1,646 matches
-
sine, slăbiciunea și prejudecățile sentimentale, moleșitoare și nefaste care n-aveau ce căuta în momentul acela, căci exact în momentul acela vagoanele din capăt huruiau greoi pe pod, făcând să clănțăne barele metalice. Vagonul lui se apropia vertiginos de conul orbitor de lumină, parcă se pulveriza în explozia aceea, orbitoare. Drugul de oțel îl stingherea, dar n-avea ce face, cum n-avea ce face nici cu dorința lui de-a asculta mereu, legănat de goana trenului, cântecul atât de curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
n-aveau ce căuta în momentul acela, căci exact în momentul acela vagoanele din capăt huruiau greoi pe pod, făcând să clănțăne barele metalice. Vagonul lui se apropia vertiginos de conul orbitor de lumină, parcă se pulveriza în explozia aceea, orbitoare. Drugul de oțel îl stingherea, dar n-avea ce face, cum n-avea ce face nici cu dorința lui de-a asculta mereu, legănat de goana trenului, cântecul atât de curat că închise ochii să nu zărească-n cădere fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Îl auzi de departe despicând cu trupul lui puternic, suplu și impetuos, spuma înghețată a cerului scuturat în zăpezile proaspăt căzute. Și-l închipui înaintând năvalnic, în salturi mari, împrăștiind acolo unde abia atingea pospaiul de spuză albastră o avalanșă orbitoare în jur, lăsând în urmă un evantai de pulberi în lumina nelimpede încă a zorilor. Lenevise (ceea ce nu-i mai era de mult în obișnuință), stând tolănită pe cerga mițoasă, albă și ea ca un polog de zăpadă, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
simbolul „spațiu-timp” întrupat într-o ființă fantastică, vorbitoare, ce aparține și prin culoare - în contrast cu întunecata, pestrița ghionoaie - binelui și vieții. Deși încovoiați de efort, țăranii, aceste „combine” vii intrate cu secera în lanul de grâu, sclipesc optimist, incandescent în lumina orbitoare a soarelui de vară. Modul expresiv, în manieră naivă, în care este exprimată mișcarea, se înscrie ca încă o reușită a picturii lui Gheorghe Boancă. Reprezentativă pentru viziunea pictorului este compoziția cu un subiect generat de universul tradiționalist al satului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
un fel de panică ce nu l-a mai părăsit niciodată, că este total „descoperit” (fizic și în fața destinului?!), ceea ce l-a determinat să ia o primă măsură: să se ascundă! Abandonează starea de „transparență totală”, scăldatul copilăresc în lumina orbitoare a Paradisului, și caută umbra, obscuritatea „protectoare”. Improvizează o „apărătoare” din frunză de viță! Se înțelege că acest gest nu este decât expresia simbolică pentru un „moment epocal” din existența umanității. Atenție, însă! Frunza era o rezolvare provizorie: pălește, se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sus, din brațele adultului, copilul poate descoperi mai mult și mai repede, pe verticală și pe orizontală. După ce nu s-a mai mișcat „de-a bușilea”, s-a ridicat dreaptă, ca un lujer de floare în lumina soarelui de vară orbitor, a început să exploreze curtea pentru ca, într-o zi, să-și arunce privirea peste gardul înalt, din scândură de brad: „- Ce se vede acolo, departe?” „-Un deal!” „- Și pe deal ce este?” „- Cerul!” „- Vreau să urc acolo ca să pun mâna
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
parte, transa acestor trăiri devine inițiatică, produce atât la creator cât și la contemplator, acel fior (Schauder) eliberator goethean, acel "fulger sacru" hölderlinian, care ne "explodează" moarte și înviere în cel mai fascinant Dincolo; de fapt, cea mai densă și orbitoare Plenitudine. Tempt me no more; for I Have known the lightning's hour, The poet's inward pride, The cetainty of power. Cecil Day Lewis Poezia orfică Din Dumnezeu iese opera mea. Friedrich Hölderlin Pentru a înțelege atributul de orfism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dar despre care ai sentimentul că tu erai cel căutat, cel chemat să dai o nouă față lucrurilor, o nouă deschidere ontică. Este o transă, o bucurie inexprimabilă ce te vizitează, o stare de grație care te uimește prin lumina orbitoare și firescul, simplitatea cu care are loc miracolul. Este expresia supremă a justiției poetice care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă autentică nu este autofania autorului, ci epifania unei voci care te-a ales. O altă formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate. Bărbatul ține în mână o baghetă de metal argintiu. Cavanosa își presează degetul mare de cau ciu cul butonului. Pe chelia bărbatului o picătură de transpirație lucește orbitor și apoi bărbatul dispare. Ecranul devine negru, preț de o jumătate de secundă. Cavanosa trage aer în plămân și ecranul e invadat de câteva mii de furnici ucigașe. Furnicile roiesc pe cada vrul unei hiene. Cavanosa întinde mâna și atinge
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe care le-am citit într-un roman franțuzesc cu multă vreme în urmă, m-a cuprins o melancolie de care nu era chip să scap prea curând. Am privit pe fereastră. Marea, scăldată de lumina amiezii, sclipea cu intensitatea orbitoare a unor bucăți de sticlă. Mi-am adus aminte că, atunci când am citit acele cuvinte în roman, am fost oarecum de acord, considerându-le, probabil, adevărate. M-a cuprins nostalgia pentru acele zile când eram în stare să gândesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
recenta apariție în traducere germană a unor eseuri semnate de scriitorul român, sub titlul Europa are forma creierului meu, editată în germană de Academia Schloss Solitude. Important mi se pare că atît apariția, în sfîrșit, a primului volum din trilogia Orbitor, sub titlul Die Wissenden ("Știutorii", tradus de Gerhard Csejka) la Editura Zslonay, anunțata lansare la Editura Suhrkamp, în martie, a cărții de succes De ce iubim femeile (tradusă deja în mai multe limbi), cît și numeroasele articole apărute în presa germană
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
a lui Mircea Cărtărescu, de a stabili filiații cu marii autori ai literaturii universale fără a-l putea prinde totuși pe scriitorul român în plasa unei genealogii definitive. " Un Proust de la bloc" titra "Der Spiegel" cronica la primul volum din trilogia Orbitor, salutînd ocazia oferită cititorilor germani de a lua în sfîrșit contact cu opera "celui mai mare scriitor român contemporan". Cînd nebunia este zilnică, ce loc îi mai rămîne literaturii?" se întreabă recenzentul, întrevăzînd în trilogia lui Cărtărescu "fantasticul proces-verbal al
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
frîu liber fanteziei, ca un autor împătimit de romane de science-fiction care a "adulmecat prea mult și romanul gotic", dar poate și adopta "brusc ipostaza lucidă a unui scriitor satiric". în aceeași cronică este explicată semantica titlului original al trilogiei Orbitor, este descrisă funcția metaforică a "fluturelui" - simbol structurant și recurent și, din nou, Cărtărescu este comparat cu Proust, dar nu cu unul "de la bloc", ci dintr-o lume precum cea a "filmelor lui Kusturica". Berlinezul "Tagesspiegel" se fixează în titlul
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
și intelectuale din estul și sud-estul continentului. Epilogul volumului de eseuri Europa are forma creierului meu este expresia unei emoționante gratitudini, prin sinceritate și stil, adresată Academiei Schloss Solitude, "utopie, paradis" în care Mircea Cărtărescu a reușit să termine trilogia Orbitor, un paradis în care au adăstat și alți scriitori români: Nora Iuga, T. O. Bobe, Daniel Vighi, Rodica Drăghincescu, fiecare plecînd de acolo, cu o carte scrisă. Mircea Cărtărescu a plecat cu două: ultimul volum, terminat, al trilogiei sale și
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
ei îi datorez o mare parte din ce este Clody Bertola pentru mine. Nuanțe și accente au pus șoaptele inteligente ale Lenei Constante. Exista acolo o vibrație extraordinară. Parisul copilăriei, aburii ceaiului fierbinte, " Il était une bergčre...", Balcicul și albul orbitor al falezelor. Repet, fără să o cunosc, Clody Bertola a făcut parte din viața mea. Am văzut-o, invariabil, în lanul de grîu adus pe scenă de Paul Bortnovschi în "Livada de vișini" a lui Lucian Pintilie. Ranevskaia!... alintată de
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
Veneția. În toamna lui 2007, va fi o altă întrunire a Asociației la Universitatea din Cagliari, unde de un an a devenit profesor titular de limba și literatura română Marinella Lörinczi. 7. Care sunt proiectele dvs ? Am predat editurii volumul "Orbitor 1 Aripa stângă". Poate voi avea bucuria de a mă ocupa și de volumul II. Mă mai gândesc la o carte despre Psalmi (în cultura română genul psalmilor este mult mai dezvoltat decât în alte literaturi; pornind de la Dosoftei, se
Bruno Mazzoni îndrăgostit de România by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/9869_a_11194]
-
și nici poezia, ci încearcă să se apropie, prin amîndouă, de o lume imponderabilă și inefabilă, aceea care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație, adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care
Privindu-l pe Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9950_a_11275]
-
neglijabile. Știu că intru din nou pe teren minat. Totuși, nu pot scăpa ocazia de a spune că la acest moment peisajul este dominat de Mircea Cărtărescu. De la Nostalgia încoace îmi pare cel mai important prozator al momentului, iar cu Orbitor duce o luptă în care pare să fi pus și să se fi pus cu totul în joc, miza e foarte mare într-o carte căreia eu nu i-am găsit un echivalent în literatura română. Aștept cu mare emoție
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
în care pare să fi pus și să se fi pus cu totul în joc, miza e foarte mare într-o carte căreia eu nu i-am găsit un echivalent în literatura română. Aștept cu mare emoție volumul trei din Orbitor; sper ca autorul să iasă cu bine la capăt din drumul în spirală pe care l-a parcurs cu primele două volume. O spirală în el însuși. Cărtărescu are o verbalitate uimitoare, nu mi-am închipuit că într-un om
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
O spirală în el însuși. Cărtărescu are o verbalitate uimitoare, nu mi-am închipuit că într-un om încap atâtea cuvinte. Iată unul dintre cele mai plastice lucruri care s-au spus despre Mircea Cărtărescu...Dar continuați! Volumul doi din Orbitor mi-a prilejuit o experiență rară: a fost prima carte, după foarte mulți ani, pe care am citit-o pe nerăsuflate, aproape fără pauză, așa cum citeam în copilarie Cei trei mușchetari sau Contele de Monte Cristo. A fost un minunat
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
volume, semnate de autori că Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Șerban Foarță, Ioan Lăcusta, Gheorghe Păruși și Dan Stâncă, juriul redacțional trebuia să aleagă - cu "o cruzime" scuzabila de ritualul oricărei selecții - unul singur. Cu totul reprezentativ. Și a decis: românul Orbitor. Aripa dreapta, de Mircea Cărtărescu este cartea-eveniment publicată în România ultimului an. Lucrul a fost deja anunțat în cotidiane și la TV, cu surle și trâmbițe, așa cum a fost anunțat și celălalt mare premiu al serii - Opera Omnia - pe care
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
aduce în prim plan unul dintre cele mai puternice personaje demonice din literatura română. În plus, aici e reabilitata ideea de discuție, aici avem adevăratele talk-show-uri ale vremii noastre." Prezentat în cuvintele calde ale Ioanei Pârvulescu, Mircea Cărtărescu, autorul trilogiei Orbitor, arată cam astfel: "A fost o carte care m-a cucerit de la început. Douăsprezece sunt motivele pentru care iubesc românul Orbitor: pentru că este un proiect extrem de riscant dus cu bine la capat într-o lume românească a zidului părăsit; pentru că
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
discuție, aici avem adevăratele talk-show-uri ale vremii noastre." Prezentat în cuvintele calde ale Ioanei Pârvulescu, Mircea Cărtărescu, autorul trilogiei Orbitor, arată cam astfel: "A fost o carte care m-a cucerit de la început. Douăsprezece sunt motivele pentru care iubesc românul Orbitor: pentru că este un proiect extrem de riscant dus cu bine la capat într-o lume românească a zidului părăsit; pentru că, asemenea numai marilor cărți, lărgește Weltanschauung-ul; pentru că, dacă îl deschizi, nu-l mai închizi; pentru că ceea ce scrie Mircea Cărtărescu e
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
personajul tata și pentru geamănul cel rău; pentru că este Levantul în proza al lui Mircea Cărtărescu; pentru că cei doisprezece ani în care a muncit la proiect i-au dat acestuia viața; pentru că, dacă literatura română contemporană ar fi de aur, Orbitor ar fi de platina; pentru că, dacă literatura română de azi ar fi din platina, Orbitor ar fi din carne și sânge și suflet." Iată-l pe Șerban Foarță în viziunea Marinei Constantinescu: "O carte a unui poet mare și foarte
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]