361 matches
-
la corespondența ei cu Doina Bucur, corespondență ce i-a fost cerută mai de mult de către cineva din Fălticeni 3. Vă promisesem În ultima scrisoare că voi căuta să aflu despre cine este vorba, dar lucrul acesta nu l3 Așadar, orfana crescută de Doina Bucur este pictorița Hortensia Popescu. De la o nepoată a sa din București, corespondența poetei către pictoriță i-a fost cerută - chipurile pentru o instituție culturală din Fălticeni, de publicistul Vasile Toporan, care n-a adus scrisorile la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Nemțeni, Lăpușna), Elena Gorodețca (Chișinău), Iorgu Petru (Nisporeni, Lăpușna), Vaisman Meer (Hotin. Acest evreu orfan fusese repatriat din Transnistria la Orfelinatul din Huși, str. Ștefan cel Mare, conform Ordinului 218.838/20 ianuarie 1944. Acum, dorea reîntoarcerea în URSS). Și orfana Reinstein Bertha, născută în 1928 dorea repatrierea în orașul bucovinean Cernăuți. Ambii adolescenți evrei dețineau adeverințe eliberate de Legiunea de Jandarmi Moghilev, din Transnistria. Cu mare satisfacție, cei doi se declaraseră a fi „cetățeni sovietici”. d. Refugiați care, după ce s-
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
unitate deplină, adică pe viață, așa precum permanent este legătura dintre membrele trupului. Dumnezeu i-a dat-o lui Adam fără de tată și fără de mamă pe femeie spune Asterie al Amasiei. Pentru aceea „te-a întărit pe tine Dumnezeu tutorele orfanei. În chipul acesta îți este cu neputință să disprețuiești soția pentru că este legat de ea prin legile dumnezeiești dar și prin cele omenești.” Ea este „un ajutor al tău”, împreună-lucrător în petrecerea vieții, pentru nașterea de copii, ajutor în timpul bolii
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
funcționa și casa Copiilor sărmani unde copiii creșteau cu doici și personal medical de specialitate. În anul 1862 Doamna Elena Cuza, împreună cu organele bisericești contribuie la zidirea unui așezământ de fete orfane „Azilul Elena Doamna”. Aici fetele sărace, fără sprijin, orfane erau crescute și pregătite prin școală primară, ateliere unde învățau o meserie. Azilul era dotat cu școală și ateliere. După al doilea război mondial s-au amplificat problemele de asistență socială. Mulți copii au pus probleme de îngrijire specială, au
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
făceau veacul cele două ființe: mama și fiica, după ce, din cauza unui accident la fabrică, bunicul meu își pierduse viața. S-au mutat aici nemaiputând achita chiria mult mai mare pe care o plăteau la vechea locuință. Pe scurt: mama rămăsese orfană de tată, având-o alături doar pe mama ei bolnavă și dependentă de medicamente. Când tata a apărut în fața ușii cu ținuta lui atletică, uniforma strălucitoare și buchetul de trandafiri în mână, bapțea s-a emoționat atât de tare încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
familială. După mai mulți ani, când viața lui Dumitru Dascălu și a copiilor reintrase pe făgașul ei normal, un nou cataclism s-a abătut asupra lor: băiatul, aflat la vârsta maturității rotunde, își pierde viața într-un accident rutier, lăsând orfană o fetiță de numai 12 ani. Suprapusă peste rana sufletească nevindecată, noua catastrofă îl găsește pe Dumitru Dascălu pensionar, trăindu-și durerea și consumându-și singurătatea în locuința-i pustie și rece. Citește mult și face însemnări. Speră că va
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
primul profesor pe care l-am văzut. Era foarte mare eveniment, atunci, să te întâlnești cu un profesor universitar, un om care, în mintea noastră, se situa undeva la un nivel situat deasupra tuturor. Eram câțiva, printre noi o colegă, orfană de război, îmbrăcată sărăcuț, încă în doliu. Domnul care trecea pe lângă noi, spre laboratoarele catedrei de histologie, pe care l-am bănuit a fi profesor și l-am salutat, s-a oprit și s-a interesat de noi. Când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
își continuă studiile la "Sf. Barbara" din Viena. La Oradea, V. Lucaciu era cunoscut ca unul care frecventa adunările "Societății de leptură" unde îi plăcea să citească poezii (Revista Familia relatează o adunare în care V. Lucaciu a recitat poezia Orfana din munți de Andrei Mureșanu, 3 nov. 1867). De ce nu și-ar fi căutat colegii când trecea prin Viena spre Roma? Oricum notă lui Ioan Slavici, care cunoștea deja la acea dată Sătmarul (unde își susține examenul de maturitate în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
V. Alecsandri și dl. Millo persoanele Chir Jani Avdelas D-nul Felbariad Jupân Moise Comino Vântură țérră Gestian Ion, teslaru G. Botez Catrina, femeia lui D-na Dimitrescu Nițu, copilul lor D-nul Fraivalt Gavril Sârbu D-nul Magheru Mariuca, orfana D-na F. Sarandi Jupâneasa Lucsandra * * * Subprefectul Dl. Protto Un țĕrran Dl. Mihăilescu Martin, păduraru Dl. Deleanu Țĕrani, țĕrance și soldați. Scena se petrece la moșia Haramului. Beneficientul se crede dator a mulțămi domnilor și doamnelor artiste pentru concursul grațios
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
urmașii celor refugiați au cerut repatrierea dar cei mai mulți au rămas pe la noi, printre aceștia numărându-se și Zavloschi. Acesta a ajuns în satul Buda ca învățător și s-a căsătorit cu tânăra Luiza Marinciu, care în primul război mondial rămăsese orfană de tată. Momentul 1930, anu primar, a fost unul interesant. Datorită firii ei ene vulcanic, s-a făcut repede remarcată de către săteni, c fapt, ideea a venit femeilor din Buda și Rafaila care 188 loschi, învățătoa am încercat să aflăm
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
o părăsește pe ascuns pe Minca, furându-i toți banii din casă. Povestirea e susținută de o tensiune dramatică autentică. O dramă existențială trăiește și Neranțula, din povestirea cu același titlu. Este un copil nefericit, năpăstuit de propria mamă. Rămasă orfană, își câștigă traiul cărând apă cu sacaua. Silită să se prostitueze, ajunge la Constantinopol, dar păstrează o inimă curată, generoasă și face acte de milostenie, ajutându-i pe cei suferinzi și nefericiți. Cântecul Neranțulei despre propria copilărie îl dezmeticește pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
să dau de tine, până la izolarea ta. Mi-au trebuit șase ani pentru a găsi puterea de a-ți adresa o scrisoare de mărturisire, o scrisoare în care să îți explic ce m-a determinat să fac din tine o orfană. O scrisoare care să vă lămurească pe tine și pe vechii mei prieteni despre decizia ce am luat, decizie prin care am evitat să devin un criminal politic, putând astfel să vă privesc drept în ochi și să arăt altora
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și nu categorică, deși faptele mele erau "lucru devenit deja de notorietate publică", ceea ce ar fi permis "cooperatorilor" să întocmească o listă cu "victimele", eventual și cu fotografiile acestora! Și dacă "victimele" erau "mai multe", mă întreb, logic: erau toate orfane sau văduve, nu aveau părinți, soți, frați, unchi... care să le apere de "Don Juanul" de la Ambasadă? Exclus într-o țară latină "macho", unde "onoarea" doamnelor și domnițelor este păzită și apărată mai ceva decât a făcut-o Leonidas la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pupitre și bănci, de școală în genere, de cele câteva clase pe care le făcuse, cândva... * De câte ori dau la radio peste replicile străvechiului și atât de specificului „Teatru la microfon”, mă simt înduioșat. Prin ricoșeu. În copilăria ei singuratică, de orfană, mai întâi de mamă, apoi și de tată, Doina asculta, cu regularitate, aceste emisiuni. Viața ei de timpuriu pustiită avea nevoie avidă de prezențe, obținute fie pe calea undelor, de exact acele voci apropiate, prietenoase, simpatice, cumva complice, atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vrut să-i și închidă. „Nuvela” Ada Lazu, cea mai consistentă dintre prozele scurte ale autoarei, i-a fixat într-o bună măsură fizionomia literară. Aflată în fața sfârșitului, protagonista își derulează viața într-un racursi marcat de presiunea stării prezente. Orfană de mamă, izolată, ruptă de realitate, cu năzuințe artistice, ea cunoaște un scurt moment luminos în compania unui tânăr cu care va petrece un timp pictând și conversând despre artă. Momentul devine paradigma unei dorite existențe, pe când căsătoria silită cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
au urmat, bătrâna doamnă se strădui za darnic să afle mai multe amănunte de la soțul ei. Ministe rialul era Încăpățânat ca un catâr: „Ce tot vrei să știi? Du cele ți-a spus tot ce trebuia să cunoști. E o orfană pe care o cheamă Adelheid. Părinții ei au murit și ducele vrea s-o creștem noi. Asta-i tot.“ Apoi pleca, fie la grajduri să vadă mânzul cel nou, pe care tocmai Îl fătase iapa albă, fie la vânătoare, fie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vreun tânăr... Doar nici tatăl ei n-a fost scutit de blestemul dragostei. Oho, știm noi...“ Astfel trecură cei mai liniștiți ani din viața micii prințese. Apoi, Într-o zi, ducele Îi porunci bătrânului său slujitor s-o aducă pe orfană la Curte. — știu c-ați făcut din ea o tânără doamnă desăvârșită, Îl măguli el pe ministerial, cu acea eleganță care-l făcea un cavaler desăvârșit și un stăpân pe care oamenii Îl divinizau. E timpul ca orfana noastră să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aducă pe orfană la Curte. — știu c-ați făcut din ea o tânără doamnă desăvârșită, Îl măguli el pe ministerial, cu acea eleganță care-l făcea un cavaler desăvârșit și un stăpân pe care oamenii Îl divinizau. E timpul ca orfana noastră să-și croiască un viitor, aici, În preajma noastră. Doamna ducesă a binevoit s-o primească printre tinerele ei protejate. Hildebrand plecă Îndoliat spre casă. Curtea lui nu va mai fi ce a fost, gândi el, călărind năvalnic și Întunecat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rămas o fidelă prietenă, fiind o fată sinceră, bună și cu mult bun simț. Cu ea am cele mai multe și mai frumoase amintiri din timpul școlarității. Ileana Drehuță, absolventă a Școlii Normale de la Gura Humorului, mai târziu, învățătoare la Costișa. Deși orfană de mamă, a rămas aceeași fată comunicativă, glumeață, iubitoare de distracții. Datorită calităților sale profesionale, a preluat direcțiunea Școlii elementare din sat. Oltea Lavric, în urma Liceului Industrial de Fete, a intrat în învățământ, apoi în contabilitate. Ca soră, am inițiat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-a îmbolnăvit de inimă (după decesul lui Vasilică, de numai 15 ani, un copil foarte deștept, foarte dotat). Tata nu s-a recăsătorit, ci s-a ocupat de copii, până în cel din urmă ceas (78 ani). Oltea a rămas orfană de mamă la numai 13 ani, cu încă trei frați. Toată gospodăria i-a rămas pe umerii săi fragezi... A urmat liceul la Rădăuți, absolvindu-l cu bune rezultate în 1967. A fost colegă de promoție cu Laura Lavric, interpreta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu seamă de Bombonica, vedeta grădiniței, atât de picantă în rochița de catifea vișinie, la serbări, când lepăda ca noi toți șorțul pepit. Fiica unui medic, doctorul Voicu, figură cunoscută a acelui Cluj, Bombonica ne-a părăsit când a rămas orfană de mamă în urma unei tragedii familiale: maică-sa și-a pus capăt zilelor prin otravă. Mai târziu, am aflat că sinuciderea constituie deznodământul unui scandal monden: doamna Voicu își înșela soțul cu tatăl adevărat al fetiței. Grădinița fiind aproape de locuința
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
unor motive gogoliene. Poate doar personajul anonim să aibă ceva din aerul străin de lume al lui Piskariov și din nostalgia acestuia după cerul însorit al Italiei. Mai evidentă este trimiterea la Pușkin, la Dama de pică, și la situația orfanei, care trebuie smulsă de sub dominația tiranică a mamei adoptive, inițiativă care va veni, firește, de la un „eliberator“. Nu mai este nevoie să spunem că acesta este unul dintre motivele cu numeroase variații de‑a lungul întregii opere dostoievskiene, unde „înșelatele
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
devină și atrăgătoare spectacole etnografice. SCRIERI: Poezii, Pesta, 1866; Panteonul român, Pesta, 1869; Novele, I-III, Pesta, 1872-1874; Sclavul amorului, I-III, Pesta, 1873-1875; Goronul lui Horia, Budapesta, 1876; Ranele națiunii, I-III, Budapesta, 1876; Mireasă pentru mireasă, Budapesta, 1877; Orfana Crișului, Budapesta, 1877; Lira mea, Oradea, 1882; De la sate, Oradea, 1883; Ruga de la Chiseteu, Oradea, 1890; Dimitrie Cichindeal. Date nouă despre viața și activitatea lui, București, 1893; Ștefan Vodă cel Tânăr, Oradea, 1893; Sărăcie lucie, Oradea, 1894; Mâța cu clopot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
dragostei” ce o purtau „conducătorului iubit al poporului muncitor din țara noastră”) casa (5x3 m) „unde a locuit între 1910-1919” Gheorghe Gheorghiu-Dej. Acesta a murit în urmă cu 21 de ani. Acum, casa cu pereți de lut e o pitică orfană în peisaj. Nu se știe cui aparține (Consiliului Popular, Muzeului de Istorie?), căci n-o îngrijește nimeni: are acoperișul deteriorat (mai rău în partea dreaptă), geamurile crăpate, ușa încuiată și poarta legată cu sîrmă. Neglijența mi-a fost explicată astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Japonia, Germania și Anglia sunt focare de pregătire a noului măcel. Mussolini, mentorul recunoscut al fascismului, se plânge că pacea e deprimantă și proclamă că numai războiul e dătător de viață și de noi energii. Femei intelectuale, muncitoare, văduve și orfane de război! Stăpânitorilor țărilor fasciste și imperialiste le e sete de energiile, de sângele copiilor, fraților, soților și părinților noștri! Dar femeile sunt lovite și direct de către reacțiunea fascistă prin înlăturarea lor din toate ramurile de producție, prin ținerea lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]