309 matches
-
gingășii, pe idealități, blândețea fiind la el o dispoziție naturală generatoare de empatie, răspânditoare de ingenitate. De îndată ce intră în joc Ceilalți, unda lirică fermă, energică se suprapune apăsat conotațiilor melancolice, elegiace. Rostirea lină, sensibilizatoare, cedează pasul unui rezonator, unui rostitor oracular respirând credință și eticism. Într-o ipostază, lucrurile se scaldă în fantezie, în legendă și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
e un liric îngândurat, de o ironie blând-amară, uneori bravând, alteori retrăgându-se în sinele rănit cum ne încredințează printre altele Elegia tristeții din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în micro-eseul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a lui Fotios (istoric bizantin din vremea lui Septimius Sever) despre apariția la poalele muntelui a unui betil 1 însuflețit, semănând cu un rotocol de foc ce-și schimbă mereu forma și culoarea și din care răsună voci cu timbru oracular. Un veritabil colossos aniconic care se mișcă și vorbește... Iar lui Artaud îi pasă prea puțin dacă istorisirea bizantinului este sau nu o născocire, căci legendele (ca și „feeriile” shakespeariene sau ca și poveștile cu personaje și întâmplări miraculoase), „ca
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-o lua / Tot pe soră-sa, / Pă pod îmi pleca. / Soarele-mi pripè, / Popa să topè, / Dumneze mi-l lua, / Pă cer mi-l punè, / Când luna răsărè, / Soarele-apunè."193 Aflată sub semn lunar, sărbătoarea Sânzienelor are rol apotropaic și oracular, restabilind echilibrul inițial dintre teluric și cosmic prin deschiderea cerurilor. Astfel pentru dezlegarea forțelor destinului, în ajun de Sânziene, băieții fac ruguri, aprind făclii pe care le rotesc în sensul drumului soarelui spre apus și rostesc: "Du-te soare, vino
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și moartea, valențele oraculare fac posibilă descifrarea viitorului, după strigătele și zborul păsărilor, artă practicată de romani și moștenită de la etrusci.230 Zborul păsărilor reprezintă, în majoritatea mitologiilor, un simbol al relațiilor dintre cer și pământ, ca prevestire, "mesaj al cerului". Desenele preistorice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu rang regală, slujită, la nevoie, de toate celelalte păsări, care o apără și-i duc la îndeplinire poruncile, este Pasărea Măiastră, asemuită cu Phoenix sau cu Garuda. Cu puteri infinite, magice, Pasărea Măiastră este o pasăre justițiară, cu atribute oraculare.232 Pasărea apare și în ornamentica populară, ca semn al integrării în social, de exemplu ulcioarele de nuntă din Obroga, în formă de pasăre cu pui, reprezintă un simbol al fertilității.233 O altă constantă prezentă în mitologia românească este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de nenoroc și de soartă rea: Usca-ți-s-ar ciocul tău / Că de tot norocul meu / Ai cântat să fie rău; / Că toate zilele mele / Ai cântat să fie rele." 331 În basmul popular, în schimb, cântecul păsării Andilandi are puteri magice, oraculare: "este o pasăre măiastră, a cărei cântare întrece toate muzicile pământești și care are darul de-a ghici trecutul și viitorul și de-a citi în inimile oamenilor; ea se află în palatul zânelor din împărăția Ielelor, spre soare-răsare."332
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973. Poezia lui Cezar Baltag, concentrată în idei și imagini, oraculară, uneori excesiv intelectuală, alunecă uneori în plasma unor sentimente pe care nu le refuză, cum nu refuză nici "muzica" nici "vagul", ci le ascunde și le integrează organic: "Cel ce nu a venit,/ Cel ce e s-a risipit/ Lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este propusă, în "ultimă instanță", o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme pătrunse, atunci, înainte de vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic, păstrând însă doza de dramatism și de mit care ascund o mișcare puternică și fascinantă. Forța vizionară a poetului Ion Gheorghe, indiferent dacă ne aflăm în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spectaculoase de stil, poetul creează un paralelism perfect între mijloacele de expresie și conținutul pe care-l încearcă așa cum am văzut, sugerează onomatopeic bătaia ciocanelor de la Tg. Ocna pentru extracția sării. "Zoosophia" rămâne prin pitorescul și inventivitatea metaforică, prin substratul oracular, prin încercarea de a ajunge cum ar spune Nichita Stănescu, la necuvinte, să statornicească o reprezentare hieratică sau bolovănoasă într-o limbă poetică nouă, capabilă să transmită viziunea barocă a poetului: "O, Dumnezeu iartă ambiția mea deșartă/ de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
D. Caracostea, primul critic cu vocație europeană (autor al neîntrecutului op "Creativitatea eminesciană"), Marin Mincu redeschide dosarele unor Texte și Autori cum ar fi, de pildă, "Luceafărul" (1977, revizitat sub grila poeticii romantice a visului), poezia lui Ion Barbu ("depersonalizarea oraculară a actului poetic prin reabsorbția eului în arhetip"), proza lui Sadoveanu (inițiere în labirint), avangarda noastră interbelică (europeană și anticipatoare), Nichita Stănescu (al cincilea factor modelizant al poeziei actuale, după Barbu, Blaga, Arghezi și Bacovia). Iată un citat despre Nichita
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poeziei blagiene sau al sinelui profund, poetic și cosmic, în defavoarea eului biografic. Acest tip de lirism obiectivat se verifică și la Adrian Maniu, la V. Voiculescu ce excelează în conceptualizarea emoțiilor, la Radu Gyr, la Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat nici faptul că "Gândirea" a stimulat poezia minoră, mimetică, ilustrativă, tip Sandu Tudor cu celebrul său "Acatist", Vasile Ciocâlteu, D. Ciurezu etc. Există și teme, ca de pildă moartea și erosul, eretice față de doctrina gândiristă inventariate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aici, în cel de-al doilea Sonet din imbricata Infernală comedie, marea majoritate a versurilor de dragoste scrise de Emil Brumaru capătă o priză aproape magică, grație nesfârșitului șir de laitmotive și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale alterității poetice, Detectivul Arthur și Julien Ospitalierul, deveniți actanți de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
orgă, cu siguranță două dintre cele mai bune texte poetice scrise de Nichita Danilov, în ciuda, sau poate tocmai datorită interferențelor generice. În miezul scenariului din Câmp negru scenariu articulat parabolic și redat într-un registru plurivalent, în care colocvialul și oracularul, concretul și abstractul, derizoriul și înalt simbolicul, își dispută în permanență întâietatea se exploatează un motiv poetic de o simbolică aparte, zarul și jocul de cărți ("barbut, pocher, șeptic și stos"). Textul apare, de altfel, ca o spectaculară, ingenioasă regie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intermundic, prin care se dă relief tentației unificării. De Hermes Trismegistus, zeul sapiențial, cu atribute profetice, astrologice și didactice, apologetul cosmografiei și al riturilor sacrificiale, în fine, zeul cunoașterii secretelor divine, amintește cumulul sugestiv de trimiteri directe ori aluzive la oracular și alchimic. Cititorii rafinați, degustători de intertextualitate savantă, vor sesiza, de bună seamă, că volumele lui Pendefunda abundă în referințe mitologice (Osiris, Urania, Cronos, Zeus, Apollo sau desigur, Mercur, adică Hermes) și citate latinești prin care sunt esențializate treptele, mijloacele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii cercel. 2. Ce tandru și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumea este ceea ce suntem. Astfel, problemele noastre devin problemele lumii. 5.3. GLOBALIZAREA ȘI SISTEMELE ECONOMICE Economia este definită de unii autori contemporani ca "știință a incertitudinii". După părerea lui Pascal Bruckner, de pildă, ea ar trebui să predea discursul oracular, arta de a nu spune nimic precis sau verificabil, iar economiștii s-ar ocupa cu raționalizarea aleatoriului, cu anestezierea clienților și cu întreținerea unei aparențe de logică în haosul pe care-l administrează. Victimele economiei ar fi "victime curate", obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
IV, București, Editura Univers Enciclopedic, p. 289. 171 Ibidem, p. 506. 172"Pasărea Phoenix (grecescul Φοῖνιξ, phoínix, uneori Phönix) este o pasăre mitică, care posedă proprietatea de autoincendiere periodică și regenerarea din propria cenușă. Este considerată a fi o pasăre oraculară. Are o longevitate extraordinară, ce diferă de la autori la autori, unii afirmând că trăiește de la 500 la 13.000 de ani. Este singura din specia ei, deși nu se poate reproduce. Atunci când lunga sa viață este pe terminate și ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sătenilor, iar narațiunea începe să fie presărată cu semne ale naturii. Unul dintre acestea constă în alternanța exces pluvial/cer senin, iar oamenii de la munte, deposedați de orice instrument științific de raportare la realitate, sunt tentați să acorde o importanță oraculară capriciilor elementelor. Decupat din context și citit cu ochiul antrenat al profesionistului, pasajul descriptiv al forțelor dezlănțuite pare o bine creionată pagină de literatură gotică, pe gustul unui Burke: "Muntele se învălui o lună întreagă în neguri și în ploi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
frumos, acela vrea să-l dobândească pentru totdeauna; de aceea îi e propriu iubirii ca persoana care iubește să aspire la durată, la nemurire (s.ns.)". (11, p. 50) Dacă această aspirație este absolutizată, dusă la extrem printr-o "filosofie oraculară", profetică în genul lui Hegel și Marx, atunci ea poate fi însoțită de autoritarism excesiv, de naționalism și rasism, ca cele practicate de totalitarismele secolului trecut. Soluția filosofică găsită a fost "societatea deschisă". (12) Iubirea trupească dintre bărbat și femeie
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
a-i putea crede că un singur oscior nu le-a mai rămas pe loc. În sfârșit, ca și cum s-ar trezi, ei Își povestesc visele ca pe niște oracole.” Prezintă interes forma de extaz descrisă, intervalul prelungit de transă, valoarea oraculară a viselor care, foarte probabil, descriau călătoria sufletului magicianului, În timp ce corpul lui zăcea ca mort. Deasemeni se relatează faptul că atunci când cineva pierde un lucru sau se Îmbolnăvește sau vrea să se răzbune pe un dușman, folosind vrăjile, recurge la
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
nu invers. Exact! Pentru că Marele Șef încarna, hegelian vorbind, istoria, piscul ei cel mai înalt. Or, derulat pe mai bine de jumătate de veac, acest aspect a dus, în adevăr, la o saturație în raport cu abuzul de istorie, mit, figuri proeminente, oraculare, susceptibile de a fi, la un moment dat, respinse, detestate. Chiar și atunci când un atare discurs este mai elaborat, ca în cazul lui Edgar Papu, pe linie protocronistă, el ajunge să aibă efecte nocive, pe o scară mai largă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
reprezenta rătăcirile unui maniac, sunt chiar menite să provoace inteligență cititorului și abilitatea acestuia de a pătrunde structurile evolutive ale viziunii. De altfel, interesul din ce in ce mai crescut al istoriei și criticii literare față de operă lui Blake se datoreaza tocmai caracterului sau oracular, permițând multiple paliere de interpretare. Cheia problemei legată de insanitatea lui Blake este decelabila, cred, în conflictul dintre artist și societatea în mijlocul căreia este obligat să trăiască. David Morse susține că respectivul clash provine din incapacitatea lui Blake de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
their forms more distinctly seen [...]" (E: 710). 2.3.2.5. Muzele Nebunia extatica indusă de muze este descrisă în termeni plastici de Platon în dialogul Phaidros. Socrate explică acolo că există trei versiuni de tulburare de origina divină: cea oraculara (sau mantica), cea cathartica și telestică (rezultat al unor abluțiuni rituale) și cea provenită de la muze. Iată în ce termeni este definită ultima versiune: "Al treilea chip al nebuniei și-al sfintei posedări ne vine de la Muze. Dacă se înstăpânește
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
nu poate duce decât într-o fundătură. 1.8. Gherondissa Prima ieșire la rampă a bătrânei e în defavoarea ei, ca în cazul Anei. Vorbele ei sună, în mintea cititorului de azi, a "prevestire"93, a "predestinare"94 sau a "formulă oraculară"95; în cel mai bun caz le atribuim "înțelepciunii ancestrale, conservatoare"96 care emite doar "un avertisment pe care îl va repeta chiar în preziua catastrofei finale"97. Lucrurile nu stau deloc așa98. Pe măsură ce înaintăm în lectura nuvelei se conturează
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]