445 matches
-
în interiorul unei magnetosfere sunt lovite de plasma magnetosferică aflată în rotație sincronă cu planeta. Acest bombardament poate duce la întunecarea emisferei posterioare, observată la toți sateliții uranieni cu excepția lui Oberon. Întrucât Uranus orbitează Soarele aproape culcat, iar sateliții săi îl orbitează în planul ecuatorial, aceștia (inclusiv Titania) sunt supuși unui ciclu sezonier extrem. Atât emisfera sudică, cât și cea nordică, petrec 42 de ani în întuneric total, și încă 42 de ani în lumină permanentă. O dată la 42 de ani, când
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
afecteze și Pământul dar nu și viața de pe Pământ, care va fi protejată împotriva radiațiilor gamma de către atmosfera terestră. Pagubele vor fi produse în atmosfera înaltă, în stratul de ozon; o astfel de explozie ar mai putea afecta sateliții care orbitează în jurul Pământului sau astronauții care s-ar afla în spațiu în acel moment. Un astronom a afirmat cu câțiva ani în urma că: "Atunci când Eta Carinae va exploda, lumina va fi atât de puternică încât se va vedea și ziua iar
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
din Calea Lactee. Această lume ipotetică s-ar putea asemăna cu recent descoperita exoplanetă Gliese 581 d reală. Al doilea episod se concentrează pe o lună, denumită Luna Albastră, care se rotește în jurul unui gigant gazos enorm care la rândul său orbitează în jurul unei sistem de stele binare. La rândul său, Luna Albastră și gigantul pot semăna cu HD 28185 b și 55 Cancri f, alte două exoplanete reale. Programul TV estompează liniile dintre science-fiction și știință. Descoperirea unor planete extrasolare a
Planeta Aurelia și Luna Albastră () [Corola-website/Science/320370_a_321699]
-
a fost anunțată pentru prima oară în 1989 crescând perspectiva ca viața (așa cum o știm sau ne-o imaginăm) să existe și pe alte planete. În prezent se consideră că pentru a apărea și exista viață o planetă trebuie să orbiteze într-o bandă relativ îngustă în jurul stelei sale, unde temperaturile sunt potrivite astfel încât apa să fie lichidă. Această regiune se numește zona locuibilă.
Planeta Aurelia și Luna Albastră () [Corola-website/Science/320370_a_321699]
-
tactică a unității TF38 a ordonat primul atac aerian la care au participat 180 de avioane, înainte ca Grupul de Nord japoneză să fie localizată. Când avioanele de recunoaștere au contactat inamicul la ora 07:10, forța aeriană de atac orbita în fața forțelor navale. La ora 08:00 avioanele americane au atacat, avioanele de vânătoare care protejau bombardierele distrugând aproximativ 30 de avioane de patrulare ale lui Ozawa. Atacul aerian a continuat în mai multe valuri succesive până seara totalizând 527
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
aduce un viitor sumbru, întrucât sunt capturate de Elemaki și transformate în sclavi. În regatul Elemakilor, Îngerii sunt excluși, iar Săpătorii sunt uneltele cu care stăpânii umani își pun în aplicare pedepsele asupra sclavilor. Între timp, pe nava "Basilica" ce orbitează în jurul Pământului, Shedemei și Sufletul Suprem caută metode prin care să-l oblige pe Păstrătorul Pământului să-și dezvăluie identitatea. Când acesta începe să trimită vise Nafailor, în încercarea de a le reuni poporul și de a face toate rasele
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
din iubitele lui Zeus. Denumirea actuală i s-a atribuit satelitului în 1975; până atunci, el era cunoscut sub numele simplu de . El uneori era numit "Demeter" din 1955 până în 1975. Lysithea face parte din Grupul Himalia, cinci sateliți care orbitează între 11 și 13 Gm de la Jupiter la o înclinație de aproximativ 28.3°. Elementele sale orbitale sunt cunoscute din ianuarie 2000. Ele sunt în continuă schimbare din cauza Soarelui și perturbațiilor planetare.
Lysithea (satelit) () [Corola-website/Science/320359_a_321688]
-
IK Pegas este candidată ca cea mai apropiată supernovă de Soare. Analizele spectroscopice asupra lui HD 209458 b, o planetă extrasolară în constelația Pegas, este prevăzută ca fiind prima evidență a apei atmosferice în afara Sistemului Solar, în timp ce și planetele ce orbitează steaua HR 8799 tot din constelația Pegas sunt primele care pot fi fotografiate direct. Constelația Pegas conține un asterism în formă de pătrat deși, una dintre stele, Delta Pegasi, sau "Sirrah", este considerată oficial că face parte din constelația Andromeda
Pegas (constelație) () [Corola-website/Science/298783_a_300112]
-
(MRO) este o navă spațială a NAȘĂ proiectată pentru a efectua explorarea planetei Marte de pe orbită. Când MRO a intrat pe orbită, Marte era orbitată sau explorata de alte cinci sonde și sateliți: "Marș Global Surveyor", "Marș Express", "Marș Odyssey", și două "rovere"; pe atunci un record al numărului de sonde aflate în apropierea lui Marte. Navă a costat 720 de milioane de dolari și
Mars Reconnaissance Orbiter () [Corola-website/Science/317128_a_318457]
-
oferit un puternic argument atât împotriva sistemului ptolemeic cât și a celui geoheliocentric al lui Tycho Brahe. Variația sezonieră contrazicea toate modelele planetare negeorotaționale geostatice cum ar fi cel ptolemeic geocentric pur și cel tychonic geoheliocentric prin aceea că Soarele orbitează zilnic Pământul, și deci variația trebuia să se producă zilnic, ori aceasta nu se întâmpla. Aceasta era însă explicabilă de toate sistemele georotaționale cum ar fi sistemul semi-Tychonic geo-heliocentric al lui Longomontanus, modelele geo-heliocentrice capellan și capellan extins cu un
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
o zi solară (timpul dintre două culminații ale Soarelui) este mai mare decât o zi siderală (timpul dintre două culminații ale unei stele fixe). Diferența medie este 1/365.24219 deoarece Pamântul are nevoie de 365.24219 zile pentru a orbita in jurul Soarelui. Un exemplu cu Soarele: Alegem o zi de vară în care declinația Soarelui este de +20°. Pentru a afla culminațiile, unghiul complementar de 70 ° (de la soare la poli) se adaugă ori se scade din latitudinea observatorului: La
Culminație () [Corola-website/Science/319766_a_321095]
-
care are astfel cei mai mari și cei mai mulți sateliți dintre toate planetele Sistemului solar. Cei mai mari sateliți, cei patru sateliți galileeni, au fost descoperiți în anul 1610 de Galileo Galilei și au fost primele corpuri cerești descoperite care nu orbitează în jurul Pământului și nici în jurul Soarelui. Spre sfârșitul secolului XIX, au fost descoperiți zeci de sateliți jovieni mai mici și au fost denumiți în cinstea iubitelor sau a fiicelor zeului roman Jupiter sau ale zeului grec, Zeus. Sateliții galileeni sunt
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
Soarelui. Spre sfârșitul secolului XIX, au fost descoperiți zeci de sateliți jovieni mai mici și au fost denumiți în cinstea iubitelor sau a fiicelor zeului roman Jupiter sau ale zeului grec, Zeus. Sateliții galileeni sunt cele mai mari obiecte care orbitează în jurul lui Jupiter, iar împreună cu ceilalți 63 de sateliți și inelele reprezintă doar 0,003 procente din masa totală care gravitează în jurul planetei. Opt dintre sateliții lui Jupiter sunt "sateliți regulați", cu orbite aproape circulare, care nu sunt foarte înclinate
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
lui Jupiter sunt "sateliți regulați", cu orbite aproape circulare, care nu sunt foarte înclinate în raport cu planul ecuatorial al lui Jupiter. Sateliții galileeni sunt de formă elipsoidală, din cauză că au o masă planetară și ar putea fi considerați planete (pitice) dacă ar orbita în jurul Soarelui. Ceilalți patru sateliți regulați sunt mult mai mici și mai aproape de Jupiter; aceștia reprezintă surse de praf, care constituie inelele lui Jupiter. Restul sateliților lui Jupiter sunt "sateliți neregulați", care au orbite retrograde situate la o distanță mult
Sateliții naturali ai lui Jupiter () [Corola-website/Science/304014_a_305343]
-
că lungimea de unda specială emisă de soarele Florinei a cauzat creșterea kyrtului de foarte bună calitate pe această planetă și nu a permis cultivarea lui altundeva (există extrem de puține stelele pe punctul de a deveni nove care să fie orbitate de planete locuibile). Deoarece pierderea Florinei ar implica pierderea bogăției sale, Sark refuză să accepte mesajul. Dar, cănd locuitorii planetei își dau seama că bogăția e oricum pierdută, deoarece acum se cunosc condițiile care duc la creșterea kyrtului și acestea
Curenții spațiului () [Corola-website/Science/321429_a_322758]
-
Un asteroid este un corp ceresc rece foarte mic, cu dimensiuni cuprinse între câteva zeci de metri și până la câțiva kilometri, care se învârte (orbitează) în jurul Soarelui. Asteroizii sunt mult mai mici decât planetele, din care cauză sunt numiți uneori și "planetoizi". Cei mai mulți asteroizi își au traseul între orbitele planetelor Marte și Jupiter, formând așa-numita Centură de asteroizi. Întinderea ei totală este de circa
Centura de asteroizi () [Corola-website/Science/300114_a_301443]
-
faptului că sunt foarte mici, masa tuturor asteroizilor luați împreună se crede a fi mai mică decât masa Lunii. Tot din cauza micimii lor ei nu pot fi văzuți cu ochiul liber pe cerul nocturn, ci doar cu telescoape adecvate. Asteroizii orbitează în jurul Soarelui la fel ca și planetele, de la vest la est. Majoritatea asteroizilor se găsesc într-o zonă situată între 320 și 480 de milioane de km de Soare. Planurile orbitelor lor sunt apropiate de planul orbitei Pământului. Timpul necesar
Centura de asteroizi () [Corola-website/Science/300114_a_301443]
-
astronom american. El și-a petrecut întreaga sa carieră la Observatorul Mount Wilson, unde a descoperit 3 sateliți ai lui Jupiter: Lysithea și Cârme în 1938 și Ananke în 1951, si un asteroid Troian - 1647 Menelaus. El a mai calculat orbită mai multor comete, dar și pe a lui Pluto. Sinope, Lysithea, Cârme și Ananke care avea numele simplu de „Jupiter IX”, „Jupiter X”, „Jupiter” XI și „Jupiter XII”, n-au avut denumirea actuala până în 1975. Nicholson a refuzat să propună
Seth Barnes Nicholson () [Corola-website/Science/328190_a_329519]
-
este un grup de asteroizi care orbitează în partea externă a centurii principale, între Marte și Jupiter. Ei nu formează o familie de asteroizi în sensul original al termenului întrucât ei nu provin dintr-un același obiect, ci formează, mai degrabă, o familie „dinamică”, fiind toți în
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
telemetrice înregistrate de sondă. Floyd suspectează că acesta este un avertisment că oamenii să nu se apropie de Europa. După ce supraviețuiește unei periculoase turbulențe aerodinamice din atmosferă lui Jupiter, echipajul navei "Leonov" ajunge lângă navă "Discovery", abandonată dar întreaga, care orbitează planetă în apropierea satelitului Io. Curnow reactivează navă și Chandra repornește calculatorul Hal, pe care Dave Bowman îl dezactivase cu puțin timp înainte de dispariția să. De asemenea sunt aproape de Monolitul extraterestru care a fost și scopul misiunii "Discovery". Cosmonautul Max
2010 (film) () [Corola-website/Science/324357_a_325686]
-
de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat că există dovezi suplimentare indirecte privind existența unei a noua planete dincolo de orbita planetei Neptun. Aceasta ar orbita în jurul Soarelui între 10.000 și 20.000 de ani. Conform studiului publicat în Astronomical Journal, „Planeta Nouă” ar avea o masă de aproximativ 10 ori mai mare decât Terra și s-ar afla la minim 200 UA. Planeta gigantă
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
a fi acolo prin întâmplare. Acest lucru nu înseamnă că aceasta este singura ipoteză; ar putea fi mai multe planete necunoscute, sau planeta ar fi putut fi ejectată de pe orbită. Însă teoriile obiectelor transneptuniene mai mici și mai numeroase care orbitează în locul "Planetei 9" nu sunt conforme cu simularea de la Caltech și par improbabile dat fiind masa prea mică a Centurii Kuiper.
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
cu o atmosferă substanțială și suprafață solidă, celelalte fiind Pământul, Venus și Marte. Titan are toate elementele chimice necesare vieții și conform cu Robert Zubrin reprezintă o bună țintă pentru colonizarea sistemului solar exterior. Enceladus este o mică lună înghețată ce orbitează aproape de Saturn, având o suprafață foarte strălucitoare și, în regiunea polară sudică, formațiuni asemănătoare cu gheizerele ce aruncă în sus gheață și vapori de apă. Dacă Enceladus are apă lichidă, s-ar alătura lui Marte și Europei ca unul dintre
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
provoacă extincții în masă. Pitica roșie din carte se dovedește a nu fi acest companion; ea doar trece prin sistemul solar. Un aspect interesant legat de sistemul planetar din carte este că include o gigantă gazoasă pe nume Megas, care orbitează într-un interval de timp foarte scurt în jurul stelei (Erythro este satelitul lui Megas.) Pentru anul 1989 aceasta era o idee radicală, confirmată în 1995 de descoperirea primei planete extrasolare care orbita o stea asemănătoare soarelui (51 Pegasi), numită "Bellerophon
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]
-
include o gigantă gazoasă pe nume Megas, care orbitează într-un interval de timp foarte scurt în jurul stelei (Erythro este satelitul lui Megas.) Pentru anul 1989 aceasta era o idee radicală, confirmată în 1995 de descoperirea primei planete extrasolare care orbita o stea asemănătoare soarelui (51 Pegasi), numită "Bellerophon". Mai mult, prima planetă aparent "locuibilă" descoperită, Gliese 581 c, orbitează în jurul unei pitice roșii (Gliese 581) aflată la doar 20.3 ani lumină de Pământ — o asemănare notabilă cu cartea, în
Nemesis (Asimov) () [Corola-website/Science/321434_a_322763]