1,396 matches
-
poate chiar un tremur al glasului. Însă pasărea nu s-a oprit. Așa că acum, de câte ori Își amintește acel moment În care fusese aruncată din siguranța copilăriei În mocirla maturității, tot ce aude e chemarea păsării, insistentă, repetată la nesfârșit. 28 Orfelinatul nu era departe de mare, Însă, cu toate că uneori se auzeau valurile și aerul era uscat și sărat, apa n-avea cum să fie văzută. Nici măcar de pe movila din spatele orfelinatului, unde, de altfel, accesul era interzis, oceanul nu se vedea. Așa că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tot ce aude e chemarea păsării, insistentă, repetată la nesfârșit. 28 Orfelinatul nu era departe de mare, Însă, cu toate că uneori se auzeau valurile și aerul era uscat și sărat, apa n-avea cum să fie văzută. Nici măcar de pe movila din spatele orfelinatului, unde, de altfel, accesul era interzis, oceanul nu se vedea. Așa că de-a lungul primilor cinci ani de viață, Adam n-a aflat ce culoare poate să aibă. Uneori se gândea că ar fi vineție, alteori verde, ba chiar rubinie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
auzea decât ticăitul răbdător al pendulei aurite. Nu prea vedea ora, Însă a simțit că e târziu, cu toate că Încăperea era cufundată În Întuneric, pentru că pe deasupra șinei perdelelor Își făcea loc o dungă subțire de lumină. și-a amintit că la orfelinat era o cameră cu storuri la ferestre, iar când ele erau Închise, lumina forma un cadru de dungi ca aici. Uneori, când era bolnav, când leșina sau când Îl apuca tremuratul, era transportat În Încăperea aia. Băiatu’ ăla iar are
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când Îl apuca tremuratul, era transportat În Încăperea aia. Băiatu’ ăla iar are ceva, ziceau cei din jur, iar el se simțea rău și rușinat. Se socotea anormal. Nu-și dădea seama de ce Își amintea amănuntul acela din viața de la orfelinat, nici de ce Îi reveneau În minte alte imagini, În căutarea unui adăpost În memorie, ca și cum și-ar fi pretins locul de drept, multă vreme uitat. și, cu toate că rămâneau altele de nea tins, cel puțin pentru moment, s-a simțit mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ori un gând. Apoi, Întinși unul lângă altul În Întuneric, l a Întrebat despre fratele lui, iar el i-a spus cele câteva lucruri pe care le știa. Fratele lui era mai mare, mai puternic decât el, plecase primul din orfelinat și Îl lăsase singur. Iar acele momente de singurătate erau goluri care deveneau tot mai mari pe măsura trecerii timpului, până când a descoperit că ele nu-l mai Înfricoșau și că prezența lor constantă Îi făcea bine. I-a vorbit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de Crăciun imitându-l pe Bing Crosby, iar mama râdea și zicea: Dragule, sper că n-ai băut. și Johan aflase că asta Însemna că oamenii sunt fericiți, chiar dacă el nu era fericit. și-a dat seama și că la orfelinat Crăciunul nu fusese de fapt fericit, pentru că, dacă nu cunoști adevărul, nu poți să fii cu adevărat fericit. Atunci se gândea la Adam, care nu aflase ce Înseamnă Crăciunul. Ar fi vrut să nu fi cunoscut niciodată un fals Crăciun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Johan, unde te duci? l-a strigat Adam. Așteaptă-mă și pe mine! Johan o luase binișor Înainte, iar el se străduia să-l ajungă din urmă, pentru că Johan era mai voinic și mai Înalt decât el. Ajunseseră departe de orfelinat, În drum spre mare, pe dealurile joase, stâncoase, adăpostite de copaci care nu creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu-l vedea prea bine pe Johan. Nici după ce, În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a răspuns În cele din urmă Johan. Undeva pe-acolo. — Adevărat? Johan a simțit iarăși smucitura mânuței lui Adam și i-a auzit respirația gâfâită și Întretăiată pe care o avea de câte ori era agitat sau speriat. — N-o să putem vedea orfelinatul de-acolo, nu-i așa? — Nu cred să se poată. Marea e foarte Întinsă. — Nu cred că-mi place. Marea, vreau să zic. Mă face să-mi fie frică. Johan a rămas cu privirile ațintite În depărtare. — E vremea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
E vremea să pleci acum, Adam. Trebuie să te culci, și mâine să te scoli devreme. Fii cuminte. Urmează o zi mare pentru tine. — Bine. — O să găsești singur drumul. Nu te uita Înapoi, ține-o drept Înainte până ajungi la orfelinat, bine? Vin și eu cât mai repede, n-ai grijă! — De ce nu vii și tu acum? Vreau doar să mai stau puțin, să mă uit la mare. Mie-mi place. Oricum, eu sunt mai mare, nu uita! A râs, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ntoarcă și să stea cu Johan și să-i arate că, la urma urmelor, nu-i era chiar așa de frică. Ar trebui să urce stâncile alea din nou, să stea Împreună o vreme și să se Întoarcă Împreună la orfelinat și dimineața să plece spre noua lor casă. N-avea de ce să-i fie frică. Când a ajuns unde stătuseră, Johan nu mai era. A cercetat cu privirea șirul de bolovani, Însă nu se vedea nici o mișcare. S-a uitat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se retrăgea din nou. Adam a Înaintat Încă puțin. Îi vedea spatele lui Johan, cămașa lui albă era plină de dâre de murdărie. Dimineața, cei de la orfelinat le dăduseră, și lui Johan și lui Adam, să Îmbrace cămăși, pentru că urma să fie prezentați străinilor simpatici care aveau să-i ia cu ei. Cămășile fuseseră proaspăt spălate, acum erau pline de noroi. — Oprește-te, a strigat Adam cât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mal, unde nu mai era noroi și nisipul era uscat. S-au urcat din nou pe stânci și de data asta nu li s-a părut prea greu. Au continuat drumul spre casă prin beznă, iar când au ajuns la orfelinat l-au găsit așa cum Îl lăsaseră. Au lepădat hainele ude și au dormit În patul lui Johan. Adam s-a simțit din nou În siguranță. Lângă trupul cald al lui Johan nu-i mai era teamă. A doua zi viețile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
După puteri, dar din toată inima. De ce Îi venea În minte filmul Război și Pace al lui Bondarciuc cu bătălia de la Borodino și cu prințul Andrei rănit? Străinul de lângă el putea fi cel mult un Bezuhov slab, crescut Într-un orfelinat și plecat cu sorcova cum se obișnuiește de Anul Nou. Lipit de străin cum era, Îl simțea lipsit de orice ajutor. Își scoase mănușile de lână, mari ca două lopeți, și i le așeză sub cap. Apoi, cu batista mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cum ai căuta fereastra într-un spațiu închis. Nici pe drum nu fusese mai veselă. Condusese crispat, cînd prea prudent, cînd călcînd în forță accelerația. Aflasem de la tînăra mea prietenă, îmi povestise cu inimioara-n palme, cum copilărise într-un orfelinat. Drama și-o surdiniza destul de abil. Se confesa cu pauze, luînd din cînd în cînd cîte o boabă de strugure. Țin minte că m-am întrebat cine-o fi învățat-o să scoată sîmburii din gură. Politețea înnăscută nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și caiete pentru școală. Luase sub ocrotire o fetiță și mai necăjită decît ea. Fără mîini, i le mîncase porcul. "N-am avut nici rîie, nici afecțiune!" Și aripioarele delicate ale năsucului i-au tremurat. Lui Rusalin Pop, venit la orfelinat de Crăciunul lui '88, i-a spus tată. "Era un truc. Alegeam pe cîte cineva dintre vizitatori și mă prefăceam că-l recunosc, că-i părintele pierdut și regăsit". Pot să-mi închipui multe despre fata asta fără copilărie. Înaintînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu și nu, citise de curînd Amintiri, vise, reflecții și avea impresia că își găsise modelul psihologic. — Să fiu în locul lui i-aș mulțumi în genunchi Bătrînului, vorbea fără să știe cît se schimbase situația, Tușico, el îl luase de la orfelinat schimbîndu-i viața, confesiune lungă, Gulie, era acolo tot secretul copilăriei și adolescenței lui, marea întorsătură a sorții sale. Sînteți ca doi străini, Delfinașule, cîtă neobrăzare, Tîrnăcop, Bătrînul l-a înscris la școala militară și i-a dat după aia bani
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
modernizat creșe, școli, facultăți, dispensare comunale și spitale universitare. Analfabetismul a fost eradicat, numărul absolvenților de studii superioare s-a triplat în ultimii ani, bolnavii de HIV au fost strînși de pe străzi și internați sub strictă supraveghere în stabilimente speciale, orfelinatele arată acum ca niște căsuțe de turtă dulce din povești. S-a închis și ultima leprozerie care exista într-un sătuc undeva în Dobrogea. Și ca să-ți dai seama de realitatea acestor transformări sau pentu a obține o evaluare cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atrăgător. Cartea lui Dumitru Radu Popescu este plictisitoare de la prima până la ultima pagină. Autorul face o satiră greoaie a vremurilor în care trăim. El începe prin a povesti - din perspectiva unei tinere - cum se desfășoară vizita unor persoane simandicoase la orfelinatul în care este și ea internată. Este un prilej pe care scriitorul și l-a creat anume pentru a-i trece în revistă, cu dispreț, pe cei ce reprezintă protipendada de azi. Din nefericire, disprețul nu sublimează într-o portretistică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
uita acum În urma noastră... Îți imaginezi? Mireasa poetului, statuia episcopului și stafia prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea vasăzică spital, liceu cu internat, un orfelinat, o fabrică de scaune, gară de șină Îngustă, biserici de toate confesiunile, cetatea zisă a lui Rákóczi, dar clădită Încă din 1481. Avea de asemenea, În hotarul dinspre Rătești, un conac pentru o parte din administrația Întinselor moșii ale lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
murise într-un accident de muncă, iar mama se stinsese de durere la câteva luni. La spital, spuseseră că murise de inimă, dar eu știu că murise de inimă rea... Pe noi au vrut să ne dea ba la un orfelinat, ba veneau mereu și ne vedeau tot felul de oameni care vroiau să ne înfieze, dar numai pe câte unul din noi, de parcă am fi fost flori de pe câmp, că numai acolo rupi câte o floare de ici, alta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
evacuaseră în România sau Germania. Cărți de propagandă în limba rusă începeau să umple rafturile goale din biblioteca universitară. Se zvonea că în localul facultății de farmacie, de care mă legau aproape trei ani de studiu, se va deschide un orfelinat. Eram atât de dezorientată... Nu știam ce pot să aștept de la orânduirea cea nouă, nu știam ce voi deveni eu și copilul meu. Seara cădeam moartă de oboseală, căci burghezia roșie a cărei sclavă devenisem învățase să comande și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de "înfiere" cu termenul de "adopție", termen utilizat și în prezent. Revenind însă la parcursul istoric, în perioada regimului comunist, în România, protecția copiilor aflați în dificultate (copii abandonați, copii orfani, copii cu dizabilități) se realiza în instituții de stat (orfelinate, leagăne) în interiorul cărora copiii beneficiau de condiții de dezvoltare și educare minimale. Ca urmare a exploziei demografice cauzată de Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii care, cu câteva excepții, interzicea avorturile, s-a înregistrat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
generală pentru deficienți recuperabili, școli profesionale și licee de specialitate pentru deficienți recuperabili, cămine școală și cămine atelier pentru deficienți, parțial recuperabili, cămine pentru deficienți, nerecuperabili. Acestea sunt stipulate în art. 5 al aceleași legi. Acest sistem de ocrotire în orfelinate a fost o practică comună statelor socialiste, adoptată după 1945. Ideologia comunistă a încurajat totuși adopția ca un comportament izvorât din compasiune 53. Cu toate acestea practica adopției a fost asociată cu o serie de evenimente sociale sau individuale critice
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
specialiști în domeniu au studiat fie prin studii transversale, fie prin studii longitudinale dezvoltarea atașamentului în cazul acestor copii (vezi tabelul 3.3). Aceste studii au arătat că acei copii care au petrecut o perioadă mai lungă de timp în orfelinate au prezentat un model de atașament mai puțin sigur decât copiii adoptați din România la scurt timp după naștere. În timp însă și copiii din prima categorie au devenit mai atașați de părinții adoptatori fără neapărat a putea vorbi despre
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
își mai aduce aminte, titlul de față este continuarea filmului ,, Ho Ho Ho" din 2009, în care Ștefan Bănică Jr interpreta un pungaș deghizat în Moș Crăciun pentru a jefui un mall. De această dată, acțiunea s-a mutat în orfelinatul conus cu o mână de fier de Ioana (Andreea Marin Bănică). Micuța Ema (Patricia Poslușnic) descoperă din întâmplare un bilet câștigător la loterie, pe care nu îl poate încasa din cauza vârstei. Din moment ce nu poate avea încredere în directoarea orfelinatului, fetița
Andreea Marin, câștig la loterie pentru un Crăciun fericit () [Corola-journal/Journalistic/80742_a_82067]