O asemenea optică se sprijină pe credința că, sub unghiul educației critice, doar operele izbutite ne pot fi de folos. Cum s-ar spune, ca să înveți să scrii se cere să privești la vîrfurile unei literaturi și nu la eșecurile ei, ceea ce e
Rețeta capodoperei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7217_a_8542]
-
eu sunt referința absolută a vieții mele, și asta fiindcă eu o trăiesc și nu altul, și de aceea tot ce intră în raza ei de acțiune mă privește direct și imediat. Nu e nimic absurd și exagerat în această optică: așa gîndim cu toții și așa ne ducem zilele. Tocmai de aceea delirului de referință îi mai putem spune și "optică autoreferențială", pentru a scăpa astfel de izul maladiv sugerat de prima expresie. În schimb, lucrurile devin absurde și exagerate din
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
ce intră în raza ei de acțiune mă privește direct și imediat. Nu e nimic absurd și exagerat în această optică: așa gîndim cu toții și așa ne ducem zilele. Tocmai de aceea delirului de referință îi mai putem spune și "optică autoreferențială", pentru a scăpa astfel de izul maladiv sugerat de prima expresie. În schimb, lucrurile devin absurde și exagerate din momentul în care eu devin scopul exclusiv a tot ce se întîmplă în jurul meu. Semnul patognomonic după care pot recunoaște
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
făcut cuiva semn cu mîna? Și de ce i-a zîmbit cu subînțeles? Și de ce a întîrziat? De ce a venit prea devreme? De ce, de ce, de o mie de ori de ce, toate interogațiile temătoare învîrtindu-se în jurul persoanei mele. Iar de la gesturi umane, optica interpretării autoreferențiale trece treptat la fenomenele naturii: de ce tocmai acum, cînd am intrat în bloc, a început cutremurul? De ce s-a nimerit să plouă tocmai cînd mi-am uitat umbrela? Și de ce a plouat fără întrerupere cît am stat pe
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
o ia în serios; bănuiala că în univers cineva sau ceva obscur îi vrea răul. Toate superstițiile și temerile involuntare de care, indiferent că recunoaștem sau nu, nimeni nu scapă în viață se desprind din matca firească și nepatologică a opticii autoreferențiale. Toți suferim de ele. Cu timpul însă, din evantaiul de amenințări ce pîndesc în spatele pomilor și în așternuturile iubitelor, unele devin predilecte. Nu pisica tăindu-mi calea e semn de pericol iminent, ci ploaia. Nu soarele e semn de
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
monomanii irepresibile. Și ajungi să urăști ploaia nu fiindcă îți udă hainele, ci fiindcă îți aduce nenoroc. Și o detești nu pentru umezeala aerului sau pentru igrasia pereților, ci fiindcă îți influențează în rău viața. Și astfel, capetele fixe al opticii autoreferențiale sunt configurate: de o parte omul, de cealaltă parte obiectul prin intermediul căruia omul se simte vizat. Subiectul de referință și obiectul de referință, iar la mijloc puzderia de fluctuații pe care trăirea unui om le poate lua într-un
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
mai putea fi în stare. Și nu am în vedere unul oarecare, ci unul din familia de esteți în care Mateiu însuși s-a înscris prin poză, iar invertitul său personaj, prin natură. Ca și Remember (așa cum e înțeles în optica simbolică din eseul lui Cornel Mihai Ionescu), Hermă pentru Aubrey de Vere (eseul în care defazajul e postulat) are trăsăturile unei proze fără început cronologic și fără final determinabil. Luați repede, n-am putea rezuma intențiile argumentative ale atât de
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
val, în epoca lor: un Socoliuc, un Rafiroiu, un Anton Crișan. Aceștia și-au dezvoltat un sistem infailibil de reușită optimă în condițiile date, o rețetă de parvenire incluzând strategii defensive, câteva lecții bine învățate de supraviețuire, atunci când "se schimbă optica". Ei rămân oricum în picioare, preluând din mers noile directive, acomodându-se accelerat cu directivele și plângându-se, cui stă să-i asculte, că altele sunt de fapt în inima lor... Fiecare dintre cei trei monștri, mutanți ai timpurilor noi
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
prin demitizare brutală, ci prin relativizarea subtextuală a unui "complex periferic" de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada postumă de comentatori entuziaști ai lui Urmuz. O altă variantă - în optica mea, mai credibilă decât cea dintâi - vine tocmai din curajul rarisim al lui Paul Cernat de a aborda, cu toată seriozitatea, o mișcare, să spunem așa, inabordabilă prin definiție. Sau prin intenție. Sau prin decizie. În imaginarul colectiv, de sursă
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
pășește pe zăpadă fără să lase urme a trezit un viu interes printre vizitatorii standului național al României, la Târgul Internațional de Carte de la Praga, desfășurat în mai a.c. După părerea mea, această reîntoarcere spre anii '50, priviți dintr-o optică originală îmbinând o realitate aspră cu vis și fantezie, s-ar bucura, fără îndoială, în cazul în care romanul ar fi tradus, de un ecou favorabil și în rândurile publicului cititor ceh. Deocamdată, A2 kulturní túdeník a publicat un amplu
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
Sorin Lavric Una din cele mai triste constatări pe care le poate face un istoric este că, atunci cînd încearcă să vorbească despre trecut, nu o poate face decît împrumutînd optica prezentului. E ca atunci cînd povestești istoria turnînd-o în tiparele schemelor actuale. Procedeul ia naștere în două feluri: fie prin preluarea deliberată a mentalității dominante - caz în care spiritul oportunist dă regula jocului - fie printr-o molipsire involuntară, iscată de
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
aceeași: nu există discurs despre trecut care să nu fie impregnat de ideologia prezentului. Deosebirea apare doar în privința gradului de impregnare, dar în nici un caz în ceea ce privește prezența sau absența ei. Chiar și un autor care vrea să scape de constrîngerile opticii dominante nu va reuși decît în anumite limite. Iar motivul ține mai puțin de înclinația servilă de a fi pe placul celor puternici, cît mai mult de neputința de a-ți depăși epoca și spiritul ei. Toți trăim în etuva
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
care plana ochiul atotvăzător al unei divinități". Bineînțeles, d-sa avea tot dreptul de a-și califica starea de spirit în toată ciudățenia ei. Lucrurile se complică însă și mai mult cînd Mircea Zaciu incriminează scrierea lui Goma, care, în optica d-sale, ar devansa "subiectivitatea general-acceptată a autorului de jurnale", cîrmind spre "permisivitate": "Este o mare diferență între a fi subiectiv și a fi permisiv, adică de a-ți permite să arunci epitete și lucruri infamante la adresa unor apropiați ai
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
stabili contactul dintre noi, privitorii, și creierul hard al calculatorului. Interfața poate fi schimbată și modelată după plac, tot astfel cum același genotip se poate manifesta sub forma mai multor fenotipuri, în funcție de mediul în care se dezvoltă. În virtutea unei asemenea optici, fizionomia fie-căruia din noi este o simplă interfață ce mediază contactul semenilor cu creierul nostru. O societate de interfețe, nimic mai mult. Așadar, informația contează, nu ambalajul. Ambalajul se reduce la o carne digitalică care astăzi poate fi re-pro-dusă în
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
se ivește atunci cînd, punînd în balanță folosul pe care ni-l aduc cele două stihii - tradiția și știința -, realizăm că cea de-a doua este pe cît de adevărată pe atît de nemîngîietoare, și că, în loc de consolări și speranțe, optica ei ne oferă imaginea absurdă a unui univers din care orice urmă de providență a dispărut. În plus, eficiența ei pragmatică, pierzîndu-și pe drum virtuțile sufletești curative, s-a transformat într-o sursă de disperare. Copleșiți de atîtea informații de
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
seama de un lucru teribil: același stigmat al "limbajului filosofic" îl purta și gurul de la Păltiniș: id est o despărțire iremediabilă între gîndire și viață. Ipostaza existențială a învățăcelului, eul d-sale doldora de gînduri, căderi, obsesii, anxietăți, exaltări, în optica lui Noica, nu prezenta interes pentru filosofie: "El era pus în paranteză, era relegat în regiunea precară a Ťsuflețeluluiť lui Noica, era hulit ca purtător de spaime, remușcări, regrete, culpe imaginare și reale. Pînă și visele lui erau vinovate și
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]