5,945 matches
-
urma urmei, un miracol, chiar dacă distruși/ sufletește până la alienare și handicap. Copii obosiți,/ captivi între iluzie și dezolare, incapabili să uite/ dezastrele semnate apăsat de alții. Noi nu am trăit/ la capacitatea darurilor noastre. Puțini dintre noi/ se recunosc cu orgoliu învingători". Și iată acum comentariul criticului, balansând între înțelegere și neputința de a înțelege totuși până la capăt o realitate, o stare a lucrurilor pline de amărăciune care s-au petrecut aici nu demult, afectând grav și ștergând meritele rezistenței în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
a pretinselor lor privilegii. Cât despre marginalizarea la care ar fi ei supuși, nu e greu să înțelegi că astăzi suntem marginalizați cu toții, indiferent de generație. Tinerii își pot permite să se iluzioneze o vreme că rămân, cu entuziasmul și orgoliul lor infinit, să se creadă în afara pericolului marginalizării. Dar toți suntem atinși de flagelul crizei, că ne aflăm nu în terenul aglomerat al creatorilor de toate calibrele, ci în terenul consumatorilor, cititorilor, care sunt oameni extenuați în proporție de masă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
colo. Adevăr grăit-a argentinianul, e o lume dominată de raporturi abuzive și radicale de putere. Or, aflați la capătul puterilor, operând ca pe front - un accident rutier cu un autobuz a paralizat toate stabilimentele medicale - doctorii supraviețuiesc prin forța orgoliului: ei fac legea, adică diagnosticele sau formularele de internare, iar asistenta iese mereu cu coada între picioare din acest duel. Cristi Puiu nu inserează nicăieri prin film vreo instanță morală. Ca în filmul noir, nimeni nu iese basma curată din
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Pascal Bruckner, îmi vine să zic, acum că ne-a vizitat țara. Cu toate acestea, cartea nu e rea deloc. Scrisă sub pecetea defamiliarizării, ea reușește să trateze un subiect tabu, fără să-și atragă reproșuri și fără să lezeze orgolii. Povestea unui fost medic la Auschwitz spusă de conștiința lui are ceva vesel, o veselie amară, ceva dintr-o istorie spusă unui copil seara, la culcare. O istorie terifiantă care poate fi spusă doar așa: cu eufemisme, cu trucuri și
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
a pretinde că rămâne adevărata stăpână a țării. Cu alte cuvinte, ar trebui să intrăm în normalitate. Adică să acceptăm că nu suntem bătuți în cuie nici ca eroi, nici ca victime. Oricât de dureros ar fi acest lucru pentru orgoliul cu crampoane al lui Adrian Năstase.
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
lor legende de ,legitimare". Bunăoară, originea familiei Paleologu, ,disputată" de două povești. Una e, ca la Yeats, vîslire spre Bizanț, intrare în neamul acelor împărați care au făcut, după puteri, o Renaștere, să-i zicem, mică. Renașterea mare, dintr-un orgoliu, zăltat, de primogenitură, îi va afurisi, cu timpul lor cu tot. Un timp nici pe departe nerafinat, cum încă, deprinși cu prejudecățile ei...luminate, ar putea să ne mai pară. A doua istorie se abate de la Bucureștiul unei belle époque
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
dezamăgiți (sau poate ușurați?) să constate că acum este recomandată adaptarea morfologică firească, pînă mai ieri considerată greșită și incultă, ca feminin singular ("opinia mass-mediei" ). Soluția este totuși rațională, în spiritul limbii, și cred că de dragul ei putem renunța la orgoliul diferențierii prin cunoașterea etimologiei.
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
ale cărei ștachete și le ridică singur tot mai sus. Doctoratul, trilogia care își cere partea secundă, celelalte cărți, în jurul lor gravitează viața scriitorului, și Mircea Cărtărescu este de o severitate de sine draconică. Obsesia autodepășirii este și semnul unui orgoliu care poate fi ușor confundat cu ipocrizia. Lamentațiile pe tema epuizării și a ratării vor crea mereu frustrare multora. E greu de crezut că un scriitor cu opera, prestigiul și succesul lui Mircea Cărtărescu mai poate avea nemulțumiri și nefericiri
Dincolo de succes by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11623_a_12948]
-
se bucura, călător prin Europa fiind, să descopere și să evidențieze orice prezență culturală românească. La Biblioteca Națională din Paris, la Coimbra, în Portugalia sau în discuții cu "confrați" străini. Dar în același timp de ce să nu întrevedem și un orgoliu personal al unui intelectual român de elită, conștient de valoarea propriei opere, despre care credea că este demnă de a intra în patrimoniul culturii Europei occidentale? Adrian Marino nu a fost cîtuși de puțin un om modest! El a năzuit
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
superioare, unul care îndurase, în țara sa, tot ceea ce trăise el, ieșirea "din izolare", călătoriile în Europa și dreptul de a judeca Occidentul culturii prin "optica" realizărilor culturale ale României (din anii 1960-1980) - însemnau o cucerire care dădea drept la orgoliu. A fi, în plus, și editorul unei valoroase publicații (Cahiers roumains d´études littéraires) îi augmenta mîndria. Dar, într-o perspectivă occidentală internă: "recolta" internațională a eforturilor valorosului nostru intelectual român nu era, întotdeauna, la înălțimea entuziastelor sale așteptări. Printre
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
nu e scutit de reproșuri. Aproape fiecare ieșire în străinătate aduce o dezamăgire: autorul nostru, cu structură europeană și cu teme universale, se vede introdus în categoria prea strâmtă a unei țărișoare din Sud-Estul Europei. Pe de o parte, un orgoliu exacerbat și un complex de superioritate contrariat; pe de alta, straturi succesive de neînțelegere și ostilitate, cercuri concentrice ale cabalei. Acest tip de reacție (cu cât ești mai lăudat, cu atât să fii mai nemulțumit că nu ești lăudat destul
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
vorbelor grele ("regret și acum că am fost de acord, dacă nu chiar am încurajat, apariția celor două numere ale Dilemei pe această temă și că în general m-am angajat în această dispută. ș...ț E o bătălie de orgolii, de frustrări, de ambiții care se simt contrariate, de gelozii, de nerăbdări juvenile") e punctată de întrebări reportericești cam naive: "Totuși, cum putem regăsi cordialitatea, cum putem să depășim aceste dispute între grupuri?" Sau "Credeți că revista Observator cultural l-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
pe iarbă verde și, cum răsărea luna, plecau cu ghitare și cu flaute la serenade pe sub ferestrele fetelor și a nevestelor frumoase. Pînă-n ziuă vuiau mahalalele de cîntece, de gîlcevi, de bătăi și de lătrări de cîini". Infidelitățile declanșau gelozii, orgoliile masculine se inflamau și adesea intrau în acțiune pumnalele sau pistoalele: "Anarhia domnea în toate și lesnirea de a da cu pistolul în oameni devenise la modă". Cei vinovați erau pedepsiți "din poruncă domnească" cu "o falangă" (biciurea la talpă
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
retoric, dacă juriul al doilea nu este, care va să zică, șovin? Deși unii au fost membrii și în alte nenumărate jurii de nominalizări sau de premieri cînd mulți "unguri" au fost și nominalizați, au luat și premii. Cred că efectul neseriozității, al orgoliului fără de măsură, prezent în nominalizările de anul acesta, are ca urmare, extrem de gravă și de periculoasă, mutarea discuției din planul teatrului în cel al politicului, al etniilor și așa mai departe. Situație fără precedent. Lezantă pentru toți profesioniștii. Poate un
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
au dezvăluit mai limpede identitatea și aspirațiile pesedistului-standard. Uitate sunt vremile "comunistului de omenie" și ale "oamenilor de bine" gata să sară în ajutorul lui Ion Ilici Iliescu. Astăzi, partidul fuge ca dracul de tămâie de acele sintagme ce gâdilau orgoliul bizonului național. Pesedeii calcă în picioare tot ce susținuseră, instaurând în mod oficial domnia "obraznicilor" și-a "miticilor". De fapt, marele Octav e puțin în urma istoriei: tipul uman pe care-l promovează e de mult majoritar în PSD. Să admirăm
Bastilia cade în fiecare zi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12899_a_14224]
-
jurnalism care ne-au vizitat după Revoluție. Dar România nu e numai o țară mică, dar e și una fără pondere în Europa și în lume. A grada știrile în funcție de învecinarea obiectului lor cu noi ar fi o dovadă de orgoliu naționalist. Chiar și pentru cel mai marginal dintre români, ceea ce s-a petrecut luna trecută la Madrid este mai plin de consecințe decît focul care a distrus o locuință de lîngă a lui ori decît accidentul de mașină de pe șoseaua
Ghid practic pentru știriști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12944_a_14269]
-
reluat doar parțial un interviu al dnei Cristina Scarlat din revista băimăreană Nord literar cu „colaboratorul nostru (al. J.l.- Cronicar), Mac Linscott Ricketts.” Confiscarea dlui Ricketts ni s-ar părea o probă de naivitate, dacă n-ar fi una de orgoliu. Cît despre scurtarea textului, acesta e un procedeu curent, de care, dacă ne uităm la înghesuiala din pagini, doar Jurnalul literar n-a auzit. * Dna Ramona Șendrescu ne face o mare surpriză în MOZAICUL craiovean (nr.1-3, 2004): a descoperit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
cu timpul, efectul invers (Caragiale, Macedonski). Din 1990 încoace se pledează cu mult zel, de sus pînă mai jos, pentru o cauză atît de nobilă, numai că rezultatele sînt parțiale și vădit tendențioase, subminate - ca, de altfel, întreaga campanie - de orgolii nejustificate, de sentințe fără analiza de rigoare, de impunerea unor bariere artificiale și a unor bareme rigide, nu fără precedent în istoria noastră literară”. De ce “fadoarea” revizuirilor, cînd tocmai ele au constituit nucleele de tensiune ale criticii curente? De ce ar
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
paradigma lui E. Lovinescu, “părintele” revizuirilor, de ce să ne prevalăm de “erorile” acestuia și nu de meritele sale covîrșitoare în domeniul în cauză? De ce, în fine, o psihologizare răuvoitoare, un proces de intenții prin etichetări precum rezultate “vădit tendențioase” și “orgolii nejustificate”, care ies din cadrul estetic fixat de creațiile și de autorii supuși revizuirilor, în dorința de a-i minimaliza și jigni pe operatorii acestora? Mai afirmă dl Guțan cu învederată contrarietate și cu aceleași acuze umorale: “Călinescu, Sadoveanu, Arghezi, Preda
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
valoare sau de a condamna pe cineva - ad hominem - nici chiar pe informatori. Știam că au fost oameni condiționați, șantajați, speriați, supuși unor presiuni morale, sociale ori au fost ispitiți pentru obținerea unor interese materiale. Și în special, le cultiva orgoliul! Ținînd cont de toate acestea, nu mi-a fost teamă că voi fi considerat din nou «Un jdanovist la Paris» (Ion Vianu) sau «un procuror al națiunii române», cum m-a numit un scriitor, ori «un justițiar»... Principalul meu obiectiv
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
p. 71). În șirul de portrete, îi mai elogiază pe Hasdeu, Delavrancea, Caragiale, Grigorescu și I. A. Bassarabescu. Constată „falimentul literar” al estetului Ovid Densusianu, căruia nu-i agreează nici „ambiția de a produce un curent nou în literatură”, nici orgoliul de a patrona o școală sau o tabără și nu-i iartă nici despărțirea de popor. Față de Densusianu, Ilarie Chendi apără legitimitatea „literaturii țărănești” (p. 158), dar în alt context, când îl vizează pe Iorga, o denunță, fiind susceptibilă de
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
ai avut dreptate în analize și previziuni elaborate în urmă cu decenii, pe care cercetările ulterioare n-au făcut decît să le confirme. În modul de a fi al profesorului Brâncuș descoperi însă tot ce se poate opune mai mult orgoliilor mărunte, ideii de modă sau de compromis: pare să fi optat de mult pentru soliditate, pentru ceea ce rămîne. Așteptînd calm să treacă momentele de agitație și tratîndu-le cu indulgență și umor: în tăceri înțelepte, un pic sceptice, în care lucrurile
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
nu trebuie confundate (confundați). Dar poate că gestul trebuie înțeles ca o reverență față de criticii întemeietori ai canonului pe care editura tocmai se străduiește să-l materializeze în monografii, dar pentru asta nu trebuie încărcat derutant tabloul general. Riscul și orgoliul canonului de la „Aula” abia de la această limită se văd, când trec încoace spre prezentul imediat. Sunt incluși astfel în canon dintre șaptezeciști: Emil Brumaru (de Rodica Ilie) și Virgil Mazilescu (de Ion Buzera), iar dintre optzeciști: Ștefan Agopian (de Ruxandra
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
Ion Simuț Cealaltă jumătate a eredității, partea rusească, îi activează orgolii culturale tulburi, pentru a căror clarificare solicită intervenția de cea mai mare încredere a iubitei: „Psihologismul meu este slav. Și de aceea se oprește la detalii și filtrează până la cea din urmă limpezire. În mine zac și veselia lui Tolstoi
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]
-
pervertit al vreunor aristocrați, fie că vei ajunge bucătăreasa, concubina și mama copiilor vreunui burghez pântecos și împuțit” (p. 124). Speranța reciprocității în iubirea sa „uriașă și tumultuoasă” îl împinge spre gestul retoric, de mare efect, de a-și relativiza orgoliul, de a-și depune geniul la picioarele iubitei, ca un poet trubadur din alt veac, nu lipsit de un umor ciudat, suspect de ironie sau autoironie: „Până acum am avut singur grijă de geniul meu. Și l-am târât prin
Viața amoroasă a tânărului Dimov (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13062_a_14387]