396 matches
-
țiganii, cu excepția celor implicați în afaceri dubioase, au fost condamnați să ocupe primele locuri în rândul șomerilor sau al persoanelor prost clasate. La antipozi, structuri parazite de tip mafiot au dominat economia subterană românească, formând o „elită” financiară arogantă și opulentă. Falimentul seminariilor academice sau al sloganurilor pur retorice în fața evidențelor sociale a fost pus în discuție de crima lui Romulus Mailat, consemnată de autoritățile italiene în 2007. Aceasta a arătat că trecerea de la cultura itinerantă la cea sedentară este una
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să se folosească de ele cu înțelepciune, ca să le fie spre folos, nu spre pagubă sau pierzare. De aceea, în predicile sale, face nenumărate îndemnuri la săvârșirea milosteniei, chiar și atunci când adresanții exortațiilor nu duc nici pe departe o viață opulentă, căci întotdeauna este cineva mai sărac decât ei: „Dacă toată subzistența ta se reduce la o singură pâine și un sărac vine la ușa ta să-ți ceară de mâncare, scoate din cămara ta acea unică pâine și, ridicând mâinile
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
zâmbesc și-i spun: — E foarte de înțeles. — Am, de pildă, o clientă foarte foarte pretențioasă... Robyn expiră adânc. Dar, cum am zis, e o afacere destul de stresantă... A! Am ajuns! Arată destul de impresionant, nu crezi? Ridic privirea spre fațada opulentă a Hotelului Plaza și trebuie să recunosc, fără prea mare chef, că nu arată rău deloc. Se întinde deasupra Plaza Square, ca un tort de mireasă, iar intrarea flancată de steaguri e cât se poate de grandioasă. — Ai mai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
super, zice Danny, uitându-se în jur la sala plină de fast. Cu adevărat spectaculoasă. Deși, sincer, nu te reprezintă aproape deloc. — Pe bune? De ce spui asta? — Nu zic că nu e o nuntă de vis. E foarte kiki și opulentă. Doar că... nu e nunta în care mi te-am imaginat. Dar se vede treaba că m-am înșelat, adaugă repede când îmi vede expresia. Evident. Îi privesc chipul uscățiv și comic și văd că nu bănuiește absolut nimic. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
care confruntarea cu tot ce ține de concret etalează ambiguitatea și aproximativul. Din vechime, "anchetele" au stabilit mai multe tipuri de preferințe: în Grecia antică erau apreciați sânii plați, musculoși, în India medievală, sânii grei și exuberanți, Renașterea aprecia sânii opulenți, iar Revoluția pe cei ... liberi; în anii '20, incitau sânii abia conturați, în anii '50, sânii hollywood-ieni, în anii '70, sânii fără sutien, iar din anii '90 "se poartă" sânii tot mai ridicați. Prin prisma istoriei, artei, moravurilor, volumul și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
împotriva evreilor, când, de fapt, nu întotdeauna s-a întâmplat astfel. La fel, în timpul războaielor și dezordinilor din Evul Mediu, în vreme de foamete sau epidemii, evreii au fost afectați mai mult decât alții deoarece erau percepuți ca o fracțiune opulentă a societății. Erau ținte mai facile fiindcă, spre deosebire de alte grupuri de negustori, din cauza condiției lor și pentru că, pe deasupra, nu dețineau pământuri, erau bogați mai ales în aur, iar bunurile lor erau ușor de transportat. Turbulențele și crizele erau comune majorității
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
clipă de pierdere a realității. Numai că nu era ceea ce el văzuse, era departe de "delirul" său. Era o minunăție, un fel de "izgonirea din rai" cu detalii, cu o Evă care, "ieșind pe poarta raiului", sfida cu sînii săi opulenți și provocatori. Un Adam cu toate cele blegite rău de tot, necăjit și departe de a fi dornic de sex. Scena șoca, fascina și înfricoșa. Calvarul omului pe pămînt începuse! Șarpele încolăcit pe măr, grădina de vis care trebuia părăsită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Tomis era o chestiune de ore. Anabasis Ghidat de către Cotys am avansat, pe căi știute doar de el, spre locuri noi, pe care nu le-aș fi cunoscut niciodată, aflate în interiorul țării. Dincolo de Istru, am vizitat orașe fortificate și sate opulente. Dacia e populată de milioane de locuitori care trăiesc din agricultură și oierit, încă din vremurile primitive. Opreliștea tăcerii Sanctuarul secret al geților e situat pe muntele sacru Kogaion. Nici măcar Aia n-a fost vreodată în locul acela. Femeile nu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de obicei un țigan murdar și înveșmântat pestriț: pe cap o pălărie de tip occidental, cu canaf de aur sau de argint, iar de la brâu în jos - ițari moldovenești. Mulți dintre boierii ieșeni, notează în continuare Ramsay, duc un trai opulent și primesc în vizită pe ofițerii armatei ruse, dar manierele lor în societate și chipul de a-și mobila locuințele prezintă contraste la fel de surprinzătoare ca echipajele și costumele descrise mai sus. Auzi vorbindu-se franțuzește și vezi toalete occidentale, dar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Pentru a încuraja acest lucru, s-a renunțat la scaunele din coridoarele hotelurilor. Care este reacția vizitatorilor? Stau cu toții posaci pe podea, zeci și zeci de ratați înșirați pe jos, cu mutre acre; Această priveliște nu seamănă deloc cu ambianța opulentă a sălilor de joc de la Monte Carlo. Bieții oameni au nevoie de scaune! În magazinele de haine, este inutil să spun că scaunele sunt necesare. Cât timp femeile fac cumpărături, bărbații așteaptă, și când bărbații (sau femeile) așteaptă, preferă să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
intemperiilor, în niște dependințe care la noi n-ar fi decât niște adăposturi pentru animale. Iar alături de acești credincioși cu alura mândră și chiar sfidătoare în zdrențele lor, la o azvârlitură de băț, copții din Egipt, abia un pic mai opulenți. Judecând după înrădăcinările în sol, primii convertiți la creștinism sunt ultimii de pe lista celor îndreptățiți. Copții se reclamă din călătoria în Egipt a Sfintei Familii; Biserica ortodoxă din Etiopia, din diaconul Filip, amintit în Actele apostolilor, și înaintea acestuia, din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Starea ei este de izolare, specifică ritualului inițiatic, fiindcă, la chemarea flăcăului, ea răspunde: „ -Nu poj dragă ca să ies,/ Că mi-e sânu plin de flori/ Și gâtu de gălbiori” Vegetația luxuriantă în directă conexiune cu feminitatea fecundă și podoabele opulente devin semne votive în acest context. Consacrarea fecioarei se transfigurează în ținuta ei excepțională, despre care am vorbit la început. Nouri par și pețitorii fetei demne de măritiș: „Vin doi nourași de sus,/ Volerunda Ierului Domnului,/ Cu veste și cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
număr de metri „are o semnificație paradisiacă, este nemurirea fericirii”. Construcția fabuloasă sintetizează capacitatea ordonatoare eroică și deschide puntea de comunicare cu sacrul, dăruind lumii șansa eternului început. Alteori, realitatea este transformată, iar schimbarea duce lăcașul modest în planul bogăției opulente: „Di la mini șî păr’ la dumneata să să facî șușă di aur, pon’ șî di-o porți și di alta șî sî cînti fel di fel de păsăreli. Sî bordeiu dumneata - îi zice bordeu - sî h’ii schimbat în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reală a „mârțoagei”, care a cumulat vitalitatea celorlalți cai. Moartea felinei capătă o semnificație rituală, ea preia necesitatea sacrificiului inițiatic, pentru a asigura eroului armăsarul ce implică victoria. Sistemul de valori transmis feciorului respectă norma tradițională a cumpătării în fața formei opulente. Pisica îl ajută să distingă dincolo de aparența generoasă, golul vital, în opoziție cu aspectul mizer, compensat de forța interioară extremă, adevărata esență pe care trebuie să o recunoască inițiatul.. Cocoșul este activ în modelarea destinului inițiatic, el are rolul unui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adecvat răspuns la ștergerea vinei acceptării și a participării la crima nazistă. Un Goethe, tratat În totalitate drept o „slugă a prinților”, Rainer Maria Rilke, poet al „intimismului mic burghez”, sau T. Mann, tratat drept „reprezentant al spiritului marii burghezii opulente și reacționare”, iată doar câteva exemple din „alunecările” penibile ale criticii și istoriografiei germane de după război, În mediile universitare mai ales, Îmbibate de un marxism militant, nu rareori de esență sovietică. (Să nu uităm că, la sfârșitul anilor ’50 când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
publicații literare (și ideologice culturale!Ă a partidului, dar și funcția, onorifică de fapt, de membru supleant al c.c. al PCR. Și acolo unde unii bătrâni scriitori care se prostituaseră pas mal în stalinism, ocupând fotolii comode în strictul și opulentul establishment literar, vedeau „un carierist”, pur și simplu (sau unii domni sau doamne de la unele posturi străine de radio!Ă, eu, știind că-mi pierd o parte din publicul deja mare al cărților mele, știrbindu-mi, cu siguranță, prestigiosul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Așa cum poate să-și dea seama oricine mi-a urmărit evoluția îndeaproape - mai ales dacă literatura deconspiră inadvertent viața interioară a scriitorului -, lucrurile începuseră s-o ia razna, semănând cu ceva ce devenea, conform celor de la The New York Times, „bizar de complicat... opulent și trivial... exagerat“, iar eu nu sunt neapărat împotriva acestei caracterizări. Doream să mă întorc la simplitatea trecută. Eram copleșit de viața mea, iar acele prime propoziții păreau să reflecte ceea ce mersese greșit. Venise clipa să mă întorc la noțiunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot nu-i convenea să fie lăsat singur în orice cameră în care mă aflam și eu. Petrecerea a fost ideea mea. Fusesem „băiat cuminte“ de peste patru luni și eram de părere că asta merită sărbătorit cumva. Dar cum chefurile opulente de Halloween făcuseră parte din trecutul meu (trecutul pe care Jayne voia să-l nege și să-l șteargă), ne-am certat din cauza acestui „bairam“ (cuvântul ales de mine; Jayne a folosit termenul „bacanală“), amiabil, chiar în glumă, până când - surpriză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
își lăsă capul pe spate, apoi zâmbi încet, zicând: Așa mai merge. - Orice pentru un amic. - Zi, sincer, cum e să fi însurat? întrebă el, aprinzându-și un Marlboro și se lansă în sporovăiala alimentată de coca. Nevasta, copiii, suburbia opulentă? - Mda, tragedie totală, hm? m-am hlizit eu neamuzat. - Nu, serios. Jay părea destul de interesat. - Căsătoria e minunată, am zis, deschizându-mi din nou pachețelul. Sex cât cuprinde. Distracție. O da, și o continuă companie. Cred că am perfecționat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Plăceri private, fericire rănită" Întreaga viață a societăților supradezvoltate se prezintă ca o imensă acumulare de indicii ale plăcerii și fericirii. Vitrine strălucitoare încărcate de mărfuri, reclame îmbietoare, plaje însorite și trupuri de vis, vacanțe pline de divertismente mediatice: societățile opulente afișează trăsăturile unui hedonism radios. Pretutindeni se înalță catedrale închinate obiectelor și divertismentului, peste tot răsună imnuri slăvind traiul bun, totul se vinde cu promisiuni de voluptate, totul se oferă în cantități imense și în ritmuri de muzici ambientale, sugerând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
domnia sa, Penia e propulsată la punctul ei culminant. Această forță de frustrare sistematică se sprijină pe o nouă configurație a puterii ofertei economice. Teza „filierei inversate”, dragă lui Galbraith, ne furnizează modelul ei paradigmatic. O reamintesc pe scurt. În economiile opulente, nu mai e vorba doar de a produce mărfuri, ci este imperativ să se programeze nevoile, să se smulgă achizițiile de sub controlul gusturilor individuale și al hazardului, luând în stăpânire pe scară mare cererea însăși. Controlul sferei nevoilor, condiționarea consumatorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
concretizează, la rându-i, aceeași nouă cultură a confortului mai centrată pe rezonanțele senzitive decât pe etalarea semnelor bogăției. Încă de la sfârșitul anilor 1960, confortul anticonformist promovând stilul cool, decontractat sau „lăbărțat” se bucură de un mare succes. Confortul burghez opulent, rigid și grandilocvent este descalificat în beneficiul mobilierului jos, la nivelul planșeului, al mochetei și al pernițelor care-ți permit să te așezi pe podea: faimosul „fotoliu-sacou” care ia forma corpului când te așezi în el datează, în mod semnificativ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cam nevricoasă, dar cu o față surprinzător de zâmbăreață. Domnul director rămăsese meditativ, dar cu ochii căzuți fără intenție! în decolteul generos al soției domnului Sandu. Un decolteu care oferea vederii publicului larg mare parte din cei doi sâni prea opulenți, rotunzi și pietroși pentru a fi pe de-a întregul naturali. "Ăăă... Pardon, mă scuzați! Sunt un pic obosit și mă furaseră gândurile. Așa. Ziceți, doamnă!", spuse el dezlipindu-și privirea de peisaj. "Păi... Dă-mi și mie pachetu', că acuși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și Începu să spună povești despre Ming-i, printre care petrecuse mulți ani. Ca să aibă cui povesti aventurile lui din China, o țară pe care o cunoștea bine, dar aproape necunoscută Încă În Japonia, invita musafiri și le arăta asemenea ospitalitate opulentă. — Ei, a fost un adevărat festin. Iar În seara asta am auzit, din nou, câteva povestiri deosebit de interesante, spuse un oaspete. — Eu unul, mi-am răsfățat urechile pînă la refuz. Dar se face târziu. E timpul să plec, adăugă altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mândră și ilustră. Gusturile membrilor săi nu Îmbrățișau numai poezia, muzica și dansul, ci tot ceea ce era considerat un lux din capitală: săbii cu intarsii pentru samurai și lenjerie rafinată pentru femeile lor. Kahei, din partea lui, avea gusturi simple. Totuși, opulenta lui reședință arăta cu totul diferit de conacele samurailor din Kiyosu. „Cam slab Nô-ul ăsta,“ Își spuse Hiyoshi, stând Întins pe paiele așternute pe pardoseala staulului gol. Îi plăcea muzica. Nu că ar fi Înțeles-o, dar Îl Încânta lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]