329 matches
-
ce impune frontiera lui înainte și după, un autor situat nu în bătaia aleatorie a influențelor, de orice natură ar fi acestea, ci un spirit ivit dintr-un topos al convergențelor sau confluențelor cu ceea ce s-a numit gîndirea fondatoare. Orientalistul Sergiu Al. George, într-o carte de eseuri apărută cu peste trei decenii în urmă (v. Arhaic și universal, Ed. Eminescu, 1981), (re)punea poate în termenii cei mai adecvați chestiunea a ceea ce critica a înțeles prin influențele altor spații
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o sacrifică"1. Întrebarea care l-a obsedat vreme de treizeci de ani (și va continua să-l preocupe încă pe atâția; astfel, în nota din 12 aprilie 1972 vorbește despre "raportul și, mai ales, tensiunea dintre cercetarea riguroasă a orientalistului și istoricului religiilor și "imaginația creatoare" a scriitorului"2) nu-și are răspunsul "pe de-a întregul justificat", dar are valoarea "punctului de vedere al autorului", a "semnificațiilor intime ale unei creații care, pentru restul lumii, se prezintă de sine
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Ohsson și publicată în două volume ed. I, în La Haye, la 1834 și 1838, și în patru volume, ediția II-a, la Amsterdam, în 1852. Mult mai restrânsă și didactic alcătuită, dar putând fi consultată cu folos, este lucrarea orientalistului german Hammer-Purgstall, privind Hoarda de Aur, Geschichte des Goldenen Horde in Kiptschak, prezentată, în 1835, Academiei ruse și publicată abia în 1840, la Pesta (Marea Invazie, p. 106-128). Mai bine informată și scrisă după utilizarea severă a izvoarelor documentate latine
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1943, când și-a susținut teza de doctorat cu titlul: Depresiunea Huși - contribuții de geografie fizică și umană. S-ar putea spune însă că Ion Gugiuman face parte dintre acei cercetători care lucrează aproape toată viața 1 E vorba de orientalistul austriac Josef de Hammer-Purgstall (1774-1856ă, autor și el al unei Istorii a Imperiului Otoman.. la opera-matrice, luând în considerare că el revine asupra tezei de doctorat, revizuind-o și adăugind-o în 1959, când a dat versiunea de la Editura Științifică
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a celor două fiice moștenitoare, Ulla Wikander și Marita Wikander, și ale celor doi foști discipoli ai lui Stig Wikander, Gunilla Gren-Eklund și Bo Utas, moștenitori ai celor două discipline, indologia, respectiv iranistica, pe care Wikander le-a ilustrat ca orientalist și istoric al religiilor. Țin să le mulțumesc în primul rând celor trei moștenitori de drept aiacestei corespondențe, doamnelor Marita și Ulla Wikander, precum și domnului Sorin Alexandrescu, pentru cedarea drepturilor, conform legilor în vigoare atât în țară, cât și în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o parte a acestui neajuns, insistând asupra câtorva istorii (atât europeană, cât și autohtonă) și încrengături care ni s-au părut relevante pentru faptul destul de precis că Eliade revine în contextul cultural românesc prin intermediul unui document inedit legat de un orientalist și, nu întâmplător, credem, acel tip de orientalist pe care Eliade și-l dorise pentru cultura română. Travalii complementare acestui demers, tratând probleme mai tehnice, se vor putea găsi în altă parte1. În egală măsură, este un merit al acestui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
istorii (atât europeană, cât și autohtonă) și încrengături care ni s-au părut relevante pentru faptul destul de precis că Eliade revine în contextul cultural românesc prin intermediul unui document inedit legat de un orientalist și, nu întâmplător, credem, acel tip de orientalist pe care Eliade și-l dorise pentru cultura română. Travalii complementare acestui demers, tratând probleme mai tehnice, se vor putea găsi în altă parte1. În egală măsură, este un merit al acestui document faptul că, înlăturate fiind detaliile profesionale, această
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Stig Wikander calitatea de membru alvenerabilei societăți franceze fondate la 1822 -, i se potrivește într-un fel și lui Eliade: poziția lui nu corespunde nici admirației fanatice, întârziat romantică, a Orientului, nici ironiei față de civilizația Europei, nici superiorității cu care orientalistul specialist este „întotdeauna dispus să exagereze însemnătatea studiilor sale, arătând față de celelalte ramuri ale activității omenești un desăvârșit și batjocoritor dispreț”3. El antrena atunci în proiectul unei instituții - „Asociația Universitară română pentru studiul religiilor”, care ar fi urmat să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Kashmir, detaliu scos din fastul ciclului poetic Lala Rookh al unui scoțian, pe numele său Theodor Moore, pe care preotul erudit îl iubește pentru devoțiunea arătată religiei sale. Călătorul ocazional se numește Jivanji Jamshedji Modi, preot parsi 3, „el însuși orientalist de imensă lectură și de o mare capacitate de muncă”, cum îl va numi Eliade, și se îndreaptă spre Constantinopol pentru a se îmbarca pentru Bombay, probabil pe aceeași rută pe care câteva decenii mai târziu Eliade ajungea în India
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
acesta este contextul în care Eliade începuse să se intereseze de Iranul antic, Wikander, cam în aceeași perioadă, începea să urmeze cursuri specializate de filologie clasică și limbi iraniene la Uppsala, Paris, Copenhaga sau München, pregătindu-se exact pentru cariera orientalistului specializat ca iranist, sub îndrumarea câtorva dintre marii profesori, ale căror lucrări Eliade le recenzează deja la București sau încearcă cu orice preț să le obțină 1. Astfel se face că, în ceea ce privește iranistica, fără să producă un exemplar asemănător lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
650 de studenți ai Universității din Oslo sunt deportați disciplinar în Germania, jumătate duși la Buchenwald, iar cealaltă jumătate într-un lagăr SS de lângă Strasbourg, unde trebuiau să-și însușească „viziunea ariană” a noului Reich prin cursuri ținute de doi orientaliști: Otto Huth („Das Haus als Heiligtum”) și Walther Wüst („Die Daseinsmacht der Wissenschaft in ihrer indogermanischen Verflechtung”). În noiembrie 1944, mare parte dintre acești studenți sfârșeau la Buchenwald 2. În numele aceluiași rector Walther Wüst, în iarna anului 1943,Eliade primea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Eliade 4. Observația nu ar fi într-atât de importantă dacă asemenea citări nu ar avea un aspect conjunctural, majoritatea dovedindu-se ulterior dispensabile. Însă natura acestui „conjunctural” rămâne deocamdată imprecisă. O istorie a determinării și deturnării ideologice a cercetării orientaliștilor germani abia începe să se scrie și cu siguranță nu poate fi un travaliu facil, pentru că în acest proces, buna știință a savanților nu a putut fi complet exterminată, ci mai ales reorientată, modelată după mentalitatea europeană la modă. Un
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Un proces fără îndoială pervers, întrucât în pripa înregimentării în subordinea unei industrii mentale îndoielnice, alianța între casta neutralitate a analizelor filologice sau istorice și mesajul impus al unui apparatus ideologizat nu s-ar fi putut consuma fără abuz. Un orientalist ca Jakob Hauer, dintre primii savanți europeni care scriu despre literatura yoga1 și pe care Eliade îl descoperă în India, abandonează acest proiect de cercetare tocmai într-un asemenea context al deturnării. Când Eliade îi trimite de la București teza, apoi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mărețe din misiunile pe care le-au avut germanii”3), când orientalistica înseamnă în primul rând „indogermanistică”, iar Asia istorică e mai degrabă rezervorul pasiv din care se alimentează reconstrucția trecutului noii Europe. Mai ales în acești ani germanici, deși orientalist, e mai greu să ni-l închipuim pe Wikander interesat de Asia interioară, replicând în răspăr: „Așa grăit-a Hafiz din Șiraz sau Zarathustra, dar nu din Sils-Maria sau de la Weimar, ci din Badakșan”. Din acest punct de vedere, distanța
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
simplu „european”. Am sacrificat pentru acest roman vacanțele de vară timp de cinci ani (1949-1953), dar, scriindu-l, m-am odihnit - căci, evident, regăseam un Univers oniric de care simțeam că am teribil nevoie. Sper că ceilalți maeștri și colegi orientaliști și istorici ai religiilor vor avea aceeași comprehensiune ca a dvs. și că nu voi fi „compromis” din punct de vedere științific 3. Îmi cereți titlul unei nuvele pe care ați citit-o în traducere germană: este vorba, probabil, de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
istoria religiilor cu onomastica 2... ȘȘNu știu dacă ați aflat teribila veste: Decei a căzut într-o ambuscadă a agenților comuniști și a dispărut fără urme de cinci luni!... Este o adevărată tragedie pentru emigrația românească. Pierdem deopotrivă un excelent orientalist și unul dintre cei mai activi combatanți 3... Anul școlar se apropie de sfârșit. Am o mare grabă să mă întorc în Europa.ȚȚ* O săptămână la New York, o alta la Paris - apoi la Ascona. În jur de 22 august
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sau în altă parte). Amical, al dvs.ș,ț Mircea Eliade Notetc "Note" Itc "I" 1. Eliade și Wikander s-au întâlnit prima oară la Paris, în iulie 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică: „A fost și primul Congres Orientalist la care am luat parte (am prezentat o scurtă comunicare despre simbolismul celor șapte pași ai lui Buddha). Cu acest prilej am cunoscut mulți orientaliști străini; cu unii dintre ei (Duchesne-Guillemin, G. Widengren, Stig Wikander etc.) aveam să mă împrietenesc
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Paris, în iulie 1948, cu ocazia Congresului Internațional de Orientalistică: „A fost și primul Congres Orientalist la care am luat parte (am prezentat o scurtă comunicare despre simbolismul celor șapte pași ai lui Buddha). Cu acest prilej am cunoscut mulți orientaliști străini; cu unii dintre ei (Duchesne-Guillemin, G. Widengren, Stig Wikander etc.) aveam să mă împrietenesc”, va nota Eliade în Memorii II, p. 97. 2. Wikander cunoștea de multă vreme teza de doctorat a lui Eliade, Yoga (1936), de care se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
E adevărat că această activitate paraștiințifică i-a atras suspiciunea colegilor săi de disciplină. Bunăoară, islamistul Vladimir Ivanow îi scria lui Corbin despre maestrul său, Massignon: „De aproape douăzeci de ani, de când s-a orientat către politică, este terminat ca orientalist” - cf. Sabine Schmidtke (ed.), Correspondance Corbin-Ivanow. Lettres échangées de 1947 à 1966, col. „Travaux et mémoires de l’Institut d’études iraniennes”, Paris, 1999, p. 136. Vezi și recenzia mea la această carte în Archævs VI (2002), fasc. 3-4, pp.
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la catedra de sanscrită de la Uppsala! Este forma modernă, odioasă, a sacrificiului uman. Păstrați acestea pentru dvs., dar nu uitați acest lucru atunci când veți fi în Nord” - cf. Corespondență I, pp. 265-266. XXVIIItc "XXVIII" 1. Daniel Schlumberger (1904-1972): arheolog și orientalist francez. A participat la săpăturile misiunii franceze de arheologie în Siria, Palmyr. Din 1945 a devenit directorul unei Délégation archéologique franșaise en Afghanistan (DAFA). Vezi Franșoise Olivier-Utard, Politique et archéologie. Histoire de la délégation franșaise en Afghanistan (1922-1982), Éditions Recherches sur
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Survival and Renewal (= Religious Perspectives, vol. XV), New York, 1966. Unul dintre cei mai fideli iraniști față de teoria trifuncționalismului dumézilian. Aria intereselor sale nu s-a restrâns însă doar la nivelul iranisticii, el fiind unul dintre acei istorici ai religiilor și orientaliști cu ambitus larg, care a păstrat un contact viu cu literatura modernă și muzica: „Importantele monografii ale lui Duchesne-Guillemin despre Mallarmé și Valéry puteau fi scrise de orice critic literar eminent, fără să fi avut vreun contact cu istoria religiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în 1936 a însemnat în bună măsură reconsiderarea întregii documentații dintr-un alt punct de vedere decât cel al originii „pre-ariene” a tehnicilor și misticii yoga, ipoteză la care Eliade pare să renunțe curând după integrarea în mediul academic al orientaliștilor europeni. Vezi supra, scrisoarea II: „Problema «originilor» tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză de lucru, și în plus o ipoteză destul de fragilă!...”. Despre aceste „păcate ale tinereții” Eliade nu s-a ferit să vorbească în prefața ediției franceze: „Neajunsurile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Man Facing the Invisible: Iranian Shamanism”. Pentru critica explicației psiho-fiziologice a șamansimului la Ohlmarks, vezi Eliade, Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, Humanitas, București, 1977, pp. 37-45 (cap. „Șamanism și psihopatologie”). 3. Sven S. Hartman (1917-1988): istoric al religiilor și orientalist. Profesor de istoria religiilor la Åbo/Turku (1965-1969) și Lund (1969-1983). Dintre lucrările sale privind istoria religiilor iraniene, vezi: „YaÍts, jours et mois”, OS IV, 1955, pp. 34-42; „La disposition de l’Avesta I”, OS V, 1956, pp. 30-78; „Aspects
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în contextul istoriei religiilor, singura perspectivă care nu-i anula semnificația, nici funcția. (...) «Le problème du chamanisme» a fost primul meu studiu care a văzut lumina tiparului (în februarie 1947). Scrisorile entuziaste pe care le-am primit atunci din partea multor orientaliști și istorici ai religiilor m-au îndemnat să reiau problema într-o monografie mai amplă”, scria Eliade în Memorii II, p. 86. XXXIIItc "XXXIII" 1. „Stig Wikander îmi scrie, printre altele, despre un alchimist autentic pe care l-a întâlnit
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dintre Dumézil, pe de o parte, și Wolfgang Lentz și Paul Thieme, pe de alta, cf. Dumézil, Zeii suverani ai indo-europenilor, Univers Enciclopedic, București, 1997, anexa I. Vezi și Eliade-WikanderIII, p. 115, nota 36. 3. Aurel Decei (1905-1976): istoric și orientalist român. Ca istoric s-a distins prin studiile despre importanța surselor turcești și persane pentru istoria românilor. Studii la Paris și Berlin (1933-1935). În 1935, licențiat al École Nationale des Langues Orientales Vivantes. Cunoscător a 14 limbi, între care turca
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]