381 matches
-
an. Corelația e limpede: deficitul comercial va crește atîta timp cît vom avea capacitate de împrumut din străinătate. Aceasta creează dependență și vulnerabilitate economiei și societății românești, deja fragilizate după 50 de ani de comunism. În 1989, România a ieșit orbecăind din bezna comunistă și a trebuit să asigure o tranzi-ție dificilă spre capitalism, în condițiile în care acesta parcurge el însuși o criză, în condițiile unor schimbări tehnologice revoluționare, ale in-tensificării procesului de globalizare și integrare europeană. Trebuind să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Președintele Traian Băsescu a afirmat că în cadrul discuției de dimineață cu membrii Cabinetului și cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a fost subliniată nevoia creării locurilor de muncă, inclusiv prin exploatările miniere, și a cerut miniștrilor să nu mai "orbecăie" în aprobarea investițiilor. Am discutat despre nevoia de creare de locuri de muncă prin deschiderea de exploatări miniere, aur, argint, cupru, și realizarea investițiilor externe în curs", a spus președintele, cu referire la discuțiile purtate luni dimineață. Șeful statului a
E nevoie de locuri de muncă, miniştrii să nu mai orbecăie cu aprobarea investiţiilor, afirmă Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47118_a_48443]
-
că el, împreună cu guvernatorul BNR Mugur Isărescu și cu membrii Guvernului prezenți la întâlnire, au căzut de acord asupra principiului ca restricțiile bugetare să nu afecteze investițiile din anul 2012, solicitând păstrarea nivelului ridicat al acestora. "Domnii miniștri care încă orbecăie cu aprobarea unor investiții, fie ele și străine, trebuie să dea avizul cât mai repede pentru începutul acestor investiții", a mai atras atenția Băsescu. Citește și:
E nevoie de locuri de muncă, miniştrii să nu mai orbecăie cu aprobarea investiţiilor, afirmă Traian Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/47118_a_48443]
-
blugii-i atârnau pe ea, bluzele fluturau pe ea/ coastele zdrăngăneau ca sticlele de bere/ sub țâțele ei nehrănite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul sărat/ îi înghițea miliardele de semințe.// orbecăiau prin dragoste pe străzi imbecile/ lăsau totul pe a doua zi/ hrăneau cu viața lor cohorte de bârfe/ nu știau dacă vor rezista/ dacă dragostea lui pentru ea/ avea s-o salveze/ s-o-ngrașe la loc/ s-o țină
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
grajd, în care îmi hrănesc cu biberonul mieii pe care, apoi, la marginea drumului, am să-i belesc plin de avânt?" Nu știm - pentru că n-a avut cine să ne spună - unde se sfârșesc drepturile și unde încep îndatoririle noastre. Orbecăim într-o "piață de sacrificiu", plini de aplomb și de conștiința că ni se cuvine totul, obsedați de îndestularea imediată și de căpătuiala rapidă, fără să observăm că rolurile s-au inversat de mult. în copaci, printre frunzele încă fragede
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
doctrinele, sistemele filozofice, ele sînt vinovate de tot răul din lume și edificiile lor trebuie de îndată dinamitate. În linia unui nihilism enorm, ni se propune o alienare definitivă, deconstrucția, renunțarea, pentru ca, exclusiv cu un creier mai degrabă vid, să orbecăim pe superficia vieții, eficienți însă precari." (pp. 6-7). Ion Papuc este unul din cele mai pro-occidentale spirite pe care le știu. Este încredințat că locul României nu poate fi decît în Europa, dar o Europa curățată de formele deghizate ale
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
Mircea Mihăieș 1. Intrăm în al zecelea an post-comunist și continuăm să orbecăim pe aceleași drumuri prăpăstioase și prin aceeași mizerie, incapabili să deslușim vreun liman salvator. Dramă României - faptul de a-si fi început nouă istorie printr-o minciună îngrozitoare - a devenit, cu fiecare an scurs, o tragedie. La început, în primele
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
prin care transpare miracolul vieții într-o necurmată, incomensurabilă proliferare: "pe timpan grauri sonori își făcuseră culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
unei existențe spirituale de aproape o jumătate de veac, întrucât condeiul său „a urmărit cu atenție meandrele unui gând-globalexplicitându- se-treptat“, luând-o pe „un drum cotit“, ca urmare a faptului că ființa este un gol plin în care mai orbecăim întru prinderea/surprinderea unui ce care să ne dea sentimentul împlinirii, spre a ajunge de la Clipă la Timp. Lucru deloc facil, dar cu siguranță epuizant și istovitor în cel mai înalt grad. Ceea ce aflăm în acest demers, este faptul că
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
ori "stîngiste" sînt nu doar la Culianu de la sfîrșitul vieții, dar, cu asupra de măsură, și în cartea d-nei Lavastine. Legea dreptului la replică Un editorial limpede și pentru toată lumea lămuritor publică dl. Dumitru Tinu în ADEVĂRUL din 10 mai: Orbecăind spre Europa. E vorba în el de proiectul de lege propus de Ministrul Apărării referitor la dreptul la replică. Dl. Tinu explică faptul că atît statutul ziarului său, cît și cadrul deontologic al Clubului Român de Presă pe care-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
e ludic, ci mai curînd sedițios. O seriozitate a ripostei primitive răzbate în cruzimea nu o dată clocotitoare a scriiturii d-sale de rafinat pe dos, voind parcă a răzbuna cu sete vasalitatea estetică puristă: "aș vrea să mă întreb de ce orbecăi singur/ acum în miez de noapte/ cu stelele topite în pîcla de catran.../ dar gura se-ncleștează,// pier urlete în șoapte,/ toți șerpii din adîncuri/ se-aprind și scînteiază,/ iar lava clocotită îngheață în vulcan...// orbecăi singur, ai putea să
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
să mă întreb de ce orbecăi singur/ acum în miez de noapte/ cu stelele topite în pîcla de catran.../ dar gura se-ncleștează,// pier urlete în șoapte,/ toți șerpii din adîncuri/ se-aprind și scînteiază,/ iar lava clocotită îngheață în vulcan...// orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar". Nu sînt ocolite argoul și trivialitatea. Dispoziția arțăgoasă, plebeiană
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
Iliescu i-a atârnat Majestății Sale o tinichea lucitoare în piept doar ca să-și poată reflecta rânjetul bolșevic într-o oglindă înnobilată de ființa bietului nostru Rege. Bulgarii au știu să-și așeze moneda plăpândă sub scutul băncilor germane. Noi orbecăim, de cincisprezece ani, după inspirația portică a lui Mugur Isărescu. Iar acum, când am dat de dracul, vorbim de „unele accente exagerate” ale politicienilor europeni. Orice minte de om normal nu numai că vede, dar și simte buba. Problema e
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
o undă de ironie, au farmecul lor. Poetul pune în funcțiune o uriașă mașinărie retorică pentru a face, de pildă, considerații asupra poeziei. Umorul de idei difuzat în acest discurs este produs și el de aceeași mașinărie puternică și lentă: "orbecăi singur, ai putea să-mi spui cu o undă de realism melancolic în glas, pentru că de mult poezia nu se mai hrănește din viziuni apocaliptice și din ipotetice stări de coșmar. Metaforele, imaginile pline de candoare și de plasticitate, licențele
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
De ce te-ai întristat?. Pentru că în DEX nu există noțiunea „românească” riabina! Ci doar cea de reabona care înseamnă - ce? - a se abona din nou! Prin urmare, „dragomana” nu traduce chiar din capul locului, ci doar... probăluiește, pur și simplu orbecăiește. Și este uimitor cu câtă puținătate în cunoașterea limbii ruse și cu câtă iresponsabilitate purcede - crede - la tradus. Mai bine spus, la (tra)dus aiurea... Așadar - elementar! - în poem fiind vorba de scorușul în prag de iarnă, împurpurat de ciorchinii
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
și stau în palma Dumnezeului celui viu și ilustru încăpînd toată în confuzia cosmogonică de după înălțare, și sînt pusă ca priveliște în mijlocul ocărilor în plumb de cuvînt hipnagog și stau de vorbă cu vocea ta, Rabbi, gîndind la fel cum orbecăiesc prin plaur alveolele liniștii, și mănînc miez de nucă în timp ce îl așteptăm cu toții pe fratele Timotei să schimbe tectonica visului în text de cenușă, iar eu atîta te rog, Rabbi, să-mi arăți cum trebuie să ne ținem de lucrurile
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
noi, poticnindu-ne, bîiguiam cuvinte fără sens, căutînd în minte un răspuns cît de cît plauzibil, ei ne închideau în tăcere pumnii la loc, și lîngă ochiul mort îndesau și unul de sticlă. Să mergeți pe drumul vostru, ne îndemnau, orbecăiți în continuare prin beznă, nicăieri nu veți găsi țara pe care o căutați, țara voastră din vis, țara voastră eternă, peste tot pe unde vă veți duce, veți da numai de beznă... Printre ochii orbi strînși în pumni, noi ascundeam
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
strînsese străchinile, urciorul cu apă, care era gol, si tinîndu-l de mînă, ieșise cu el din pădurea umbroasa în seara senina pe cînd soarele roșu, parcă obosit de cursă lui pe cer asfințea. Simțind lumina soarelui în apus, Iosaf întreba orbecăind cu un braț întins, uitîndu-se drept înainte, fix, ca nevăzătorii: - Da^ de ce, taica, bătuși azi toaca de trei ori?... Uitași, ori te luași cu altele?... Sofronie nu răspunse. Se gîndea cum stătuse omul acolo uitat trei zile și trei nopți
Tehnici si tehnici by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17719_a_19044]
-
poștă un timbru să-mi apăs pe el încruntata copită de zimbru! (13 mai 2008) Ritual (terezii) o timpi pierduți o timpi târzii mă-nghesuiți mereu pe terezii îmi cântăriți și sufletul și geana îmi cântăriți și sângele și rana orbecăiesc de-acum prin bălării nu mai am nervul vechii călării mi s-a uscat sub șauă armăsarul mi-au mai rămas cenușa lui și varul o șchioape false terezii îmi mistuiți arhivele târzii îmi cântăriți și calul alb și coama
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
vedea un paianjen uriaș un fel de rană a timpului trecuta glorie a ochiului deschis înspre lucruri. Vine fotograful, vine portretistul. Acesta nu sunt eu Și acesta nu e lumea pe care o visam! Nu sunt eu cel după care orbecăi atît! Am pierdut nopți ditirambi zei necruțători atîtea războaie îmbrăcate în haine cu zimți. Rătăcit printre patimi am înjurat îngerii păzitori am înălțat imnuri pentru cel în stare să-nghită Apocalipsa am scrutat dealurile cerului am stat pieziș în umbra
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind, cu pași De rege tânăr, blestemat de zei Ca singur, singur, singur să mă lași Iubire tristă, legendar temei Al lumii care naște, care moare Cu fiecare nuntă - sfânt izvor De alte lumi mai pure, roditoare, Un fluviu majestuos spre
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Rafael Ogrinjan nu trebuie comparați. Un autor peste măsură de rafinat și o ființă de hârtie? Sub nici o formă. Raporturile sunt, în mod evident, altele. Cât despre "omul nou" din proza lui Radu Aldulescu, despre individul lipsit de psihologie și orbecăind prin viață la întâmplare, am senzația că e de fapt cel mai vechi dintre pământeni. Declasat, amoral, greu convertibil, prizonier al propriilor mutări, el e incapabil să se înțeleagă sau să se expliciteze prin limbaj. Bărbat sau femeie, șomer sau
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
ca într-o salopetă de fâș Transpirată pe spate M-am gândit sî te trec ăn cartea de muncî Dumnezeu crede că mă cunoaște bine Și a hotărât să mă taie în două Cu o secure subțire Lăsându-mă să orbecăiesc separat pe fiecare mal Dumnezeu nu îmi dă voie să îmi cunosc poștașul, Stomatologul sau vânzătorul de țigări, și nu se supără când intervii în discuțiile dintre mine și mama Dumnezeu zice că e atât de bun când mă lasă
Poezii by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/9834_a_11159]
-
în zone de acord srăbunii structurați ai florilor de colț mergeam către vibrațiile din lumină atingeam cupole de mosc ventilații armonice trupuri contrapunctice pe muzică heraldică mă înconjurau ca o petală carnivoră strigam în străfundul cioburilor cu alfabeturi de sare orbecăiam în sihăstrii modulante mă rostogoleam în caverne germinative în cristalizări de venin măști catedrale sincope...
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
Amăgitor de suflete ce ești, Mai meșteră-n sonet și mai subtilă, Vrăjindu-te cu stihuri femeiești Care ucid pe loc și fără milă. 3 Binevestim lumina care plouă Și lăudăm roșeața din căpșună, Iar degetele ei de Doamnă Brună Orbecăiesc ușor prin iarba nouă. Pe urmă nu mai știu ce îi cășună, Că fața ei e jilavă de rouă, Cum umblă/ cu picioarele-amândouă Desculțe/ printre foi de mătrăgună. în jurul nostru licărește maiul, Din mădălin ne rupem o smicea, Dar ochii
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]