250 matches
-
al unui areal cultural de mare întindere exemplul cel mai evident fiind canonul occidental sau în interiorul unei culturi/literaturi particulare în cazul de față, literatura română"7. Ceea ce trebuie reținut, însă, este că funcția de bază a canonului, ca formă ordonatoare a autorității culturale, se restructurează în permanență, odată cu anumite coordonate de ordin istoric, ideologic sau estetic, schimbându-și trăsăturile de la o epocă la alta. Și cum rolul acestei discuții este acela de a veni în completarea unei definiții oferite ideii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din 1966, Structura, semnul și jocul în discursul științelor umane 55, Jacques Derrida critică neistovita încercare a istoriei filosofiei occidentale, de determinare a unui centru, a unui principiu generator a unei întemeieri metafizice, care, de fapt, este prezența unei ființe ordonatoare: "Se poate demonstra că toate numele date temeiului principiului ori centrului au desemnat întotdeauna invariantul unei prezențe (eidos, arche, telos, energeia, ousia [esență, existență, substanță, subiect], aletheia, transcendentalitate, conștiință, Dumnezeu, om etc."56. Este, în fapt, o explicare a faptului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esență, existență, substanță, subiect], aletheia, transcendentalitate, conștiință, Dumnezeu, om etc."56. Este, în fapt, o explicare a faptului că acea celebră sintagmă de moarte a lui Dumnezeu, proclamată de Friedrich Nietzsche, nu pune în discuție existența divinității, ci funcția ei ordonatoare 57. Nevoia acută a unei prezențe nu este altceva decât nevoia de centru, pe care deconstructivismul însuși, deși nu o acceptă, o subînțelege prin raportarea permanentă la fundament, adică la vechi, în crearea noului. Aceasta este relația indestructibilă care se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acel segment al criticii care se apleacă asupra biografiei Anei Blandiana, Ion Pop este cel care lansează ideea că autorul de text poetic are rolul de "ordonator al sensurilor lumii"107, "eul liric definindu-se, în primul rând, drept conștiința ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în același timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor. (...) Luând act de destinul său, trasat în afara oricăror concesii de natură morală, poetul și-l va asuma cu un anume orgoliu, acționând în direcția fixată, reprimându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
al doilea volum Călcâiul vulnerabil (1966)"115. Odată cu distanțarea de lumea paradisiacă, ia naștere un conflict între eul liric și realitatea înconjurătoare, generându-se, în consecință, dorința creării unei noi realități: "Eul poetic se definește, în primul rând, drept conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în acelaști timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor"116. Totuși, deși "în Călcâiul vulnerabil, se găsește atât prima capodoperă a Anei Blandiana (parabola dramatică Torquato Tasso), cât și primele infiltrații blagiene ("Vreau satul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la înaintarea în vârste. Totodată, acest volum conține o formă de evadare spirituală prin intermediul "cuvântului mistificator și fatal"63, poeta maturizându-se vizibil, atât în planul scrisului, cât și în plan personal 64. Maturitatea face din eul poetic o "conștiință ordonatoare a sensurilor lumii, instaurând, în același timp, o limpede și strictă geometrie a sentimentelor: spațiu al unității și al integrității ființei, cucerit cu dificultate, apărut cu dificultate, dând măsura capacității omului de a crea și conserva punctul de sprijin pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un Einstein pentru a înțelege un univers care nu se conformează grilei carteziene. Rețelele de acest tip pot fi alcătuite din vectori care își desfășoară acțiunea dinamică pe verticală și orizontală, dar pot fi și simple coordonate ale unei șarpante ordonatoare, doar în sensul indicat mai sus. Aici mă pot referi la utilitatea formelor geometrice mai înainte pomenite. Grila din geometria analitică nu este dinamică și tot astfel grila care ne permite să definim locuri și relații spațiale pe hărțile geografice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
din Manhattan, dispuse, de dragul ordinii, ca o rețea de căi goale și apoi aceleași căi populate de șiruri de oameni și vehicule îndreptându se fiecare în direcția lui, în toate cele patru direcții. O diferență asemănătoare există între simplele șarpante ordonatoare în compoziția artistică și arterele impulsionate de energia vizuală direcționată. Interacțiunea sistemelor Așadar, întorcându-ne la cele două sisteme spațiale în discuție - centric și excentric -, le putem reprezenta în două feluri. Figura 5 le arată ca simple șarpante ordonatoare, atât
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
șarpante ordonatoare în compoziția artistică și arterele impulsionate de energia vizuală direcționată. Interacțiunea sistemelor Așadar, întorcându-ne la cele două sisteme spațiale în discuție - centric și excentric -, le putem reprezenta în două feluri. Figura 5 le arată ca simple șarpante ordonatoare, atât izolate, cât și combinate. Cercurile concentrice oferă un model de aranjare a lucrurilor în jurul unui centru comun. Rețeaua de paralele care formează unghiuri drepte ne ajută la localizarea fragmentelor într-un spațiu omogen în care nu iese în evidență
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
putea fi constituită în esență fie din centri și rețeaua de relații dintre ei, fie din arii restrânse, delimitând spațiul real. Pentru scopul nostru compozițional ne vom referi la ambele. Îngrădirile împrăștie energie Cele două procedee constituie înainte de toate instrumente ordonatoare și orientative. Ele folosesc pentru a indica ce locuri sunt, unde sunt și cum se raportează unul la celălalt. De o și mai mare importanță este necesitatea de a le considera baze ale acțiunii dinamice. Din punct de vedere dinamic
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
respectiv, totul se transformă într-o turbulență dezordonată. Putem astfel spune că, în clocotirea care a însoțit formarea Epocii moderne, Europa a atins un soi de nivel de "căldură" critic, la care forțele de dezordine s-au asociat cu forțele ordonatoare și organizatoare pentru a crea un "vîrtej istoric" euro-organizator. Acest vîrtej este alcătuit din ne-numărate inter-retroacțiuni între state, între stat și societate, între clase, între comercianți și capitaliști etc. El are un caracter auto-organizator și auto-regulator deopotrivă și generează
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tipologii și metode de acțiune. Din fapte, el degajă ideile subiacente, convins că dincolo de faptele înseși trebuie să recunoască, după vechiul îndemn goethean, teoria. Dar e nevoie pentru aceasta de o mare capacitate de a transcende realitatea. Încrederea în forța ordonatoare a spiritului rămâne și în acest domeniu indispensabilă. "A te îndeletnici cu istoria însemnează, spunea H. Hesse, a te lăsa în seama haosului și a-ți păstra totuși credința în ordine și sens." Dilema tragică a istoricului n-a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Un gând generos leagă, sub acest unghi, marile spirite, de la Cicero la Montesquieu, de la Auguesseau la Iorga, de la Goethe la Hesse, ultimul fiind cel care spunea despre istoric că trebuie să aibă "cea mai mișcătoare și proaspătă încredere în forța ordonatoare a spiritului", că fără "credință în ordine și sens" munca lui e zadarnică 2. Este justificarea oricărei sinteze, a sintezei istorice în primul rând. Spre ea se îndreaptă, în plin postmodernism, atenția oricui simte nevoia să se adâncească în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o privire creștină, întemeiată pe un acut interes pentru istorie și pe nevoia nu mai puțin presantă a unei explicații mai coerente despre devenirea civilizației apusene. Pentru semnatarul cărții, ca și pentru prefațator, Nicholas Wolterstorff, istoria nu este o simplă ordonatoare de fapte, ci comprehensiune, explicație. Viziunea produsă aici diferă nu numai față de interceptările necreștine, dar și în raport cu alte viziuni de sursă afină. Este o interpretare ce ține seama de noile dezbateri în materie. Teza lui Wells, deloc nouă, e că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pervertit definitiv maniheismul etic. Intersubiectivitatea este definitiv blocată în această buclă a raționalității de dragul raționalității, în care parcimonia a trecut de la semnificarea eficientizării explicației la excluderea raționalizării mijloacelor pentru maximizarea substanței-scop. Găsim aici produsul final al înțelegerii cogniției economice ca ordonatoare a propriei lumi create cu scopul de a-și dovedi că poate să aibă aceeași funcție ca și științele empirice de a face posibil experimentul. Mult, tot mai mult, a devenit autoreferențialitatea Economiei într-o manieră absurdă a câștigului cu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
creația din nimic prin forța cuvântului. Paradigma este Ideea, Forma Absolută din care decad elementele vieții. Paradigma nu doar ne amintește că datorăm inteligența cuiva de sus, adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea ambițiilor ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul și dependența ce configurează ordinea naturală. Gândirea mitică este transfigurată în gândirea paradigmatică, în timp ce lumea își păstrează invariabil regulile ierarhice. Paradigma rostește adevărul, iar noi îl luăm ca atare, oricum, până la urmă paradigma va
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
înălțimile și cuprinderile amețitoare fiind tot mai omogen, indistinct, unificat, complet. Detaliile dispărând ca nesemnificative, nu rămâne de operat decât cu concepte mari, abstracte, care codifică fluxurile de coerență și consistență ale lumii ca întreg, structură și funcțiuni globale, principii ordonatoare. Într-un fel ce revelează ontologic se reintră în marea tradiție, deodată occidentală și orientală, pentru că perspectiva metateoretică este interesată atât din cauza primă a grecilor antici, cât și de esența absolută din gândirea hindusă. Dar, pe aceste culmi nu trăiește
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de obiecte pentru care însuflețirea ar fi „pneuma” pietrei în cădere liberă. A doua modernitate, ca universul chintesențial sugerat de a doua metaforă rațională - sistemul - după metafora mecanismului, care a dislocat supremația dorită veșnică a metaforei credinței în supranatural ca ordonatoare de semne și semnificații ale gândirii umane, denotă depășirea prin asumare a riscului conștienței condamnate la apocalipsă. „A doua” ca atribut al noii metafore cognitive invită la diminuarea fatalității supreme, lăsându ne să fim „victimele” generice ale fatalității repetate până la
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
din punct de vedere literar, se sincretizează aspirația milenară a umanității de a concepe viața nu ca pe o întâmplare , ci ca pe o construcție înzestrată cu sens. Lucrarea stabilește o clasificare a narațiunilor din punctul de vedere al temei ordonatoare, destinul / norocul. O primă segmentare distinge un strat de suprafață , narațiunile în care se oglindesc riturile de trecere : nașterea și căsătoria. În primul capitol, consacrat opiniilor etnologilor, am căutat tot ceea ce privea, într-un fel sau altul, destinul.Aceasta a
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și limbaj, dintre text și realitate. [...] pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare. (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III) [Citește textul cu voce tare.] 1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situația de comunicare din textul dat: a. Cine este emițătorul mesajului? Precizează perspectiva și intențiile autorului în textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
răsturnarea relației, care domina în modernism, dintre poet și limbaj, dintre text și realitate. [...] Pentru poeții optzeciști poezia exprimă, comunică o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a eroului, fapt care determină interpretarea acestei creații ca un bildungsroman în regimul fabulosului. Item 2: prezentarea, prin referire la basmul cult studiat, a patru elemente de structură și de compoziție În structurile sale narative se regăsesc toate motivele literare ordonatoare și formulele caracteristice basmului din folclor, având însă un „relief“ stilistic inconfundabil. Astfel, incipitul este supramarcat printro dublă „intrare“ în universul ficțional. Fiecare „prag“ al intrării în lumea basmică este semnalat prin sintagma Amu, cică... Finalul canonic (motivul nunții împărătești
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Evenimentele proiectate în acest orizont spațiotemporal sunt relatate din perspectiva omniscientă a unui narator heterodiegetic, care își însoțește mereu povestirea de comentarii, de reflecții grave, joviale sau ironice. Asemenea basmului popular, Povestea lui HarapAlb își structurează subiectul pe două motive ordonatoare, cel al călătoriei inițiatice și cel al probelor depășite. Scenariul narativ consacrat este însă valorificat original, prin trei tipuri de călătorii, precedate de trei probe. Acestea se desfășoară în spațiul familiar al curții crăiești și îi aduc eroului dreptul de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stările sufletești, revelațiile iubirii și suferințele ei, realitățile războiului și ale societății în care trăiește. Tentativele sale de a recompune lumea, ca spațiu al iubirii ce dă sens și coerență haosului de instincte umane, evidențiază tocmai încrederea nestrămutată în forța ordonatoare a rațiunii. Sintetizând, liniile de forță ale personajului camilpetrescian sunt nevoia de adevăr absolut, refuzul compromisului și al jumătăților de măsură, în dragoste, în filozofie, în societate și în lume, în adevărul vieții și al morții. Drama lui se naște
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
dependentă fiind, în postura sa de consoartă, așa cum dependent era poetul Eufemiu de bogații pețitori ai Penelopei. Prefectul județului din Scrisoarea pierdută impune prin prenume (Ștefan, Fănică) ideea de putere diriguitoare (gr. coroană), apariția (epifanie) în lume a unei forțe ordonatoare, perspectivă situată oximoronic față de numele de familie derivat de la interjecția tip-tip, sugestie a politicii pașilor mărunți și lipsei de inițiativă; Agamemnon Dandanache preia numele celebrului erou al Iliadei într-o formă deteriorată și rizibilă (Agamiță, Gagamiță) potrivită pentru neputința
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]