75,302 matches
-
dar avem aici și prima ediție, publicată în Franța, a Arhipelagului Gulag și Doctor Jivago și chiar Orizonturi roșii, a lui Pacepa. Un autor mult copiat este Czeslav Milosz. Avem adevărate ediții bibliofile, în cîte 20 de exemplare, cu grafica originală, a unor poeți expulzați, precum Jiøí Kolar, Vladimir Vokolek... Alt text prețios este acel al Cartei 77, din care avem două exemplare în original. Deosebit de mult ținem la cărțile din colecția Petlice (în românește „Lacăt”) apărute sub îngrijirea lui Ludvik
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
mult copiat este Czeslav Milosz. Avem adevărate ediții bibliofile, în cîte 20 de exemplare, cu grafica originală, a unor poeți expulzați, precum Jiøí Kolar, Vladimir Vokolek... Alt text prețios este acel al Cartei 77, din care avem două exemplare în original. Deosebit de mult ținem la cărțile din colecția Petlice (în românește „Lacăt”) apărute sub îngrijirea lui Ludvik Vaculík. Au apărut în colecția lui toate cărțile lui Hrabal, ale importantei poete Lenka Procházkova, ale lui Jan Lopotka... Î. Cam cîte exemplare avea
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
Antonio Patraș oferă această ocazie. Lucrarea este bine scrisă, coerent structurată, solid documentată, atât în planul operei lui Sârbu cât și în planul bibliografiei critice. În ciuda referințelor culturale bogate, a instrumentarului tehnic neostentativ și abil desfășurat sau a pasajelor interpretative originale care cer un efort în plus pentru a le judeca pertinența sau adevărul în contexte polemice, lectura curge elegant, chiar captivant spre finalitățile căutate. Cum precizează în Considerațiile finale, Antonio Patraș își axează demersul hermeneutic îndeosebi asupra scrierior “de sertar
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
în engleză: “Luck is nothing, wisdom is all”. Să fie aceste proverbe tipic românești? Dicționarul lui Virgil Lefter este mai mult sau mai puțin o compilație. Din acest punct de vedere, Proverbe românești. Romanian Proverbs apare că un efort individual original, ca și cum ar trebui să pornești mereu de la “scratch”, de la “zgîrietura”, adică de la zero. (Recunoașteți că expresia englezeasca, “to start from scratch” te duce cu gîndul la originile scrisului. Expresiile însă constituie un caz aparte, care merită o altă discuție.) Spre deosebire de
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
la cot. În al doilea rînd, reproducerea nedeclarată răpește textului de origine orice sacralitate. El e profanat fără scrupule morale ori profesionale. Profanatorul crede că are aceleași drepturi asupra lui ca și autorul adevărat. Nu se simte cu nimic îndatorat originalului. Mai mult, e sigur că nici nu există așa ceva. Doar o ștafetă care face cu neputință identificarea sursei dintîi, o trecere din mînă în mînă la infinit. Dacă putem numi religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește de orice însemnătate, reală ori simbolică. Și mai este un lucru, la care nu m-am gîndit înainte: plagiatorul n-are de obicei conștiința culpei lui intelectuale. E
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește de orice însemnătate, reală ori simbolică. Și mai este un lucru, la care nu m-am gîndit înainte: plagiatorul n-are de obicei conștiința culpei lui intelectuale. E, așa- zicînd, inocent. Nu știe că nu
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
gros lanț de aur alb, însoțit de o secretară căreia îi voi croi un drum în viață, sărăcuța fiind căzută în fund după mine - las’ că am cea mai grea servietă din Sud-Estul Europei-, întovărășit de țuțeri, reporteri, partizani ai originalelor mele opinii. Depășind meschina sută de ani, voi trăi, totuși, cea mai mare parte a timpului în scumpa noastră republică, redevenită socialistă, România fiind mai departe guvernată de un puternic partid majoritar cu bune note în NATO și U. E. Tensionatele
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
unui chirurg care nu se îmbată înainte de operație sau care nu-și euthanasiază bolnavul. Astea sînt posibile infracțiuni și orice chirurg cu scaun la cap nu se dedă la așa ceva. Dar se întreabă editorialistul Naționalului, ce poate fi atît de original într-un ghid, cînd el este același pentru toți medicii din lume? Dacă e vorba de un ghid, bun, el e tradus în toată lumea. Dacă ghidul e învechit sau îi învață prostii pe medici - căci mai există și aemenea ghiduri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
autor uriașă. El nu pică din cer, cu indicații venite direct de la Hipocrate. Și chiar dacă ar fi fost așa, datoria dlui Beuran ar fi fost să precizeze Hipocrate dixit. Iar cu traducerile sale, pe care le-a prezentat drept lucrări originale, dl Beuran a izbutit să avanseze în ierarhia universitară. Editorialistul Naționalului exagerează scriind că dr Beuran a ajuns obiect de ură. Mai curînd de dispreț. l Vîlvă teribilă în mass-media după ce Mircea Dinescu a demisionat din conducerea nou înființatului post
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
foto 1). Cartea este o selecție din volumul de poezii tipărit la Editura de Stat pentru Literatură și Artă din București în 1960. Cuprinde 34 de titluri și, după distribuția traducătorilor, 11 sunt semnate de Ge Baoquan și confruntate cu originalele pentru revizuire de către Wang Mingsheng, cercetătoare și traducătoare românistă de la Institutul de Cercetări al Literaturii Universale de pe lângă Academia Științelor Sociale din China; 16 sunt semnate de Xu Wende, care lucra atunci la Administrația Centrală a Radiodifuziunii; 7 sunt semnate de
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
fac parte dintre lecturile complet inedite pentru cititorii chinezi. Este de menționat că selecția s-a lărgit destul de mult față de versiunile precedente în chineză; traducătorul a optat mai mult pentru valorile estetice decât criteriile sociale. Comparând versiunile profesorului Feng cu originalele, remarcăm că este vorba de o traducere liberă foarte reușită. Posedând o deosebită comprehensiune și o bogată experiență în munca de traducere literară din română în chineză, acumulată de-a lungul a câtorva decenii, traducătorul a redat cu fidelitate, într-
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
Posedând o deosebită comprehensiune și o bogată experiență în munca de traducere literară din română în chineză, acumulată de-a lungul a câtorva decenii, traducătorul a redat cu fidelitate, într-o limbă curată și concisă, imaginile artistice și subtilitățile textului original, făcând ca poeziile eminesciene să sune tot așa de frumos, comparabil cu cele mai bune traduceri lirice din literatura universală. Într-o Postfață, destul de amplă, pe lângă viața lui Eminescu, traducătorul a consacrat mai multe pagini unei analize asupra măiestriei artistice
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
evreu ce-mi este prieten că Talmudul include și iraționalul, în aparență; că el cuprinde o mult mai largă experiență de viață și mai profundă decât ideologiile moderne trecătoare... Că totul, în acest COD, e mai întortocheat, mai frapant, mai original, dacă se poate spune astfel; mai plin de contradicții, ca și existența...
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
cît am fost de jăcuiți/ și umiliți»” (Himerele musafiri). Sau: „Speriată de incendiu e pînă și umbra umbrei. Cît sînge curge/ în tomuri și pravile? Cît sînge curge pînă și din ziduri/ și din himere?” (Șira spinării). O dialectică a originalului și simulacrului, a realului și a iluziei, modelată de dispoziția scepticismului care nu-și admite puncte de reper absolute, conturează încă mai apăsat depășirea rolului de bufon în favoarea celui de paradoxal meditativ care e „nebunul”: „Devine adevăr ce-i simulat
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
care anonimatul literei tipărite nu îl poate aduce.“ Nu cred că e prea multă exagerare în această afirmație. Despre traducere s-a spus, în genere, că e o formă și că pentru a fi înțeleasă e nevoie de întoarcerea la original, pentru că acolo se află ascunsă legea care guvernează traducerea. L-am parafrazat pe Walter Benjamin, într-un eseu despre traducere cuprins în Iluminări. Mai mult decît o ediție bilingvă, alăturarea dintre manuscris, cu toate modificările lui ulterioare, și traducere îi
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
James Joyce vine de la sine, dar ea nu știrbește cu nimic autenticitatea unui roman în care spiritul locului se împletește cu experimente naratologice, pe alocuri extrem de curajoase. Categoric, Evelyn nu este o pastișare a lui James Joyce, ci un roman original care reușește să pună în evidență specificitatea lipsită de pitoresc a unei localități prin folosirea inteligentă a unor tehnici narative (post)moderne. Dacă Dubliners este o culegere de povestiri scurte, scrise în stil tradiționalist, fără vreo preocupare deosebită pentru construcție
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
istorie literară, intitulată Scrisori pentru Caragiale. Fiindcă o parte însemnată din corespondența primită de I. L. Caragiale se află în fondul de documente al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Ieronim Tătaru a cercetat-o și transcris-o după manuscrisele originale, cele mai multe inedite, a adnotat-o și a alcătuit un volum (nu ni se dau amănunte cînd a apărut sau va apărea, și nici la ce editură). Ceea ce am citit în „Axioma” e probabil un fragment din prefața la această carte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
pe text în vederea decriptării holorimelor. Primii postmoderni Cît privește prozatorii Școlii de la Târgoviște, autorul pornește de la lucruri mai puțin familiare publicului, cum ar fi junețea literară a celor patru sau mediul literar underground creat de ei prin publicarea în manuscrise originale a revistelor proprii. Se vede de departe că preferatul autorului este Radu Petrescu, discutat aproape în jumătate din carte, de la jurnale la proze scurte sau romane. Sunt analize riguroase în care autorul demonstrează constant teza voinței de stil, a esteticității
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Marius Chivu Să presupunem că nu ai pașaport și vrei să-ți faci. Pe lângă acte originale, copii legalizate, chitanțe, taxe și ce-ți mai trebuie la dosar trebuie neapărat să n-ai probleme cu inima, cu stomacul, să n-ai probleme respiratorii, cu vezica, să fii de preferință tânăr sau măcar în putere, să n-ai
N-aveți un pașaport în plus? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13575_a_14900]
-
spre deosebire de grafică și de pictură, care sînt oarecum cunoscute în pofida unei circulații total insuficiente, arhitectura sa este încă aproape ignorată, mai puțin, evident, în cercurile de specialitate. Acolo unde el este consacrat de multă vreme ca un arhitect îndrăzneț și original, atît cît originalitatea mai reprezintă în modernitate o problemă individuală, integrat ideilor și orizontului artistic european, care purifică volumul și armonizează spațiile, concomitent cu valorificarea expresivității intrinsece în detrimentul decorului anex.
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
Se pare că, încă de prin anii ’60, el a renegat literatura convențională, cea scrisă sau vorbită, producînd o poezie formată cu ajutorul unui magnetofon, pe baza unor sunete ale corpului uman, înregistrate și modificate electric. Nu e glumă! Rezultatul compoziției originale realizată pentru această seară aproape mi-a spart timpanele. Mă mir că nu a produs o rupere de nori sau un accident masiv pe calea de circulație care traversează Potsdamer Platz. Din fericire, la mine nu mai este nimic de
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
Zakaria, o țară nu are șanse să adopte un regim cu adevărat democratic dacă nu a cunoscut în trecut experiența libertății și dacă nu are în prezent un venit pe locuitor, de cel puțin 5000 de dolari pe an. Banda originală a unei vieți Născut la Londra în 1957, Nick Hornby a devenit cunoscut în 1992 cu un roman, Cartonașul galben, povestea unei pasiuni pentru fotbal. Romanul următor, Înaltă fidelitate, apărut în 1995 și ecranizat în 2000 de Stephen Frears, face
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
vede nici o contradicție metodologică între apropierea de textele lui Celan și chipul prin care i-a studiat pe gînditorii și poeții antici Empedokles, Epikur, Heraklit, Sophokles. Aceasta înseamnă pentru dînsul o principială întoarcere a interpretului către forța spirituală originară și originală, ce s-a întruchipat în proiectul și în creația autorului analizat: acea misivă ascunsă într-o sticlă aruncată în ocean, evocată de Celan, misivă care „undeva, cîndva, ar putea fi depusă la țărm”, ar fi, după Bollack, însuși mesajul poetului
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
în temniță, C. Tonegaru, I. Caraion, Ștefan Aug. Doinaș, dintre care primul a murit în 1952, ca o consecință a bestialei detenții de la Aiud. Alții s-au retranșat în traduceri, precum Ioanichie Olteanu, care n-a mai publicat niciodată poezie originală, și Marcel Gafton, care, debutînd în 1945, în Revista Fundațiilor Regale, a revenit cu un prim volum abia în 1972! C. T. Lituon a murit tînăr, cartea ce-o pregătise rămînînd nepublicată, Margareta Dorian „s-a pierdut” în America, iar Alexandru
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]