439 matches
-
la un nepot de-al nevesti-sii, „șofer cu 7 clase”, cu soție croitoreasă. În casă, covoare peste covoare, în straturi, mobilă „de comandă” și, ca decor intelectual, bibliotecă. Un mic accident petrecut la intrare a făcut să-l contrarieze această opulență, pe care oricum ar fi privit-o critic. Descălțîndu-se, a observat o rosătură la unul din ciorapi chiar în față, la degete. A încercat s-o ascundă încrucișînd tălpile, dar pînă la urmă tot s-a văzut. Nevastă-sa, să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine, care îi evoc eșecul social. Surîd anevoie cînd declină o atare eventualitate, dar îl înțeleg. Într-o epocă de penurie, alde Comis întrupează aspirațiile unor tineri (cei din cercul de prieteni ai fiicei sale, în primul rînd) fascinați de opulență, de fast și de simplul fapt de „a avea”. Pentru ei, inși ca mine, care nu le pot propune decît un trai în acord cu mijloacele, sobrietate, răbdatul („barem o vreme”), sînt de mirare și antipatici. Decent, în ciuda zvîrcolirilor de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pădurile cu specii autohtone. Ne-a însoțit apoi într-o vizită prin oraș Plaza Munoz Gamero, cu statuia lui Magellan, portul vechi, Centrul Cultural Braun-Menendez, fosta reședință a celor mai bogați crescători de oi din zonă, impunător prin luxul și opulența mobilierului și a decorațiunilor, Museo Regional Salesiano... Muzeul prezintă strădaniile călugărilor salesieni de a creștina, civiliza și pacifica triburile de indigeni, expunând unelte casnice, arsenal de luptă și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
flori, fântâni arteziene, lacuri, păuni, fazani, căprioare... cuprinsă între trei munți "proprietate personală". În mijlocul Paradisului, o "casona", un conac în stilul vechilor case de fermieri, demnă în noblețea și vârsta ei. Interiorul era încântător, primitor, cald, neapărând nicăieri bogăția și opulența, ci doar bunul-gust desăvârșit. A fost o seară încântătoare, cu o gazdă încântătoare la acea vreme, senhor Roberto depășise 80 de ani, dar era un bărbat frumos, manierat, cult, cu prestanță, un aristocrat de școală veche, conducând cu mână de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au cum părat, ce s-a întâmplat cu sumele pe care le-a primit? De ce a murit insolvabil? Cheltuielile casei sale erau mari față de averea lui, dar nu acopereau mai mult decât felul de viață al unui om de o opulență mijlocie; și, dacă a risipit bani pentru a-l sluji pe rege, nu lăcomia trebuie să i-o reproșăm, pentru că în acest caz n-ar fi fost decât bancherul coroanei. Îmi imaginez cum a plătit cu acest gen de reputație
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
patru ani și jumătate. Nici unul dintre noi nu credea în „viitorul luminos al comunismului”. Visam să punem mâna pe societatea românească și s-o transformăm într-una americană cum o visau copiii de acolo: fără republicani, fără ipocrizie mic-burgheză, fără opulența și artificiul hollywoodian, fără magnați manipulatori de destine. Prinsesem jargonul freudian-marxist: revolta marginalilor, respingerea lui one dimensional man, reflecția critică, refuzul manipulării. La atâtea refuzuri adăugam și ceva afirmativ. Ceva care ne marca profund evoluția personală. Voiam o societate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
hăhăieli știrbe, urlete și nebunie. Și, la trecerea dintre ani, cireașa de pe tort: sânii lăptăresei ăleia de la Ciao, Darwin! revărsați, fără nici o opreliște, și pictați cu „2005“. Pe vremuri, „2005“ era scris pe o panglică atârnată de gâtul unui copil... Opulența de acum vrea să simbo lizeze, probabil, belșugul pe carel trăim. Ce copil?! Bidoane grele, manele și păsărici de doamne bătrâne - ăstai paradisul pe care ni l dorim! Aceasta e noua configurație a spațiului mioritic. Și astai formula de succes
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
reflectarea cerului, în parfumul florilor și al plantelor, în gustul fructelor amestecate cu pământ reavăn. Dacă stau să mă gândesc bine, exista, fără îndoială, în această voluptate a naturii - resimțită în același timp cu frica și cu mizeria - ceva asemănător opulenței unui sicriu strivit de coroanele mortuare. Contrastul dintre ceea ce trăiam și prezența vie a naturii din România supraviețuiește cu o forță extraordinară în străfundul memoriei mele, ca un semn palpabil al țării mele de origine. Am redescoperit impactul naturii din
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de răscumpărare, acestui loc blestemat de soartă, unde atâția locuitori rămași fără nicio resursă așteaptă răbdători venirea improbabilă a turiștilor și a pelerinilor care ar compensa în mod miraculos înmulțirea sângelui cu cea a vinului. * * * Supraabundență de mâncăruri pe masă, opulența kitsch a interioarelor, absența mijloacelor de transport în comun, toți membrii clasei mijlocii deplasându-se în Mercedesuri: practica mizerabilismului e un exercițiu dificil în Liban, cel puțin atâta timp cât nu intri în ghetourile palestiniene. În afara unor hoteluri cu șase stele construite
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de hiperconsum exaltă sistemele de referință ale bunăstării, ale armoniei și ale echilibrului, pe de alta, ea se prezintă ca un sistem hipertrofic și scăpat de sub control, un complex bulimic care duce la extrem și la haos, contemporan al coabitării opulenței cu amplificarea inegalităților și a subconsumului. Rateurile sunt duble: ele privesc atât ordinea subiectivă a existențelor, cât și idealul de dreptate socială. De altfel, epoca fericirii paradoxale impune necesitatea unor soluții ele însele paradoxale. În mod cert, trebuie mai puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a produce mai întâi și de a vinde după aceea, ci de a vinde pentru a produce, consumatorul fiind cel care „dă ordin” producătorului. Propunând o varietate crescândă, multiplicând opțiunile ce asigură mass customization, faza III, în care-și etalează opulența hipertrofia ofertei, apare ca o economie dominată de cerere. Ceea ce acționează în universul bunurilor materiale se manifestă și în sfera serviciilor, așa cum o dovedesc avântul politicilor de segmentare tarifară în transporturi sau în telecomunicații, înmulțirea canalelor de televiziune, ofertele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu atât mai mult decepția și frustrarea, cu cât sunt mai răsunătoare invitațiile la fericirea aflată la îndemâna oricui. Febrilitate compulsivă, nemulțumire, proastă dispoziție: noua Arcadie provoacă o insatisfacție de neînvins, originalitatea ei constând în a aduce mizeria subiectivă în lumea opulenței materiale. Societatea care exhibă cel mai mult sărbătoarea fericirii este cea mai lipsită de mijloace: principiul ei nu este altul decât Penia (pauperitatea). Un al doilea model interpretează universul nevoilor multiplicate ca dezlănțuire a principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
modei, zădărniciile și risipa din societățile abundenței. Gânditorii aristocratici sau elitiști și-au exprimat disprețul față de o cultură „vulgară” care celebrează triumful pasiunilor celor mai mediocre. În ce-i privește pe teoreticienii marxiști, aceștia și-au lansat săgețile contra capitalismului opulenței, comparat cu un nou opiu pentru mase, cu o mașină economică producătoare de false nevoi, de pasivitate generatoare de alienare și de singurătate neputincioasă. Acestor critici „externe” li s-au adăugat altele, „interne”, denunțând impostura fericirii-marfă, incapacitatea societăților bogate de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
societăților bogate de a aduce realmente mulțumire oamenilor. Pentru că, promițând paradisul satisfacțiilor bunăstării, lumea mărfii nu încetează, în realitate, să orchestreze frustrările, lipsurile și decepțiile majorității oamenilor. Euforia ține capul de afiș, dar dezolarea ființelor crește pe zi ce trece. Opulență materială, deficit de fericire; proliferarea bunurilor de consum, spirala penuriei: în societatea de hiperconsum, insatisfacțiile sporesc mai repede decât ofertele de fericire. Oamenii consumă mai mult, dar trăiesc mai puțin: cu cât se dezlănțuie apetitul pentru achiziții, cu atât se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cu atât se adâncesc insatisfacțiile individuale. Confuzie, deziluzie, dezamăgire, plictis și o nouă sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic suferința morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură omul contemporan este strivit de proliferarea obiectelor și a divertismentelor? În timp ce împotriva culturii comerciale sunt trase noi salve de tun, în timp ce „spărgătorii de publicitate” sunt ridicați la rangul de eroi, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
evidentă referire la Ceaușescu și politica sa: «Oratoria deasă și fără fond duce la un scepticism în mase, aproape automat. Mulțimile nu se hrănesc cu vorbe, ci cu salarii îndestulătoare și un bun trai care nu trebuie să devină neapărat opulență, adică cu respectarea cerințelor elementare, care să asigure o viață cât de cât onorabilă. A agita mereu lozinci și promisiuni de prosperitate și a lăsa cetățeanul numai să spere este cea mai mare imprudență a politicianului care crede că mulțimea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
deosebită, realitatea transformării elitei ideologice comuniste într-o «elită de pradă». Adică într-o oligarhie. Oligarhia nu are convingeri doctrinare. Ea «împrumută» conjunctural orice ideologie care îi servește interesele. Poate cineva să mai susțină că «baronii» PSD-iști, afișând o opulență sfidătoare, sunt social-democrați? Probabil naivii și neinformații. De altfel, chiar și președintele Iliescu a denunțat «aroganța» și lipsa de scrupul a îmbogățiților ce conduc actualmente «partidul». Iar d-l Năstase, liderul grupării, a ajuns, de asemenea, după alegeri, la concluzia
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la vecinătățile înstărite ale parcului Monceau la locuințele ieftine (HBM, succesoare ale vechilor HLM9) pauperizate de la granițele mărginite de bulevardele Mareșalilor. Satul Monceau a fost anexat Parisului în 1860. Pe terenurile sale încă agricole, s-a construit acest cartier unde opulența se afișează fără complexe de o parte și de cealaltă a incintei Fermierilor Generali, în contextul febrei imobiliare induse de amplele lucrări inițiate de Haussmann 10. Frații Pereire 11 au cumpărat vaste spații pe care le-au revîndut apoi industriașilor
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
mobilier masiv și greu, tapiserii, tavane pictate, candelabre uriașe, plușuri de culoare roșie, oglinzi, multe oglinzi venețiene, vase, console... O ambianță rece și obositoare, din care a fost alungată intimitatea. La etajul II - pictură flamandă, olandeză și franceză. Rubens - o opulență a formelor care marginalizează subiectele picturilor. Autorul Vânătorii de lei nu-mi mai place de mult. Manet, Portretul lui Zola, superb (scriitorul înfățișat printre cărți și gravuri). Urmează Cézanne, Van Gogh, Gauguin, Monet, Poussin... Multe lucrări splendide, dar simt că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cai-putere de pe șosea, imitând gestul reflex al adolescenților avizi să admire și să comenteze motocicletele cu ghidonul înalt, exact ca în filmele americane. Polonia e o țară liberă, occidentalizată, vrea să spună atitudinea provocatoare a posesorilor lor. Plăcerea exhibării unei opulențe de anarhiști motorizați și a unui life style, care să nu lase nici o îndoială asupra caracterului nonconformist și intratabil al biker-ilor. Important e ca ostentația să fie cât mai naturală și mai neglijentă, atunci efectul asupra privitorilor va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ploaia măruntă care spală trotuarele, luminile de neon ale reclamelor sclipesc multicolor. Trotuarele - plate, comode, perfect desenate - sunt ca niște preșuri întinse în fața blocurilor de piatră, granit și sticlă, probabil, de curând renovate, dându-ți senzația de putere, echilibru și opulență. Clădirile nu sunt înalte, dar par foarte temeinice. E proaspăt și curat pe stradă, nici un pic de noroi, o plăcere să deambulezi. Șirul de edificii rectangulare este întrerupt, la un moment dat, de o piață, mai slab luminată, în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
două epoci: comunismul, cu jafurile lui, și capitalismul, cu jafurile lui. „Un portret vitriolant al oligarhiei românești.“ Cu aceste cuvinte prezintă site-ul Arte ingeniosul film de Alexandru Solomon, o combinație inspirată între documentare minuțioasă, investigație precisă și detaliul unei opulențe de periferie. Solomon explorează fără inhibiții România tenebroasă, apele ei tulburi: lumea peștelui prădător, universul captiv al acvariului televizat. Ei, nouveaux riches de la marginea Europei, rechinii, balenele, caracatițele, și noi, peștișorii tăcuți și absenți, umbrele din acvariu. Garett Rădăcinile „capitalismului
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
atrăgător, de ce nu s-ar fi folosit, față de bărbați, de zâmbetul ei fermecător. Până la urmă, nu reușise și ea În viață? Proprietara casei din Vichy avea un cont gras În bancă și sora ei cea mică, Întoarsă acasă, Își etala opulența În cel mai bun salon de cosmetică din oraș. Lecoeur nu simțea nevoia să se pună În pielea lor, să le Înțeleagă. El stabilea fapte, făcea deducții și, În consecință, nu avea tulburări de conștiință. În aceste două vieți era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
plece, noul și neexperimentatul călăreț porni În galop Întâmpinând zorii, fără a Întreba măcar de unde era calul. Călări până la cele șase sau șapte case ale maiștrilor de pe șantier. Își primeau salariul de la clan și aparțineau breslei meșteșugarilor. Construcția caselor indica opulența, aveau servitoare și concubine și erau extraordinar de Înstăriți În comparație cu casa lui Tokichiro. Mergea din casă În casă, bătând În porți și strigându-le celor care Încă mai dormeau: — Veniți la apel! Veniți la apel! Toată lumea care lucrează pe șantier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
felul de a se purta al cetățenilor, până și repeziciunea cu care vorbeau oamenii și modul cum se uitau unii la alții și felul În care mergeau. Cetățenii din Sumpu erau relaxați și Încrezători. Li se putea cunoaște rangul după opulența hainelor, iar când ieșeau, Își acopereau gura cu evantaiul. Înfloreau muzica, dansul și poezia. Seninătatea vizibilă pe toate chipurile amintea de primăverile tihnite din vechime. Sumpu era un oraș binecuvântat. Pe vreme frumoasă, se vedea Muntele Fuji; dacă era ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]