394 matches
-
Folies-Concertantes” în 1854), libretist, compozitor etc. Dar Florimond Ronger a făcut mai întâi școală serioasă, de cultură generală și muzicală. Docil și tenace, tânărul Florimond învăța istoria, filozofia, literatura și poezia, studiind în același timp sârguincios muzică - teoria, armonia, contrapunctul, orchestrația, pianul, orgă. Câstigându-și existența că organist la diferite catedrale din Paris, Hervé începe să compună vodeviluri, opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
Treia Simfonie „cea mai ridicolă și în același timp, cea mai tragică compoziție care a existat vreodată ... Este ca și cum toată natura s-ar strâmba și și-ar scoate limba.” După cum menționa Cooke, gama stărilor muzicale ale lui Mahler vine din „orchestrația extraordinară care vorbește de la sine”. Franklin enumeră mai multe trăsături specifice de bază ale stilului lui Mahler: extremele între încet și tare, utilizarea ansamblurilor, aranjamentul necovențional al forțelor orchestrale și influențele din muzica și dansul popular cum ar fi ländlerul
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
1922, Constanța — 24 martie 1979, București a fost un compozitor român. A urmat Facultatea de Arhitectură din București (1940-1949) după absolvirea căreia, în 1949, studiază muzica la București cu Sofia Teodoreanu (teoria muzicii), Mihail Jora (armonie, compoziție) și Constantin Bugeanu (orchestrație). Între 1955 și 1960 urmează și absolvește cursurile Conservatorului din București, unde îi are ca profesori pe Victor Giuleanu (teoria muzicii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbé (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Adriana Sachelarie și Radu Negreanu (istoria muzicii), Emilia Comișel
Ștefan Mangoianu () [Corola-website/Science/334917_a_336246]
-
a Olimpului, cu arcade strălucitoare și trepte uriașe. Scena teatrului deveni neîncăpătoare pentru înscenare, astfel încât statistele trebuiră să-și aștepe intrarea pe scenă într-o magazie. Fastul înscenării nu-i mai permise lui Offenbach să se consacre elaborării muzicale, astfel încât orchestrația rămase cu mult sub nivelul premierei din 1858. Această nouă versiune avu premiera la 7 februarie 1874 și se bucură de un mare succes de public. În primul tablou al operei, Moartea Euridicei, este prezentat Orfeu, care e directorul conservatorului
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
încălcau dispozițiile partidului, dar scenaristul Grigorescu a intervenit diplomatic și l-a convins să le lase la locul lor. Redactor muzical a fost Anna Iżykowska. Muzica a fost interpretată de Orchestra Radio-Televiziunii Române din București, dirijată de Iosif Conta. Imprimarea orchestrației a fost realizată de Paul Enigărescu. Cântecele din film au fost interpretate de Angela Similea și Adriana Moca. Într-o declarație de la conferința de presă, publicată în noiembrie 1987 în revista „Contemporanul”, regizorul Bohdan Poręba a elogiat meritele scenaristului Ioan
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
sacrilegiu, temei al unei muzici decadente. Evul mediu european înfățișează o muzică disciplinată, severă, de origine savantă, care se lasă treptat inspirată de practicile muzicii din popor, împrumutându-i speciile de scurtă durată, modelul de cânt vocal, muzica instrumentală și orchestrația specifică. O dată cu deschiderea făcută de Renaștere, muzica maselor și muzica cultă se apropie mai mult stilistic. Din baroc (primă epocă a tonalității, desemnând cel mai „firesc” sistem sonor utilizat și astăzi), creatorii culți se inspiră frecvent din dansurile practicate de
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
piesă „E bine, e bine, e foarte bine” a compozitorului Marcel Dragomir (varianta într-o limbă străină). Piesă a fost interpretată de A.T.K. din Zair și a obținut premiul trei. Colaborarea cu A.T.K. a continuat, Dedeian contribuind cu orchestrații la cinci din cele opt piese de pe discul LP "Junglă Africa", editat de casă de discuri Electrecord în 1994. Editează un prim album, "Carun, carun" (arm. „primăvară, primăvara”) în anul 1991 la casa de discuri Electrecord. Discul conține muzică pop
Capriel Dedeian () [Corola-website/Science/306474_a_307803]
-
clasică."" Despre piesa Ochii Planetei se afirmă în același articol: "" Prima piesă de pe fața A a L.P.-ului intitulată " Ochii Planetei", cumulează toate componentele unui vis frumos, înregistrând dese și uimitoare schimbări de tempo-uri și de stiluri, pendulând între orchestrația simfonică și caldură metalică a hard-rock-ului"." Florian Pittiș afirma la lansarea discului La Porțile Iubirii în 1993: ""Octave creează uneori senzația că urmărește să creioneze o muzică a visului, o muzică ce poate fi luată drept drog, o muzică care
Octave Octavian Teodorescu () [Corola-website/Science/325904_a_327233]
-
pianul, între altele, cu Nicolae Dinicu, de asemenea teoria muzicii, ocupându-se cu compoziția de la o vârstă timpurie. A studiat la Conservatorul evreiesc de artă din București, apoi la Academia de muzică din București, între altele teoria muzicii, compoziția, si orchestrația, avându-i că profesori, între alții pe Leon Klepper și pe Mihail Andricu Lucrările de la începutul carierei sale muzicale erau influențate de muzică unor compozitori că Stravinski, Prokofiev și Hindemith. „Marș și coral” pentru orchestră din anul 1944 i-a
Sergiu Natra () [Corola-website/Science/335416_a_336745]
-
sinteză între elemente de limbaj baroc și clasic: Adagio-ul, preluat că prima parte din Sonata da chiesa, cu alura solemnă și ritm punctat à la Händel, privește spre trecut, dar impulsul motoric și dinamismul părților rapide, sonoritățile surdinate, inventivitatea orchestrației sunt cuceriri expresive și formale cu mari deșchideri spre viitor. Că acest gen de repertoriu îi vine mânușa lui Horia Andreescu este evident; feelingul sau educat pentru acest limbaj a dat interpretării sale nu numai farmec ci a ridicat unele
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
colaborările importante cu Mircea Vintilă este albumul - "Toți într-o barcă" - la care a lucrat împreună cu doi dintre cei mai apropiați colaboratori, Gelu Ionescu și Mugurel Vrăbete. Pe langă părțile de chitară, Eugen Caminschi a avut un aport substanțial la orchestrațiile celor 10 piese de pe album și a contribuit cu două compoziții - "Poveste fără sfârșit" și "Tulburător" pe versuri semnate Alexandru Andrieș. În 2005 a urmat o nouă colaborare cu același autor pe albumul "Opere și operete". Ca membru titular al
Eugen Caminschi () [Corola-website/Science/322136_a_323465]
-
românească. Am început cu trecutul și am ajuns în prezent. Dorința mea este să ne bucurăm de piese românești apărute în perioade diferite, pe care le iubim, dar care poate că ne lipsesc în ultima vreme. George Natsis a scris orchestrația. El a înțeles imediat ce îmi doresc de la acest album și ne-am înțeles perfect. A făcut o treabă extraordinară pentru care îi mulțumesc! Esența pieselor a rămas aceeași. Vorbim totuși de swing! Da, îmi place genul și am vrut să
Virgil Ianțu a mărturisit cu ce se ocupă în prezent by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66687_a_68012]
-
de externe, Dimitrie Sturdza). Th. Codreanu are încă naivitatea să creadă că "în acel moment de cumpănă poetul se afla între Scylla prietenilor (T. Maiorescu, P.P. Carp ș.a.) și Carybda adversarilor politici (liberali) și literari" (p. 51) În realitate, capell-maistrul orchestrației din scena "încătușării" lui Eminescu a fost Titu Maiorescu și "pruba de piatră a adevărului" se află în recompensa pe care corifeul conservatorilor junimiști o primește, de la Ion C. Brătianu, și anume: vizita pe care seful guvernului liberal, Ion C.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sprijinindu-și cu generozitate colegii de filarmonică și pe Cristian Mandeal, rămânând atașat muzicii românești în general. Dacă i-aș reproșa ceva autorului amintirilor, aceasta ar fi nepunerea în context istoric a principalei realizări muzicografice a lui Erich Bergel: propria orchestrație a Artei Fugii de Bach. Dincolo de meritele sale excepționale, Bergel nu a făcut o muncă de pionerat pe un teren virgin. Înregistrată prima oară pe disc în 1934/35 de Cvartetul Roth (CD Divine Art 27804), Arta fugii a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
avut loc în 1927 la Leipzig sub bagheta cantorului Karl Straube. Contestată, între altele, ca prea „romantică“, sarcina a fost preluată de compozitorul, organistul, muzicologul și inginerul de sunet elvețian Roger Vuataz. Dirijorul Hermann Scherchen avea să dea viață noii orchestrații în 1941, la Winterthur și să o înregistreze pentru Decca în 1949 (CD Tahra 245/246). Scherchen însuși, mare specialist în Bach, a considerat versiunea nesatisfăcătoare și și-a dedicat viața creării unei proprii orchestrații, pe care a dirijat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
avea să dea viață noii orchestrații în 1941, la Winterthur și să o înregistreze pentru Decca în 1949 (CD Tahra 245/246). Scherchen însuși, mare specialist în Bach, a considerat versiunea nesatisfăcătoare și și-a dedicat viața creării unei proprii orchestrații, pe care a dirijat-o pentru prima oară în mai 1965 (CD Accord 200412, MCD 80352 și Tahra 108-109). Pentru el, cu Arta fugii, „începe existența veritabilă a Muzicii“ și, îi scria el soției sale românce, în ajunul concertului premieră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
agresiv al poetului, care schimbă cu ușurință - și nu neapărat cu ușurătate - harfa în „mandolină”. Dar cel mai mult îi place să mângâie, respirând „parfum de roze care mor”, coarda melancoliei. În scenografie parnasiană, cu aranjament exotic în figurație, în orchestrație canonic simbolistă, sentimentalul se lasă, baudelairian, cotropit de nevroze. Între spleen și deznădejde, printre sonore indignări și mereu reînnoite suspine, el face amare spovedanii, invocând, înlăcrimat, „năluca” amorului defunct. Fecioara serafică din „vedeniile” medievale își dezvăluie adevăratul chip, de lascivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
a străduit întotdeauna să practice ticuri de manieră proprii celor ce s-au dedicat genului, motiv pentru care pictura lui interesează doar in măsura in care n-a reușit să și le însușească. În schimb, în multe lucrări a izbutit orchestrații autentice ale subiectului, depășind prin spontaneitate modelele respective. De fapt, Savopol este mai mult o natură de artist decât un artist al subiectului din natură.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 100) Lucrări în instituții
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
să se confunde cu sinceritatea. De cu totul altă valoare îmi pare curajul lui Proust, care nu a făcut mărturisiri directe (de ce le-ar fi făcut?), dar a descris în opera lui cercurile acelui infern într-o magistrală și gravă orchestrație. La el a fost în adevăr un act de curaj în sensul creației artistice. Gide nu a făcut decât să scrie niște lucruri „adevărate”, viciind însă climatul propriu al adevărului printr-o impostură morală. Proust a știut că materia artei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
brută, stilizarea fiind realizată de Barbu Cioculescu. Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalențe, care să respecte cu naturalețe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată și fastuoasă orchestrație”, păstrând „pretutindeni grațiile și subțirimile originalului” (Tudor Vianu). C. a mai dat traduceri din Pierre Choderlos De Laclos, André Maurois, Jakob Wassermann, Charles Dickens și W. Deeping. În diverse reviste, au rămas cronicile sale muzicale și câteva eseuri literare. Traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
oncogene virale și tumorigeneza 326 anterior. Din această cauză, nu trebuie să ne așteptăm la identificarea unui singur motiv în declanșarea procesului tumorigenezei. Dar, cercetările de biologie moleculară din acest domeniu ne permit astăzi să înțelegem cum are loc această orchestrație dizarmonică a creșterii celulare anormale. Din punct de vedere conceptual este incorect să se vorbească despre „gene ale cancerului”, deși circumstanțele istorice explică de ce terminologia oncogenică a fost introdusă mai înainte să se stabilească rostul funcțional al genelor celulare normale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
transcurricular și a fost avizat și aprobat de Inspectoratul Școlar Județean Iași pentru clasa a XI-a în anul școlar 2006-2007. ARGUMENT Disciplină de sinteză în care se întâlnesc și se condiționează reciproc cunoștințele de teoria muzicii, armonie, contrapunct, forme, orchestrație, teoria instrumentelor, CITIREA DE PARTITURI constituie o latură importantă și necesară a pregătirii profesionale a oricărui muzician în devenire. Contactul nemijlocit cu partituri ale unor lucrări muzicale reprezentative pentru marile epoci stilistice îl ajută pe elev să cunoască în detaliu
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
o latură importantă și necesară a pregătirii profesionale a oricărui muzician în devenire. Contactul nemijlocit cu partituri ale unor lucrări muzicale reprezentative pentru marile epoci stilistice îl ajută pe elev să cunoască în detaliu aspecte ale structurii armonice, meloritmice, de orchestrație și teorie a instrumentelor ale acestora. În cultura profesională a unui muzician temeinic pregătit, un loc de frunte continuă să-l ocupe contactul direct, descifrarea și interpretarea nemijlocită a operei de artă. Spun „continuă”, pentru că, oricare ar fi binefacerile tehnicii
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
aceea, pe care sigur că o cunoașteți, este de neuitat. Deci, memoria lui Enescu era permanentă, a fost și pentru mine, am realizat cu Orchestra din Botoșani cred că toate lucrările lui George Enescu, în afară de cele care sunt cumplite ca orchestrație. Întrucât cere o formulă foarte mare, n-am realizat “Oedip”, decât o dată am făcut câteva elemente orchestrale. Sigur, Rapsodiile, Simfoniile, în afară de Simfonia a III a, Suitele toate, mă rog, chiar și anumite lucrări care nu s-au cântat niciodată, cum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
4. „Orchestrarea” notelor duble Partiturile lucrărilor pentru pian la patru mâini cuprind printre altele și note dublate. (dublarea la octavă a unei voci de la Primo sau Secondo). Compozitorii talentați au folosit deseori acest procedeu pentru creșterea expresivității frazelor, de aceea „orchestrația dublurilor”, modul în care le reliefăm, se impune ca o problemă specială de natură conceptuală a interpretării de duo pianistic. Dublurile ne oferă posibilitatea de a evidenția diverse registre, alternativ sau concomitent, parțial sau în totalitate. Această „orchestrare” în interpretare
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]