375 matches
-
fachir pe cioburi de amfore demodate. Citește mai mult Din jurnalul unei tipe necunoscuteam scos taina: "cum să colorăm iarba iarna".Am senzația că v-am mai spus asta.Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecutiar acum orbecăim într-o pungă de timp,căutând altă lumină și alt întuneric.Noi rătăceam resemnați intrările din noi.Uneori, femeia erai chiar tu,alteori, erai doar o imagine, cu aceleași detalii.Întunericul meticulos pășea în urma noastră,ca un fachir pe cioburi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din jurnalul unei tipe necunoscute am scos taina: "cum să colorăm iarba iarna". Am senzația că v-am mai spus asta. Continui să cred, că sfârșitul lumii a fost anul trecut iar acum orbecăim într-o pungă de timp, căutând altă lumină și alt întuneric. Noi rătăceam resemnați intrările din noi. Uneori, femeia erai chiar tu, alteori, erai doar o imagine, cu aceleași detalii. Întunericul meticulos pășea în urma noastră, ca un fachir pe cioburi
MANUSCRISELE DE LA MAREA LUME MOARTĂ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375972_a_377301]
-
lacrimi ce izvorăsc din fiecare fărâma a ființei mele, mă strivesc fără milă și îmi înneacă speranța că Te voi regăsi- singurul sentiment care îmi mai pâlpâie în suflet, într-o mare de tristețe. Nefiresc, sunt fericită! chiar și așa, orbecăind prin întuneric precum un fluture prins intr-nu cerc de Lumină care- înainte de a devein uitare, amplifica prin flacăra zbaterii de aripi strălucirea incandescenta a zborului. Nefiresc, sunt fericită! Chiar dacă știu că ești departe, că nu-mi mai auzi, de
...PENTRU CĂ TE IUBESC, SUNT FERICITĂ!... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372208_a_373537]
-
Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului IUBIRE.. Preocupat de ce-i în lume, Preocupat de-atâta rău, A cam uitat să se preumble Prin mine, bunul Dumnezeu. Buimac, obtuz și fără vlagă, Orbecăiesc fără de spor Și nu îmi regăsesc, Părinte, Sub cruce rolu-Ți protector. Știu, am greșit... E vechi păcatul... Dar oare a iubi-iubire Nu e prea greu de judecat?... Pedeapsa nu e risipire?... Iubire au pe aripi, îngeri... ( Polen dumnezeiesc, Divine!) Când
IUBIRE... RUGĂCIUNE... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379685_a_381014]
-
03 septembrie 2014. Noaptea, pasăre de pradă lacomă și hrăpăreață, Aripi negre a întins și freamătă pământul tot, Prins în menghină de întuneric nu mai face față Umbrelor ce-au biruit lumina. Nou-născutele cuvinte s-au umplut de întuneric Și orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad; Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric: Unde-i călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
și inimă Citește mai mult Noaptea, pasăre de pradă lacomă și hrăpăreață,Aripi negre a întins și freamătă pământul tot,Prins în menghină de întuneric nu mai face fațăUmbrelor ce-au biruit lumina.Nou-născutele cuvinte s-au umplut de întunericși orbecăiesc nebune prin al minții cosmos fad;Pete de cerneală vinovate mă privesc isteric:Unde-i călimara-ndoliată?Căprioarele mai caută o cale spre izvoareDar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri;Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoarePe spinarea timpului complice
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Cabel, aceste tablouri cu semnătură, simple transcripții nude ale unor stări pe care poetul le încearcă, într-o stare de necesitate lirică, aduc o undă luminoasă în universul tot mai întunecat al omului care și-a pierdut demult reperele și orbecăie, afundându-se în labirintul cel fără ieșire. Cu firul Ariadnei, autorul încearcă ieșirea și le arată și altora drumul, ținându-i de mână. Deseori, el însuși se face făclie pentru aceasta. CEZARINA ADAMESCU 29 APRILIE 2013 Referință Bibliografică: LUMEA VĂZUTĂ
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
pierdute în stepa calmucă. Unde-s trupurile celor doi frați ai mei, căzuți acolo, departe, în pămînturile peste care a trecut, pentru totdeauna, plugul imperiului roșu? Statuile lor? 1 decembrie Revenit din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp, intru iarăși în sălile daurite ale orașului. Ce constatare fascinantă! Părăsisem aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine temperat, de prestigiul secular al locului, le părăseam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște cimitire doldora cu atîtea și atîtea personaje rămase prin aer, pe ziduri..., printre faldurile de perdele..., printre scînduri? Crezi că nu orbecăim și noi prin lumea aia de imagini..., de sunete...?! Gh. P. doi: Cunosc teoria asta "nimic nu se pierde, nimic nu se cîștigă, totul se stochează". Tu mi-ai mai spus-o... Gh. P. unu: (mirat, ușor flatat) Da?! Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pentru că relația dintre cei doi constituie „cureaua de transmisie” a ceea ce are mai bun omenirea - cultura, spiritul ei; iar În Învățare - ca și În viață -, avem nevoie unii de alții; pentru că, altfel, am lua-o mereu de la Început sau am orbecăi pe drumuri străine; pentru că, altminteri, nu am vedea calea spre alții sau spre noi Înșine; nu am ști cine suntem și Încotro mergem, pentru că - În fine - nu am mai fi oameni. 2. Confluențe și contradicții formative 2.1. Conflictele valorice
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
propune un salt valoric, spre o nouă dimensiune ontologică, pe care o purtăm, chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru. Prin suspendarea stării de ambiguitate sau de rău, ne croim o altă existență, mult mai Înaltă, Încetând astfel să mai orbecăim și să rătăcim În jurul unor false valori, ce ne sunt puse În față, ne macină și ne dezorientează. Prin situarea dincolo de mintea (actuală), ucid răul (trecător) din mine pentru a mă oferi binelui suprem, dumnezeiesc. În felul acesta, putem Înțelege
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă trăiam, era datorită trenului care se furișa orbecăind printre convoaiele pline de carne omenească sfârtecată, un tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i ascundă în străfundurile protectoare ale Rusiei... Fraza aceea de propagandă, care mă lăsa altădată indiferent: „Douăzeci de milioane de oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
două ipostaze formal diferite ale Haosului, dar complementare. Sistem fără lege sau fără posibi- litatea de a i-o descifra, Labirintul este un tărâm al dezordinii, al întunericului deplin, al traseelor sinuoase și obstaculate, al răspân- tiilor imprevizibile în care orbecăi și rătăcești paralizat de frica monstrului a cărui răsuflare o auzi când departe, când foarte aproape. Și chiar dacă, printr-un miracol, vei reuși să răpui fiara, ești osândit să rămâi pe veci în măruntaiele Labirintului, devorat de „monstrul arhitectonic” (20
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cântă, / Căci doar aici veți fi mângâiați / Și doar aici veți odihni fără durere / Așa cum doar în placenta primordială poate fi, / Așa cum doar în afara morții poți zdrobi moartea”. Trăirea intensă a sacrului nu atinge însă extazul mistic, insul rămâne înfricoșat, orbecăind, prins în magma vanităților omenești: „Încă o zi, încă un an, / Mai lasă-mă, Doamne Dumnezeule! / Acum în clipa aceasta când poemele se nasc, / Iar ochii mei sunt o rană deschisă”. În ansamblu, poezia lui Ș. se distinge prin modernismul
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
dacă n-am să-i dau de capăt (Chandler, 1977, p. 75). Amestecul de febrilitate și perfecționism, de nerăbdare și detașare circumscriu un spațiu al nevrozelor arareori dominate. Chandler scrie dus de firul narațiunii, din aproape în aproape, nesigur și orbecăind într-un labirint în care - paradoxal sau nu - limba e singurul său aliat, singura certitudine într-un proces ce din afară pare un joc geometric, iar din interior se relevă a fi o zbatere alchimică: „O poveste bună nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l În sus ca un jongler fără ambiții, Îl transporta În camera de zi. Noi așteptam În Întuneric În timp ce el orbecăia prin casă, ciocnindu-se de mobile. În cele din urmă se vedea o dâră de lumină undeva În depărtare și Milton striga voios: ― Gata! Reușea să păstreze aparențele. Spăla trotuarul din fața bufetului cu furtunul și ținea geamurile impecabil de curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe o alinare. Într-un târziu, Rufus murmură contrariat: — Eu nu pot să stau la nesfârșit în hruba asta. Cine știe când o veni vreun tembel să aducă lumină. Hai să mergem! Fără nici un cuvânt, Pusio se ridică. Îl urmează, orbecăind prin întuneric. După un timp reia: — Înțelegi acum că nu e vorba de frică. Nu!? glumește Rufus. Contrar așteptărilor, Pusio nu se supără. — Sunt luptător de când rudele mele m-au împodobit în fața obștei cu scut și framee... Celălalt tace. Pusio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spart vreun vas de sânge. În ultima perioadă a crescut numărul celor care pățesc așa ceva la treizeci de ani. Atunci mi-am amintit că trebuia să plătesc împrumutul, soția aștepta un copil - nu prea era bine. Ce era să fac? Orbecăind, nu știu cum am ajuns la stația Nihombashi. De acolo am mers până la Ginza, pe linia Ginza, și apoi pe jos până la firmă. Nu-mi amintesc nimic din momentele alea. Absolut nimic. Era trecut de 08.45 când am ajuns. Deja începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unui trecut anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui tăiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-l privească sau să-i vorbească, pentru a-l însoți apoi în cine știe ce alt drum bizar prin noaptea de catran a orașului. "Ce soartă de câine!" se gândea Carol, simțindu-l pe Filip pe întuneric, bălăbănindu-se de somn și orbecăind prin cameră. Dar nu era nici o urmă de milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate din nou umili gardianul. De data aceasta însă, Filip nu părea a avea de gând să se urnească din locul său
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin întuneric. Ce noroc pe noi că nu s-a accidentat lovindu-se de ceva, mai ales la cap, dar după cum am spus și mai sus, n-avea de ce se lovi, pentru că de jur împrejur nu era nimic
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fortăreață, Vers să torn - dulce povară. Cu picioarele de gheață Merg prin casă c-un baston Să probez că am viață, Că-s cu timpul încă-n ton. O viață statică trăiesc, Tot închingat de norme; Prin timp cu greu orbecăiesc Cu cinste pe platforme. * „Praf în ochi” ne dă guvernul, Deși drama e pe rol: Cei săraci trăiesc modernul Ținând foamea sub control. 13 aprilie 2005 INTEROGAȚIE SUB FEBRĂ Cum vrei să treacă clipa Mai iute în trecut Când nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]