707 matches
-
1966; Prin meandrele trecutului (Evocări inedite. Pagini memorialistice), pref. Mihai Gafița, București, 1979; Însemnări de drum, îngr. și pref. Dumitru Petrescu, București, 1983; Filosofi contemporani, îngr. și pref. Alexandru Boboc, București, 1997; Fulgurații literare, pref. Viorel Roșca, București, 1997; Talentul oratoric. Conferințe la radio. 1932-1943, îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 2002. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 326-337; Ralea, Scrieri, II, 447-448; Chinezu, Pagini, 117-120; Dafin, Figuri, I, 59-61; Călinescu, Cronici, I, 152-154, II, 265-270; Lovinescu, Critice, VIII, 144-148; Perpessicius, Opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
și specificațiile pseudo-tehnice "adânc cât hăul și plin cu șampanie." "Și de ce n-ar face-o, dacă e vorba să protejeze minoritățile amenințate? O protecție monumentală pe măsura fricii de-a fi minimalizat," replică pretins apologetic o voce cu veleități oratorice. "Vă rog, în numele spiritului peterpaneuropean, făăăără copilării!" o trânti sec și Gert, ridicând tonul pe vocala prelungită exagerat. După care, moralizator: "Nu vă e puțin rușine să fiți așa majoritari?" Politica unională era calul lui favorit de bătaie în materie
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
20 de ani, fără sprijin și cu doi copii, cu Ioan și cu o fetiță mai mare. Ea este o mamă atentă, mereu preocupată pentru formarea morală și intelectuală a fiului ei. Pe Ioan îl vrea bun cunoscător al artei oratorice pe atunci mult apreciată și nu precupețește nimic pentru aceasta, deși ține a nu se înstrăina moștenirea fiului minor. Ioan avea 8-9 ani, când împăratul Iulian publica legea din 17 ianuarie 362, prin care supunea numirea profesorilor aprobării imperiale, rezervând
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
festivaluri internaționale. Volumele de versuri Zbucium (1956), Chemarea stelelor (1962) și Ritmuri (1965), concepute în spiritul esteticii (neo)romantismului, se caracterizează prin impetuozitate și tensiune lirică, prin activism civic și elan mobilizator, printr-o sugestivitate metaforico-simbolică frapantă. Este o poezie oratorică, plină de contraste patetice și de dramatism (uneori simulat), al cărei pivot îl constituie dorul de necunoscut. Sufletul ciocârliilor (1974) extinde și aprofundează viziunea romantică. L. a semnat și câteva cărți de proză: Vioara albă (1963), Bucolica (1966) și Lăutarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
few (despre piloții aviației de vînătoare). În discursul ținut la banchetul oferit de lordul primar al Londrei la reședința acestuia, Mansion House, la 10 noiembrie 1942, aflînd că forțele anglo-americane au încercuit portul Casablanca, Churchill a lansat o altă perlă oratorică (joc de cuvinte), spunînd This is not the end. It is not even the beginning of the end. But it is perhaps the end of the beginning. Cu alte ocazii, a formulat și alte judecăți memorabile e.g. Courage is what
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
un cerc de prieteni intimi, When it comes to royalty, you should lay on flattery with a trowel. ** Regina s-a plîns că Gladstone i se adresează as if I was a public meeting, aluzie răutăcioasă, dar corectă, la demagogia oratorică a liderului liberal care vorbea publicului, cu ocazia turneelor sale electorale, de la geamul compartimentului de tren. Într-o scrisoare adresată secretarului ei particular, Sir Henry Frederick Ponsonby, îl numește pe Gladstone. *** În "Jurnalul" ei, ea se defulează, scriind, în stilul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
1844). Din literatura romantică italiană, alegerea numelor arată un gust oscilant: Alfieri (tragediile Filip și Orest, 1847), dar și obscurii Olivo Bucchi (Francesca de la Rimini, 1846), și G. Compagnoni. Cărțile sunt însoțite de precuvântări ample, în care se simte darul oratoric al lui M. După cum o și mărturisește aproape de fiecare dată, el traduce „slobod”, mergând până la omiterea unor pasaje, intercalarea altora sau accentuarea „moralei” operei transpuse. Cu toate libertățile ce și le-a îngăduit față de original, are meritul de a fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
dar Bruni anunță din capul locului că în ceea ce privește înființarea Florenței, el va respinge "unele convingeri comune bazate pe credințe mitice" și că nici măcar nu se va deranja să le repete 17. Discursurile lui Livius au avut tendința unor simple exerciții oratorice, pe când Bruni, câteodată pe baza unor documente reale, a explicat cauzele lucrurilor. Bruni de asemenea a investigat sursele lui Livius. Decât să urmeze un scriitor pentru o anumită serie de evenimente, si un altul pentru următoarea, așa cum a făcut Titus
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
which bright / Redounded from their Tongues în thunderous majesty, în Visions / În new Expanses, creating exemplars of Memory and of Intellect" (E: 258). 9. Profetism. Potrivit lui Hermann Gunkel, caracteristică principala a literaturii profetice este oralitatea (1987, p. 24). Această atitudine oratorica este modulata de enthousiasmos, iar Gunkel nu ezită să sublinieze că "[o]amenii asemenea profeților, care-și formulau gândurile în ore de mare inspirație și care, acum, le proclama, plini de emoție, sunt capabili să vorbească numai în ritmuri poetice
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Sulpicius Severus, text care, cu siguranță, prin vivacitatea redactării și rafinamentul stilistic, putea să trezească într-un alt literat dorința de a-l imita. Procedînd astfel, Paulinus a continuat tradiția epopeii biblice, repovestind faptele unui sfînt și subliniind cu emfază oratorică minunile făcute de acesta. A alcătuit așadar un fel de epopee hagiografică, în intenția de a compune un text comparabil cu epopeea biblică; a inserat momente de reflecție și de elevație lirică. Primele trei cărți erau deja terminate cînd poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
universității, cere deci o consacrare totală”. Ca om de știință și cadru didactic oferea constant «precizie În gândire, stăpânire a problemelor prin informare permanentă și erudiție, promovând cercetarea metodică și răbdătoare, expunerea sobră și fără adausuri inutile, despuiată de efecte oratorice”. Relația cu studenții era concepută ca un fead-back, prin care profesorii reușesc să formeze caractere și nu să reducă activitatea doar la a informa. „Facultatea nu trebuie să egalizeze performanțele ci șansele, să nu producă mediocrități ci elite, pentru că „Un
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
trezit la libertate și smângălitori de hârtie, nu chiar chinuiți de talent dar cu ceva de spus (în scris). Dintr odată, mari talente fără nume, nu putem semnala pentru că scrisul nu e la poruncă iar valoarea se obține prin exercițiu oratoric, ideatic, jurnalistic, scriitoricesc. Desigur avem cunoștință că și în alte județe s-au năpustit "în presă" chemați și nechemați. O bibliografie din Caraș-Severin înregistrează sute de ziare, "ziare", foi, foițe, notițe, cu tot felul de nume, fără vreun fel de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
școală... alții... Dumnezeu știe ce polojenie or mai avea... Cuda mî idem, gospoda!... Iar eu trăiesc din milostinia ce-mi pojaluiesc boierii“ (5, 382 - 383). Cu altă ocazie, la sobrania dvorenilor, același personaj „profita de ocazie ca să-și afirme talentul oratoric, interpelînd pe fiecare dvorean, oriunde-l întîlnea. - Eu vă întreb, gospoda, cuda mî idiom? Această prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! Sîntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el însuși în ce limbă
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
din Viață dublă), pentru a supune judecății unui tribunal instituit ad hoc tălmăcirea "faptelor exacte" ce au condus la sinuciderea franțuzoaicei. Dezbaterea capătă anvergura unui adevărat colocviu despre amor, în care se confruntă opinii diferite, contradictorii, formulate într-un registru oratoric variat, cu acuzatori și martori ai apărării, ca la veritabilele procese judiciare. Cea mai autorizată "voce" aparține lui Alexis Diomo "brun și delicat odinioară ca un tânăr cocon fanariot din stampe, cu nasul arcuit, cu părul negru ca pana corbului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pe care le întâlnim frecvent în proza lui Dickens ni se par o anomalie stângace și sentimentală. 218 Alți cercetători ai ritmului prozei se mărginesc să studieze un aspect oarecum deosebit, "cadența", ritmul final al propozițiilor încetățenit în tradiția prozei oratorice latine, pentru care limba latină avea tipare exacte, cu nume specifice. "Cadența", mai ales în propozițiile interogative și exclamative, este în parte, și o chestiune de melodie. Cititorul englez modern sesizează cu greu tiparele meșteșugite ale cursului latin când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
creează grupuri de două accente similare cu grupurile din versurile dipode. 219 Nu este necesar să ne angajăm într-o analiză detaliată a acestor procedee. Ele au în mod cert o îndelungată tradiție care a fost adânc influențată de proza oratorică latină. *26 În literatura engleză, proza ritmică atinge punctul culminant în secolul al XVII-lea, la scriitori ca Thomas Browne sau Jeremy Taylor. În secolul al XVIII-lea ea face loc unui stil mai simplu, familiar, deși spre sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să fie mult mai conservator, în timp ce versul liric, care este mai strâns legat de trăsăturile fonetice ale limbii, prezintă o mult mai mare variație națională. Chiar și în privința poeziei moderne, este important să se țină seama de deosebirile dintre versul oratoric, versul recitativ și versul "melodic", deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei muzicale, sunt preocupați mai ales de versul cantabil. *49 Într-un valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
condițiile unei presiuni constante și violente a partidelor extremiste de dreapta împotriva „vrăjitoarelor” comuniste: membri de partid, „securiști” etc. Explicarea „fenomenului PRM” nu poate să nu-l ia în considerare pe președintele acestuia, Vadim Tudor, o persoană charismatică, cu talente oratorice deosebite și care a reușit să controleze aproape total partidul. Mulți dintre liderii PRM sunt selectați și menținuți de Vadim Tudor, fapt care îi face loiali acestuia. Forța sa este puternică mai ales datorită faptului că e susținut de un
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
suferă un șoc ce pare că îi va declanșa boala nervoasă care îl va răpune după doi ani. Când inițiază Congresul Învățătorilor din februarie 1919, ca secretar-șef în Departamentul Instrucțiunii Publice din Bucovina, era grav bolnav. Înzestrat cu talent oratoric și abilități de organizator, T. „joacă un strălucit rol de agent literar” între Bucovina și Regat (G. Călinescu), reușind să aducă la Cernăuți personalități reprezentative - pe Mihail Sadoveanu, D. Anghel, Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, St. O. Iosif și pe numeroși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290207_a_291536]
-
și teorie literară”, „Romanoslavica”, „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „România literară”, „Argeș”. Cărțile sale - Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea (1976), Cronicari munteni (1978), Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți (1981), Literatura română în epoca Renașterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche (I-II, 1986-1987), Vocația europeană a literaturii române vechi (1991), Recitind literatura română veche (I-II, 1994-2000; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române în 1994), Literatura română barocă în context european (1996), O istorie a blestemului (2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
spațiu cultural oriental, format pe bazele tradiției culturale și literare bizantine și utilizând ca instrument de comunicare a valorilor spirituale greaca și slavona. Renașterea românească - precizează exegetul - începe cu Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Altă lucrare, Proza oratorică în literatura română veche, este o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și acorduri profitabile numeroasele producții aparținând vechii arte oratorice românești, precum Cazaniile lui Coresi, Carte de învățătură a lui Varlaam, orațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
cu Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Altă lucrare, Proza oratorică în literatura română veche, este o cercetare amplă și propune interpretări care ordonează într-un sistem cu articulații ferme și acorduri profitabile numeroasele producții aparținând vechii arte oratorice românești, precum Cazaniile lui Coresi, Carte de învățătură a lui Varlaam, orațiile de nuntă, cuvântările protocolare, encomiastice, panegiricele, Didahiile lui Antim Ivireanul ș.a. Ideea pe care o demonstrează sinteza Vocația europeană a literaturii române vechi este aceea că literatura noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
unei înnoiri a domeniului. SCRIERI: Udriște Năsturel, București, 1974; Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976; Cronicari munteni, București, 1978; Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți, București, 1981; Literatura română în epoca Renașterii, București, 1984; Proza oratorică în literatura română veche, București, I-II, 1986-1987; Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991; Recitind literatura română veche, I-III, București, 1994-2000; Literatura română barocă în context european, București, 1996; Cronicari moldoveni, București, 1996; Petru Movilă. Un reper
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
stipenduiește Zemstva la școală... alții... Dumnezeu știe ce polojenie or mai avea... Cuda mî idem, gospoda! Iar eu trăiesc din milostinia ce-mi pojaluiesc boierii. Cu altă ocazie, la sobrania dvorenilor, același personaj profita de ocazie ca să-și afirme talentul oratoric, interpelînd pe fiecare dvorean, oriunde-l Întîlnea. Eu vă Întreb, gospoda, cuda mî idiom? Această prolojenie este nevînosima! Nași moșii dărămaițea, noi ne răzorim! SÎntem vernopodan, talpa tronului. Cuda mî idiom, gospoda? - zbiera dînsul, nemaiștiind el Însuși În ce limbă
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
și modul de a-l exprima. O gândire corectă într-o formă săracă își ratează scopul la fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. În modul său de abordare a retoricii găsim aceeași preocupare: punerea artei oratorice în slujba unor cauze juste și bune din punct de vedere filosofic. Contra captării acestui instrument sublim care este tehnica argumentativă de către oamenii politici - o piatră în grădina lui Piso? -, Philodem laudă meritele unui instrument în slujba unei cauze demne
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]