643 matches
-
dezvoltarea retoricii latine. Ea păstrează, fără îndoială, caracterul grecesc în doctrina sa și sintetizează multe idei elenistice ale predecesorilor, inclusiv Isocrate, Aristotel, Theophrast și Hermanagora. Totuși discuția despre stilul elocvent (elocutio) este cea mai veche prezentare a stilului latin de oratorie și multe exemple se referă la evenimente contemporane romane. Acest nou stil a înflorit în secolele următoare și a constituit baza dezvoltărilor explozive ale oratoriei și literaturii romane în secolul următor. Diferiți cercetători au încercat să determine cine a fost
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
Totuși discuția despre stilul elocvent (elocutio) este cea mai veche prezentare a stilului latin de oratorie și multe exemple se referă la evenimente contemporane romane. Acest nou stil a înflorit în secolele următoare și a constituit baza dezvoltărilor explozive ale oratoriei și literaturii romane în secolul următor. Diferiți cercetători au încercat să determine cine a fost autorul volumului "Rhetorica". O prim grup de cercetători i-au atribuit lucrarea lui Cicero. Sfântul Hieronim din Stridon, Priscian și alții i-au atribuit lucrarea
Cornificius () [Corola-website/Science/307731_a_309060]
-
servește de prelest, dar și de cel mai nenorocit efect pentru prestijul regimului nostru parlamenlar și pentru îndeplinirea datoriilor ce are acest Corp legiuitor către țara ce l-a ales. Simțul măsurii pare a îi cu totul necunoscut multora din oratorii ale cărora discursuri umplu dările de seamă oficiale ale ședințelor Camerei. Nu mai zicem nimic despre simțul datoriei. Dorința de a străluci pare a esercita singură cea mai funestă tiranie asupra multor spirite. Dacă cel puțin această dorință ar fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
meritul logic al argumentațiunei pierde adeseori prin difuziunea și incoerența formei. A vorbi patru ore lucruri ce s-ar putea espune într-o jumătate de ceas nu va să zică a fi un orator bun. Confrații noștri nu trebuie să uite că oratoria este o artă și că la toate artele partea tecnică trebuie să fi trecut în sângele celui ce o profesează pentru ca el s-o exercite {EminescuOpX 329} bine, căci, oricât de mult talent ar avea, el se risipește și se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu ar fi reprezentat decât aplicarea, în acest scop, a unui demers ivit pentru a servi altor exigențe”233, după cum afirma același Antonio Russi. Tocmai pentru că proza a fost legată pentru multă vreme de narațiunea istorică, de dialogul filosofic, de oratorie sau de stilul epistolar, nu a existat practic noțiunea de narațiune artistică în proză decât începând cu tardo-elenismul. Pe bună dreptate, putem vorbi în aceste condiții de o inovație în arta literară, echivalentă cu un nou mijloc expresiv. Rămâne, în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Oamenii i-au întîmpinat la marginea satului. Nu chiar cu pîine și sare, dar le-au ieșit înainte. Negocierile au eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
I.G. Valentineanu, Radu Ionescu. Dar nu prezența acestora a creat atmosfera specifică a ziarului, ci prodigioasa activitate publicistică a lui C.A. Rosetti. Stilul său, pastișat și de cei mai apropiați colaboratori - Winterhalder, Carada sau Costinescu - își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848. Frazele se desfășoară larg, încărcate de patos, argumentele se succedă torențial, repetițiile abundă, trimiterile istorice prisosesc și se sprijină pe date memorabile. Efectul imediat e impresionant. Cu trecerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, A. D. Xenopol, Ștefan Vârgolici ori Iacob Negruzzi. Nu mai puțin demnă de interes este ultima parte a cărții, dedicată parlamentarismului junimist, ca și capitolul special dedicat lui P. P. Carp, atât de cunoscut ca maestru al oratoriei politice și atât de puțin ca, de pildă, traducător din Shakespeare, „aparițiune neobișnuit de interesantă” și pentru elita apuseană. Dacă Frânturi de cultură bucovineană, ce are meritul de a constitui un document cultural solid în slujba ideii de românism dincolo de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
Elvira Sorohan Oratoria de calitate, rod al opiniei neîngrădite, este un barometru al libertății cu adevărat democratice și condiție a supraviețuirii ei. Când acest tip de elocință se degradează sau tace cu totul, înseamnă că presiunea puterii politice asupra spiritului a sufocat-o
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
a degenerat, a luat forma limbajului de lemn, o formă sui generis de sofistică. Logoree mecanică, fără idei, fără culoare stilistică, acesta era jargonul politic funcțional pe durata unei jumătăți de secol de propagandă comunistă. O perioadă în care muza oratoriei, înfloritoare în parlamentul nostru interbelic, a amuțit. Mai grav, acest jargon a contaminat toate domeniile vieții sociale și spirituale. Rămășițele lui, din nefericire, ne mai supără încă, agravând falimentul moral. Se știe, discursul politic univoc, excluzând orice opoziție, nici măcar nu
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
nefericire, ne mai supără încă, agravând falimentul moral. Se știe, discursul politic univoc, excluzând orice opoziție, nici măcar nu era compus de cei care îl rosteau. în spate existau logografi îndoctrinați ideologic, cu reflexe de activiști clonați, neavând habar de disciplina oratoriei clasice. Ieșiți din granițele logicii, ignoranți lipsiți de un minim bagaj de cultură, complexați ca și patronii lor politici, nu-și ascundeau ura viscerală față de intelectuali. Vorbirea era discurs gol, auzit ca instrument de teroare verbală, dar nu ascultat. Un
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
alcătuire imposibil de urmărit, cred, de aproximativ 80% dintre parlamentarii de astăzi. E un exordiu care solicită atenția înțelegătoare a adversarului politic forțat să aplaude și nu enervarea stârnită de intervenții vulgare, uneori flagrant mincinoase, ce nu au nimic cu oratoria. Abuzul extensiei textului se răscumpără prin valoarea lui antologică. Iată-l: ,Deși prezența mea în mijlocul dv. ar putea să pară paradoxală, unora, dați-mi voie să împing lipsa de modestie până la a socoti că această prezență, datorită sprijinului guvernului și
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
dau cuiva dovezi de cultura mea în istoria elocinței, dar ni se pare că e instructiv, pentru că e actual, cel puțin în parte, conținutul Dialogului despre oratori lăsat de Tacitus. Disputa pleacă de la păreri împărțite despre preeminența, ca eficiență, a oratoriei în fața poeziei. Cea dintâi ar însemna acțiune, iar cea de a doua contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără poziția având în vedere, nuanțat, finalitatea. Asta însemnând: foloasele (utilitas), satisfacția (voluptas), celebritatea (fama
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
contemplație. Ce e de preferat? Răspunsul ultim nu e dat, după ce fiecare își apără poziția având în vedere, nuanțat, finalitatea. Asta însemnând: foloasele (utilitas), satisfacția (voluptas), celebritatea (fama), gloria (laus) de orator sau poet consacrat. întorcându-ne la cauzele decăderii oratoriei, punct de plecare al acestui Dialog, ele sunt incriminate a fi rezultatul constrângerilor din perioada imperială și pierderii libertăților din vremea republicii. Analitic - și aici e interesul nostru - sunt luate în considerație, pe rând: lipsa libertății politice, pasivitatea tineretului, neglijența
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
ce le-a fost dat numai lor. A vorbi coerent divulgă și o disciplină a gândirii, valoarea primejduită, dacă nu chiar pierdută. Deși specializarea strictă a dus la despărțirea retoricii politice de cea judiciară, de cea a științelor și de oratoria sacră, nevoia de a se studia organizat valorile generale ale elocinței, măcar în facultăți, dacă nu și în licee, se resimte din ce în ce mai acut. Ruinarea comunicării verbale la care asistăm, excesiv manipulați de imagine, ne obligă să nu rămânem datori față de
Nevoia de elocință by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11153_a_12478]
-
orașe perfecte sunt descrise mai mult sau mai puțin amănunțit de autor. Deși a fost o mișcare tipică Renașterii, bazată pe redescoperirea conceptelor clasice de societate perfectă, precum în operele lui Platon și Aristotel, și combinată cu finețea retorică a oratoriei epidictice a lui Cicero sau Quintilian, utopianismul a continuat și după intrarea în Epoca Luminilor. Ediția originală includea detalii ale unui alfabet simetric inventat de Morus, numit desigur „alfabetul utopic”. Acel alfabet a fost omis în edițiile posterioare, deși rămâne
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
Crispus (86-34 î. e.n.), care a fost partizan al lui Caesar și numit guvernator al Africii, a scris opere importante, precum: "Conjurația lui Catilina," "Portretul lui Catilina" și "Războiul lui Iugurtha". Titus Livius (59 î. e.n.-17 e.n.) a pus accent pe oratorie și a fost admirator al republicii și al valorilor republicane, partizan al lui Augustus.În opera sa principală, "Ab urbe condita" - De la fondarea Romei, elogiază pacea internă a Romei. A fost cea mai mare carte (142 cărți din care s-
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Cuvintele sînt frumoase, dar impresia pe care o provoacă e astenică. Umoarea ludică Ciprian Vălcan caută să și-o înăsprească printr-o mărire a intensității expresiei, dar, în lipsa vînei agresive, patetismul său sfîrșește în sunet puternic, adică în ambiție de oratorie. Eseistul forțează diapazonul, dar, neavînd cheie gravă, sunetele scoase sînt fără efect. Se pare că frecventarea asiduă a autorilor francezi i-a inculcat obiceiul frazei săltate și neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
fi jigniți de acele valuri de fină ironie, de acele scânteieri ademenitoare ale unui spirit atât de cultivat, atât de elegant și de-o amabilitate personală covârșitoare, îl ascultau cu adâncă plăcere. Nu fraze mari și patetice, cum le obicinuiesc oratorii populari, ci argumente și un spirit de fermecătoare conversație: iată arta în care era maestru. Epureanu era un orator cu totul modern. Dar îndărătul acestui farmec al graiului se ascundea o inimă rănită de starea tristă a patriei lui, căci
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pasaje numai din acele vestite scrisori, ca să vedem de ce critică sânt susceptibile. Eu cred, d-le redactor, că, precum marele moralist și censor Catone termina discursurile sale din Senatul Romei cu memorabilele cuvinte: Caeterum censeo delenda est Cartago, tot asemenea oratorii și publiciștii noștri sânt datori a lucra fără pregetare ca să strivească funcționarismul. (Cf. Scrisoarea a VIII-a). Într-adevăr memorabile cuvinte a rostit Marcus Porcius Cato (Major), pronumit Censorius, în Senatul Romei. Dar ceea ce-i mai memorabil e că un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
la sută ad valorem. Dar daca atunci am făcut acele concesii pentru a ne afirma dreptul, adică din cauze politice, e un cuvânt ca azi să nu voim a ne dobândi neatârnarea noastră economică c-o zi mai nainte? Amândoi oratorii au propus deci ca tractatul de comerț cu Italia să espire la același termen, în același an la care espiră convenția austro-romînă, cea ruso-romînă, cea încheiată cu Grecia etc., adecă la 1886, pentru ca față cu toate puterile deodată să ne
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu somn de copil; În artă, fuga de lume e rușinoasă, dar e... creatoare; Artiștii mediocri sunt femeile ușoare ale literaturii; Insuccesul te transformă din autor în personaj; Erorile de tipar înveselesc cărțile plictisitoare; Nenorocit e geniul lipsit de talent; Oratoria fără talent e tupeu; Sinuciderea lui Sadoveanu: "Mitrea Cocor"; Filosoful pornește de la cauze, artistul de la efecte; Ce e searbăd și efemer durează; Poetul pur e acela care n-a debutat în volum; Narcis și Orfeu sunt condamnați de privire; Criticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Paul Georgescu, Cuvântul la grea încercare, RL, 1978, 2; Liviu Leonte, O antologie a demnității, CNT, 1978, 3; Al. A. Philippide, O carte document. Stabilitate și continuitate, LCF, 1978, 3; Nicolae Manolescu, Patriotismul la Academie, RL, 1980, 23; Șerban Cioculescu, Oratorie academică, RL, 1980, 24; Zaciu, Lancea, 63-68; Nicolae Manolescu, Paradoxul Baranga, RL, 1986, 24; George Muntean, Lirica lui Al. Philippide, CNT, 1987, 2; Dan Croitoru, Ipostaze ale spiritualității, RL, 1999, 44; Dan C. Mihăilescu, „Zece pași către România”, „22”, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
ton neutru. — Adică, se milostivi el să răspundă, acum, că Linda a murit, sala n-o să se privatizeze. Vocea Îi răsună din cele mai adânci straturi ale diafragmei, Într-un fel pe care l-ar fi aplaudat orice profesor de oratorie. — Ah, da, corect. Dar eu mă referisem la moartea ei. Observația mi-a fost urmată de un nou mormăit. ăsta chiar Însemna că discuția se Încheiase. Am așteptat o clipă, Însă asta părea a fi tot ce avea Brian de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a rostuit ordalia reîncarnării sale, într-o nouă existență terestră, sub un alt înveliș material. Păi, mi se pare că am auzit și eu povestea cavalerului în speță, mărturisește Avocatul. Se mai istorisește despre el și că, fiind renumit pentru oratoria lui măiastră, a inspirat celebra inscripție-epitaf, de pe piatra tombală a lui Iancu..., a lui Ioan Corvin. Oare cum suna, domnule? Pfui... Am un lapsus. Mierte-fierte și fudulii coapte! Îmi stă pe vârful limbii... "A căzut coroana regatului. S-a stins
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]