2,438 matches
-
O crimă oribilă a înfiorat România. Este povestea unui tată care - după ce și-a omorât copilul - s-a spânzurat. Totul din cauza unui virus de pe internet. Brăileanul s-a spânzurat de grinda din sufragerie folosind două frânghii. Părintele își ținea copilul în brațe strangulându
Și-a ucis fiul și apoi s-a spânzurat din cauza unui virus de pe internet () [Corola-journal/Journalistic/42185_a_43510]
-
pe toată lumea cu luări de cuvânt pline de haz (și de miez, firește), dovedind o formă intelectuală remarcabilă. A fost una din împrejurările în care mi-am spus că niciodată nu cunoști un om cu adevărat. Ultimele luni au fost oribile pentru lumea literară. Constantin Țoiu și Alexandru George se adăugă unui lung șir de scriitori care ne-au părăsit: Irina Mavrodin, Constanța Buzea, Romulus Vulpescu, Cedomir Milenovici. Dumnezeu să-i odihnească!
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
un gol, o temniță fără ieșire. Trupul, capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
avut ilustrarea grafică a megalomaniei lui Ceaușescu. Un corespondent al „Financial Times”, Colin Amery, scria: „mania de a construi este una din cele mai rele forme de nebunie atunci când este necontrolată... Bucureștiul a devenit un oraș al întunericului - o viziune oribilă a viitorului pe care nici o persoană normală nu ar fi putut să o suporte”. Faptul că sistematizarea a fost una dintre primele măsuri abrogate de guvernul provizoriu la sfârșitul lui decembrie 1989 arăta cât de mult devenise aceasta sinonimă cu
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
iar Bărzăunul tot a zis că da și cu da a rămas. Pînă în ziua aceea nu reușise încă să facă o astfel de captură. La drept vorbind suporta cu greu gîndul de a pune mîna pe astfel de gîngănii oribile. Ptiu, că-ți vine să-ți iei cîmpii numai cînd auzi de ele! Dar știți voi ce-i acela un triton? Tritonul, i-a dat explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vrei? Și dacă nu vrei, tot aia e. Ema. 32 de ani. (Vrei mai puțin? Nu-ți dau, asta e. Am îm pa chetat alt cadou.) Lingvistă. Te dor picioarele. Te-ai afundat într-un fotoliu comod (vai, ce clișeu oribil! Iartă-mă, Ema, o să revin și o să corectez aici), într-o librărie. Ești în vacanță. În Spania. Citești despre Omalissan cea cu gâtul lung. Era povestea mea, dar ți-o dau ție. Asta ți dau de ziua ta. O po
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui?... După cele relatate până acum i s-ar putea reproșa autorului că a înfățișat un personaj-fantomă, că n-a reușit să-i insufle viață, ca să-l puteți vedea viu și natural, cu îndeletnicirile sale omenești, cu marile calități sau oribilele defecte pe care, se știe, numai un om poate să le cumuleze. Oamenii au visuri, idealuri, au (dacă nu au, fac!) copii, case, proiecte de viitor. Unii râvnesc la posesiunea integrală a ideii, alții se iau de piept cu „absolutul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să reu șească să afle cum ajunsese doctorul cu pricina la ideea asta absurdă că el n-are magneziu. Se repezi spre dulăpiorul din baie și înghiți cu apă de la chiuvetă două antinevralgice și o fiolă de algocalmin. Ce vis oribil. Auzi, n-are el magneziu! Doctorii ăștia sunt niște tâmpiți chiar și în vis. Și dacă n-are magneziu, ce-i pasă doctorului? Parcă aia îi lipsea lui, magneziu? Nevastă-sa se proțăpise în pragul băii și se uita la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în fața scării, că nu este cu nimic mai îmbucurător și nici mai liniștitor să primești facturi de telefon, de la lumină sau de la cablu pe o astfel de adresă, în comparație cu o stradă oarecare. Ba chiar este de-a dreptul revoltător și oribil. Cinic. Ironic și fără rost. Pe aleea Muzelor să trăiască boemii, poeții și compozitorii, nu plătitorii de facturi! Iată concluzia simplă la care ajunseseră locatarii din blocul 48A. Și, cum orice frustrare acumulată atinge după o vreme un punct maxim
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
din fiecare celulă, fără să facă niciun efort fizic. Cineva se hrănise cu energia ei. Ar fi vrut ca totul să fie doar un vis. Să doarmă și când se trezește să constate că totul a fost doar un coșmar oribil și să-i mulțumească lui Dumnezeu că nimic nu fusese real. - Domnișoară, am ajuns la destinație. Sau vreți să mergem în altă parte? Taximetristul îi întrerupse șirul gândurilor. Mașina staționa deja. Când ajunsese atât de repede, iar ea nu își
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
EFIMIȚA: Vreme frumoasă, dever slab! LEONIDA (intră ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic și o aprobă): Criză teribilă, monșer! (stă la locul lui) EFIMIȚA: Căldură mare. LEONIDA: Aprob pozitiv. (constată fără emfază) O, ce noapte furtunoasă. EFIMIȚA (indiferentă): Ce oribilă tragedie. LEONIDA: Destinul mă persecută implacabil. Totul rămîne într-un silențiu lugubru. O pauză mai lungă. Deodată se aud bătăi de orologiu. Ele vor continua pe replicile următoare, dar nu în ritm normal ci "pe sărite" ca și cum ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bere, a mai șoptit Vasile și s-a dat un pas Înapoi. O să mă nenorocești tu pe mine, Vasile, a zis Într-un târziu Căreală, plin de amărăciune. — Te-ai nenorocit singur, domnule. A mai privit câteva secunde cu scârbă oribila statuie, după care a luat-o Încetișor spre magazinul universal „Dacia“. — Nu-l aștepți pe Siboiu? a strigat Căreală În urma lui. — Nu. Cristian Siboiu nu există, pe cine să aștept? Un gând Însă Îi tot trecea prin minte, malițios, care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o face să fie din ce în ce mai mare și din ce în ce mai pocită. Pocitanie pocită. Pocitanie pocită ce ești. Poci-te-aș. Simte răsuflarea pocitaniei foarte aproape de fața lui. Nu vede nimic, dar simte că lângă fața lui e ceva mare și hâd și oribil, și atunci urlă ca scos din minți și sare de pe canapea și fuge spre locul în care știe că se află întrerupătorul de pe perete, și piciorul lui izbește măsuța joasă, care se dărâmă, iar el continuă să urle, pentru că monstrul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Pinocchio? Rezistă, tată. OK. Ce-ți pasă ție, Pinocchio? Tu ești de lemn, ție nu ți s-a sculat nici odată vrejul ăla pe care-ți cresc două frunze. Alerg lângă Sophia și îi văd fața schimonosită de un rictus oribil și aproape că nici n-o mai recunosc, pentru că nu mi-am imaginat că Sophia poate să arate așa. Sophia vrea să plângă. Dar nu plânge. Sophia vrea să plângă tare, dar nici un zgomot nu iese din masca asta sinistră
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
acasă la ea, în burgul ei: un loc mic, decorat cu bun-gust previzibil, deci insuportabil - neminciuna mi-a devenit odioasă. O așteptam, ascultând un CD adus de mine, ea a intrat cu cumpărăturile și, scoțându-și haina: — Pfffff, ce muzică oribilă. M-am ridicat și am oprit muzica. EA Îînțepată, aproape șerpește, scoțându-și pan tofii): De ce-ai oprit? EU Îdeja pierdut): Ai zis că nu-ți place... EA: Și am spus eu să stingi? Ascult-o dacă-ți place
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Am vrut să-i trag un cap în gură, însă era prea sus. Coborând scările, amețit de libertatea nemeritată, mi-am dat seama că-mi uitasem CD-ul în salon, dar nu m-am mai întors. Chiar ascultam o muzică oribilă. Karma de trei parale Doar pentru a deruta, voi spune că și eu greșesc uneori... deși răspunsul corect ar fi că nu. în ziua aia trebuia să merg cu trenul la oraș, la facultate. Aveam bagaje puține, dar multe cărți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
N-am avut niciodată. — Da, dar când ai zis asta ți s-a luminat fața. — Pentru că mă uitam la tine. A pufnit iar, iritată. — Ce ieftin. încă una de-asta și te duci înapoi să dormi singur în apartamentul ăla oribil cu cărți pretențioase. — Cărți. Nu e nici o pretenție acolo. Nu le-am expus pe fațada casei. Ai vrea să le țin în lăzi? Și-a plesnit palmele a exasperare. — Pe deasupra îți pierzi rapid umorul. Și-a trosnit falangele, contemplând efectul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei, mi s-a strecurat la piept. Eram pur și simplu disperată. Chiar în ziua aceea am văzut un șarpe în grădină. Era o vreme splendidă. După ce mi-am terminat treaba în bucătărie, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
era atât de frumos, încât îmi venea să mă reped la mama s-o îmbrățișez. Atunci mi-am dat seama că fața ei aducea puțin cu a bietei reptile pe care tocmai o văzuserăm și am avut senzația că șarpele oribil ca o viperă ce-mi sălășluia în piept îl va devora, într-o bună zi, pe acest frumos șarpe-mamă, copleșit de durere. Am pus mâna pe umărul firav și catifelat al mamei. Am fost cuprinsă de o agitație pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fi provocat un incendiu. De-a doua zi m-am apucat să muncesc serios la câmp. Mă mai ajuta fiica domnului Nakai din când în când. De la isprava cu focul, am senzația că la pieptul meu sălășluiește iar acea viperă oribilă, că sângele mi s-a mai închis la culoare, că mă abrutizez pe zi ce trece. Când stau cu mama pe verandă și tricotez, mă simt amorțită și sufocată, dar când ies pe câmp să sap pământul, parcă prind aripi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
plac ție. Cum ai aflat că Naoji se întoarce, vrei să te descotorosești de mine. „Du-te și te angajează servitoare“, spui tu. M-am săturat! Ce-i prea mult e prea mult! Cuvintele mi s-au părut și mie oribile, dar nu le mai puteam stăvili, pentru că își aveau și ele propria lor existență. — Dacă suntem sărace și nu mai avem bani, de ce nu ne vindem lucrurile scumpe? De ce nu vindem casa asta? Pot să fac ceva, să mă angajez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dacă nu cumva eu și Naoji o chinuiam pea mult și o făceam să slăbească până se stingea de tot. Cu cât reflectam mai mult, cu atât îmi dădeam seama mai bine că viitorul nu ne rezervă decât lucruri neplăcute, oribile chiar. Gândul acesta a pus tot mai mult stăpânire pe mine și m-a cuprins așa o teamă, încât simțeam că n-o să mai pot continua să trăiesc. Puterea mi-a părăsit degetele și am scăpat, în poală, puloverul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Chie era însă netulburată. — Îi semeni foarte mult. Când te-am văzut în picioare, afară, m-am gândit o clipă la asta. Aveam impresia că e Naoji. — Zău? spuse patroana, cu respect în glas. Cum de-ai ajuns în locul acesta oribil? L-ai mai întâlnit pe domnul Uehara? — Da, acum șase ani. Mă sufocam și mi-am pironit privirile în pământ. A intrat servitoarea cu tăiețeii. — Te rog mănâncă până nu se răcesc, îmi spuse patroana. — Vă mulțumesc mult. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
imagini în care apare desfigurată. Totul este o minciună, nu am avut niciun accident de mașină. Este o invenție a managerului meu, cel care m-a bătut până m-a băgat în spital. Vreau să știe toată lumea că îndur tratamente oribile din partea lui de un an de zile, și nu mai pot! Accidentul a fost doar un pretext ca să justifice lipsa mea de la concerte!”, a declarat Alexandra Stan
Carmen Harra: ”Marcel Prodan a omorât-o pe Alexandra Stan” by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72139_a_73464]
-
imagini în care apare desfigurată. Totul este o minciună, nu am avut niciun accident de mașină. Este o invenție a managerului meu, cel care m-a bătut până m-a băgat în spital. Vreau să știe toată lumea că îndur tratamente oribile din partea lui de un an de zile, și nu mai pot! Accidentul a fost doar un pretext ca să justifice lipsa mea de la concerte!”, a declarat Alexandra Stan pentru foto: cancan.ro[/caption] [caption id="attachment 329467" align="aligncenter" width="680"] foto
Alexandra Stan, desfigurată după ce a fost bătută de manager - FOTO by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72163_a_73488]