430 matches
-
este sinceră! Acum, să profit de ocazie, să-mi descarc și eu conștiința față de mata: acum vreo 2 luni mi s-a cerut muzică românească peste ocean și cum am la mine lada cu manuscrise a Maestrului, știam că păstrează Oratoriul D-tale între manuscrisele sale. Mi-am permis să dau o copie după el odată cu alte bucăți ale Maestrului, fiindcă mi se cerea ceva caracteristic românesc. Nu știu dacă am aprobarea D-tale, dar am facut-o din dragoste pentru
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
scrie-mi și o voi cere înapoi imediat. Din dragoste pentru muzica țării mele și pentru talentele vădite ce exista și nu sunt cunoscute, mă ia avântul pe dinnainte și mai fac câte una boacăna cum, poate, am făcut cu Oratoriul D-tale. Dacă aș putea aș da tot ce produceți acolo, atât D-ta, cât și Jora, Andricu și ceilalți, ca ăștia pe aci prea sunt seci și lipsiți de inspirație. Va veni și ziua aceea! [........................................................] Referitor la conținutul scrisorii
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Române păstrează o înregistrare Electrecord din anii 50 cu o durată de de 27:30 a acestei lucrări, în interpretarea Orchestrei Naționale Radio cu Constantin Silveștri la pupitru. Urmează alte două puncte de intersecție importante a celor două traiectorii profesionale: Oratoriul Patimile Domnului dirijat de Silveștri la cea de-a doua și a treia reprezentație din anul 1946. Reamintim aici privirea comparativa a celor două viziuni dirijorale realizată de Virgil Gheorghiu în revistă „Lumea” din 28 aprilie. Oratoriul Bizantin de Crăciun
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
două traiectorii profesionale: Oratoriul Patimile Domnului dirijat de Silveștri la cea de-a doua și a treia reprezentație din anul 1946. Reamintim aici privirea comparativa a celor două viziuni dirijorale realizată de Virgil Gheorghiu în revistă „Lumea” din 28 aprilie. Oratoriul Bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului” cuprinzând părțile: I. Bună Vestire; ÎI. Nașterea; III. Magii, a fost reprezentat în primă audiție la 21 dec. 1947 și 5 ianuarie 1948. Soliști: Valentina Crețoiu, Nella Dimitriu, Aurel Alexandrescu, Nicolae Secăreanu, Corul „România” condus
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
despre ce analize vrei să-mi spui? Nu se poate ca in Elveția să nu găsești remediere. Nu pleca de acolo până nu pornești pe o cale absolut pozitivă. De ce atâta grabă să te întorci acasă? Dacă „Noaptea furtunoasa” și Oratoriul (a fost tradus?, unde sunt partiturile?) navighează în vag... va veni ziua, desigur nu prea târziu, când vor aborda un teren solid. Ca să-ți fac plăcere, măcar un pic, Concertul tău de pian l-am programat aci cu Sylvie Mercier
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
de Cezar Petrescu împreună cu Mihail Novicov. Piesa a fost distinsă cu Premiul de Stat pentru Dramaturgie (1952) si ecranizată in 1953 (regia Dinu Negreanu, cu Liviu Ciulei, Marga Barbu, Iurie Darie, George Vraca). În 1959, Wilhelm Georg Berger (1929-1993) scrie Oratoriul pentru tenor, bariton, cor mixt și orchestră „Ștefan Furtună” (libret de G. Dan). În București, strada Ștefan Furtună (în prezent „Mircea Vulcănescu”, o arteră importantă, cunoscută, pornind din intersecția cu Bulevardul Dacia si Calea Griviței) a fost marcată cu tăblițe inscripționate
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]
-
inscripționate numele, profesiile și perioadele de viață ale burghezilor și nobililor distinși care au fost îngropați în acest loc între secolele al XV-lea și al XVIII-lea. La primul etaj al mănăstirii, cu ferestrele către altarul bisericii, se află oratoriul, în care călugării se adună pentru a celebra liturgia orelor. Turnul înalt, unul dintre cele mai proeminente repere ale Grazului, este neobișnuit pentru o clădire franciscană. El își datorează existența locației strategice a bisericii lângă zidurile orașului și a fost
Biserica Franciscană din Graz () [Corola-website/Science/333663_a_334992]
-
sunt populare în rândul celor care stăpânesc bine instrumentul. Pe lângă operele enumerate până acum, Bottesini a mai compus încă trei opere: "Il Diavolo della Notte" (Milano, 1859); "Vinciguerra" (Paris, 1870) și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
fîntînă ori să înalțe același edificiu, fiecare cu mijloacele sale, și aici, odată în plus, scopul scuzînd într-o oarecare măsură mijloacele. 2) Liedul, chansonul sau songul, madrigalul, frottola, vilanella ori aria, romanța, canțoneta și genurile de divertisment, cantata și oratoriul reprezintă specii ale muzicii cu text a căror paliere sonore morfologice și sintactice tatonează modalitățile cele mai adecvate întru relevarea nuanțelor gîndirii și sensibilității poetice. Mai mult, atunci cînd suntem în prezența unor produse artistice autotrofe, muzica și textul devin
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
4. „Curs de armonie” -(Editură Universității EMANUEL, Oradea). 5. „Curs de Orcheatratie”-(Editură Universității EMANUEL, Oradea) 1. “Ave Maria” - pentru cor mixt (1956) 2. "Patru colinde" - pentru cor mixt (1966) 3. “Byzantine Alleluia" - pentru cor mixt (1967) 4. “Antiphonon Melos” - Oratoriu dramatic pentru cor și orchestră (1967) 5. “Seykykos Hymn” - pentru orchestră (1968) 6. "Suita Brevis" - pentru cvintet de suflători (1968) 7. "Cvartetul de coarde nr. 1" (Sonata a quarto) (1969) 8. “Musica per Due” - pentru flaut și pian (1970) 9
Sabin Pautza () [Corola-website/Science/335800_a_337129]
-
scris - ca să reînceapă cu Abulafia, dar fără să Îndrăznească să recupereze rândurile astea și să le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
kaki, cu o pereche de pantaloni albaștri. Era uniforma fanfarei lui don Tico, dar el avea acum un centiron cu cataramă și un pistol. Prin ochelarii lui cu lentile groase care-i atrăseseră atâtea ironii din partea foștilor lui colegi de la oratoriu, acum privea fetele care se grămădeau În jurul lui, de parcă ar fi fost Flash Gordon. Jacopo se Întreba dacă Cecilia era și ea Întâmplător pe-acolo, printre lume. În răstimp de jumătate de oră, piața era pestriță de partizani, iar mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să fie Înmormântați În micul cimitir local. Comandamentul partizanilor hotărâse că trebuiau să fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico acceptase imediat. Înainte de toate, spunea el, pentru că Întotdeauna a fost antifascist. Apoi, așa cum șopteau ceilalți din orchestră, pentru că de un an făcea exerciții studiind două marșuri funebre, pe care trebuia să le și execute până la urmă. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot asta făcea de-o viață Întreagă, dar pentru țâncii de la oratoriu fusese o adevărată probă. Ținuseră piept ca niște eroi, don Tico bătea cu cheia lui În aer, clarinetele scheunau epuizate, saxofoanele behăiau asfixiate, trombonul și trompetele scoteau țipete agonice, dar nu se lăsaseră, până În sat, până la poalele costișei care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din spate unde Îi așteptau vehiculele lor, groparii plecaseră după ce astupaseră gropile. Jacopo ieșise ultimul. Nu-i venise să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era. Jacopo se Întrebase cum se putea, don Tico nu l-ar fi părăsit niciodată În felul ăsta. După trecerea timpului, răspunsul cel mai probabil este că fusese vreun echivoc, cineva i-o fi spus lui don Tico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
autor. E vorba de incapacitatea și imposibilitatea actantului-scriitor de a-și afla instrumentul scriiturii, de a fi În posesia lui concretă. Aici menită să insistăm puțin asupra motivului „trompetei“. }n adolescență, Belbo Își dorește să cânte la trompetă În orchestra oratoriului din localitatea natală pentru a o impresiona pe Cecilia, o fată cam de aceeași vârstă, care e Îndrăgostită de alt băiat. Episoadele ce descriu aceste aurorale momente capătă frisonul scriiturii adevărate. Mai Întâi, lui Belbo i se refuză trompeta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Paruit și i se acordă Prix de la Liberté, oferit de PEN-Clubul francez. În țară încep o serie de represiuni din partea aparatului de partid (interogatorii, supraveghere, destituirea din funcția de la Asociația Scriitorilor, interdicția de a publica un nou volum de nuvele, Oratoriu pentru imprudență). În 1986 emigrează și obține azil politic în Franța. Din 1987 lucrează la revista „Esprit”, unde publică articole și eseuri, dar și ca portar la un imobil din Paris. Continuă să scrie în limba română, dar îi apar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
al textului. În acest roman fragmentar, N. uzează de tehnici specifice: delimitează prin blancuri și paranteze fragmentele disparate, subliniază cuvinte sau fraze care aparțin altui personaj (nu naratorului feminin), unele fragmente fiind redate direct în franceză. Două volume de nuvele, Oratoriu pentru imprudență (1992) și Iarba zeilor (1998), în mare parte identice, cuprind nuvele stranii sau (semi)fantastice în cheie parabolică („fantastice, inițiatice și metafizice”, le apreciază autorul însuși în Prefața la Iarba zeilor), proiectând aceleași obsesii: răul, vinovăția, destinul, timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
Somnul vameșului, I-III, pref. Nicolae Manolescu, postfața autorului, București, 1981; Le Second Messager, tr. Alain Paruit, Paris, 1985; ed. (Al doilea mesager), București, 1991; Îmblânzitorul de lupi, București, 1991; ed. (Le Dompteur de loups), tr. Alain Paruit, Paris, 1994; Oratoriu pentru imprudență, București, 1991; Le Matin d’un miracle, tr. Alain Paruit, Paris, 1992; ed. (Dimineața unui miracol), București, 1993; Aici și acum, București, 1996; Provocatorul, postfața autorului, București, 1997; Iarba zeilor, București, 1998; Jurnal infidel, I, București, 1998, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
solară, puternică, inconfundabilă. Lacrimi de dor de casă. Sunt trist, obosit, dar fericit în același timp, atât de fericit că am putut trăi acest sentiment de redescoperire a propriei mele identități. Noi achiziții la Marche aux puces, paradisul meu genevez: "Oratoriul de Crăciun" de Bach, și "A Noua" a lui Beethoven, în interpretarea lui Von Karajan. Un franc elvețian bucata, frânturi dintr-un trecut tehnologic (discuri vinil) și muzical pe care societatea actuală nu le mai vrea, în "evoluția" sa care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Pentru o clipă Antonio se gândi să-i spargă nasul, dar apoi Își dădu seama că acesta adresa complimentele echipei adverse. Tânărul acela deosebit de Înalt ținea cu echipa Valentinei, AS Esquilino. O echipă mică născută pe terenul de ciment al oratoriului Bisericii San Vito. Dar era pepiniera echipei Universității, care juca În seria B. Urlându-și insultele din ce În ce mai elaborate și mai violente, tânărul Înalt reuși s-o demoralizeze pe iapă, care execută o lovitură slabă - mingea se opri În fileu. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altul insultă simțul nostru religios: „Când asculți pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a ființei divine ți se desfășoară în față și crește Dumnezeu sub ochii tăi. După un oratoriu, o cantată sau o pasiune, trebuie să existe Dumnezeu. Altcum, toată muzica lui Bach este o iluzie sfâșietoare, ea fiind mult prea nedefinibilă pentru a o degrada într-un edificiu estetic. Ce va fi fost pe vremuri prin ceruri nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
Banat (1936), o micromonografie în care prezintă portul, obiceiuri, mentalități. Cu placheta Colinde (1940) revine la o poezie cu tonalitate folclorică, textele fiind însoțite de muzica lui Filaret Barbu și de desenele lui A. Demian. În 1942 publică Omul, un oratoriu pe muzica lui Filaret Barbu, partea a doua cuprinzând tot ciclul de poezii profane din Biblice. În 1971 apare cartea Sus stele, jos stele, o ipostază a eului liric sentimental, dominat de amintirile din copilărie și adolescență, de imaginea casei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
catacombă la bazilică, apoi la capelele medievale, acele "camere cu relicve" (Duby), vedem scheletul "ieșind" de sub pământ și crescând, înălțându-se în slavă, printr-o succesiune de încastrări. Tibia sau viscerele uscate ale sfântului local cer un relicvariu; deci un oratoriu sau un sanctuar; deci pelerinajul și tot ce urmează: ex-voto de aur, retablul, dipticul, fresca și, în fine, tabloul. Se trece astfel, pe nesimțite, de la dragostea de oase la dragostea de artă; de la rămășițe la relicvă și de aici la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]