19,905 matches
-
cărților de unde n-am mai ieșit până astăzi Ferestre înguste în somn se dezlănțuie furiile aspirațiilor neonorate iau chipuri ursitele în oglinda apei din cristelnița botezului voiam să ajung ca bunicul plugar să leg cu o brazdă prispa de pragul orizontului ar însă pogoane de hârtie opacă tot aștept să rodească spicul din vârful suliței de stuf mă plec cu năduf peste boabele litere transportate spre moară în carele frazelor nu-ți mai spun nimic ție semănătorului de smsuri de linkuri
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
-o așa dintr-o dată/ poate că și-a amintit de vreo gâză care se va fi oploșit la subțioara ei tot mai uscată poate că acolo sus întrebările devin tot mai albastre și nu mai așteaptă răspuns poate că la orizont un copil deja și-o imaginează vie și nu se cade să amărăști un copil alături parcă pietrificat în lumina nemiloasă a neonului e un om doborât de tristețe și el încearcă să se ridice odată cu frunza dar nu mai
întâmplare de seară by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/3697_a_5022]
-
bună Că ochiul meu nu e rotund destul Îmi spui Cît un sol care se întoarce la regele lui Cît răbdarea flăcării în coarnele de taur Sau a inelului de aur Că ochiul de apă nu oglindește Destul zici Că orizontul e prea departe Că viitorul e prea aproape Și că timpul În loc să plece ne vine Domnule mă enervezi și-ți spun Atunci Toate lucrurile acestea au fost Inventate de mine Într-un moment nefericit Și altele multe deșănțate și împrăștiate
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
Minotaurului tu și eu, oglindiți unul în celălalt la infinit. Iată ofranda în care m-am tors fără a o pricepe deplin lunecă din mâna mea caldă în mâna ta firul promis, aurul roșu mătăsos ca șarpele adormit neted ca orizontul ce se rotește în somn calea spre fiara înfometată și înapoi Ariadna spune M-ai rugat: ajută-mă să ies din labirint salvează-mi viața eu credeam în lumea în care m-am născut în lucrurile pe care le puteam
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
o nenumită esență? Cine? labirintul zilelor îmi arată mereu un alt tu, un altul de câte ori deschid ochii. Cuvintele mele întreabă, nu eu nu eu care aud cu întreaga ființă simt cu auzul, gust, ating, suspend peisaje care au lunecat dincolo de orizont. Pod peste apă și păienjeniș peste hău bucuria adăugată la bucurie răspunsul, poate, salvator la ghicitoare când va fi timpul
Tu cine ești? by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3938_a_5263]
-
salvat îmi spune pescărușul și mi se așează pe cap. Pândesc peștișorul de aur care-mi taie drumul. Încetează - îi răspund. îmi pierd răsuflarea, Pasăre. Zbor Sunt flămând, da, destul de de flămând iar stele bune de mâncat nu văd la orizont Trebuie să le înghit pe cele necunoscute despre care nimic nu știu atât sunt de luminoase Dar dacă or fi veninoase Nu, nu vreau să risc Voi schimba meniul Voi mânca lumină și întuneric ca să pot continua acest zbor îngeresc
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
maximă vigilență. chiar și acolo unde crezi că e vorba de banalul somn unul dintre ei își ițește capul în lume. O bucată de plută Dacă ar fi să judec după cît am mers pe orizontală, unde am ajuns, ce orizonturi se întrevăd pe după pleoape ar trebui să fiu mulțumit: și în sus, printre nouri, am ajuns destul de departe; și în jos am ajuns pînă pe fundul prăpastiei; în ceilalți, ca un glonte de argint, am pătruns inimaginabil de adînc; numai
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
vestit un zbor fără întoarcere; gura tăcerii e un capăt de mină luminat de ortacii care, cu mâinile zdrelite, cu sufletele smulse, cu trecutul sfâșiat între stânci, în sfârșit, nu au găsit nimic. La lumina felinarelor nu mai există niciun orizont de așteptare. La lumina întunecată a cărbunelui șiroind pe fețele lor nu există decât speranța zilei de mâine care se va arăta ca un sfârșit sfâșietor. Familiile, cu mâinile întortocheate de rugăminți, îi așteaptă noapte de noapte acasă. Doar copiii
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
vizitatoare a urbei lui Paul Celan - Eminescianiză Serafic în spațiul Catedralei. (Contemporană cu Lepturariul lui Aron Pumnul, Urnă a norilor orbi, răsturnată precum clepsidra) Este, exultă, există gardul copilăriei lui Fundoianu! Vânare de vânt? Vânzoleală de vorbe? Vanitas vanitatum? Închid orizontul confuz, minat de seisme... La început a fost, totuși, Cuvântul Celui inițiat. Est modus in rebus... Aleluia Nocturnei noastre în ceața AKROSTICHON! Ianuarie 2011, Herța
Ceață livrescă la Cernăuți by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/5781_a_7106]
-
înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele faste - în umbra mîinii mele Altă umbră Bucuria Sfidează Viețile noastre Semnele faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă lasă Prinsă-ntre orizonturi ce se strîng Pe pielea mea, întocmai ca o plasă. Cu gura lipită de cenușiul înghețat Piatra strălucește în lumina lunii Chipul Său necunoscut Revolta La auzul greierilor în șanț Ai trei gropi umbroase Acoperite cu crengi Si iarbă Unde
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
pe net, apoi prin ziare, o femeie călătorind prin țările primordiale, patul meu era un fel de munte, de pe vârful căruia priveam prin fereastra de sticlă a unui calculator mările de azur strălucind la picioarele ei, păsările care țipau străfulgerând orizontul; era prima zi a intrării în carte. (Ah, ce călătorie exotică am să fac din vârful patului, îmi spuneam, iar cearșafurile se pliau unul pe altul, ca feliile unui creier desfigurat de emoție, când regăsește firul ce duce în grădinile
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
de-atenți orele așteaptă-n sticle reci de bere (briza nu se vede-n poză) în fine marea întinsa mare la început vuitoare apoi vlăguită un soi de pulbere fină ce ți se-așează pe buze cum o pudră la orizont nori albi prețioși ai zice un serviciu de porțelan imprimat. Deus absconditus Dumnezeu se-ascunde aidoma unui șarpe într-o gaură de șarpe Dumnezeu se-ascunde aidoma unei furnici într-un mușuroi de furnici Dumnezeu se-ascunde-n Cerul în care te-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
pe când nu era cine să-i dea un nume ori să verse sânge pentru pământul bogat - cum s-a-ntâmplat după o vreme) pescărușii zboară însetați deasupra orașului în miez de vară noaptea fac cercuri le sparg taie calea dincolo de orizont Doar cuvintele luminează E întuneric, doar cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta decât puzderia stelelor aluneci în zigzag, lipit de pământ șerpuind pe potecă ascuns de stânci, de păduri
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
iarna ca-ntotdeauna - fiecare fulg cu oglinda în piept...mă prind firimituri în hora de camee - (asemenea albume nu se răsfoiesc decât la sfârșitul unei zile săpate direct în piatră de unde s-ar vedea încă de cum încalecă primul tătar linia orizontului și dintr-o încâlcită absență a tuturor obiectelor ascuțite a frânghiilor unghiilor reproșurilor împinge deșertul către tine precum plugurile zăpada) - or să le poarte fetițe impozante în jocul de-a lumile dispărute apoi fantoma din rol pe furiș va veni
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
și săruri de aur și beau din etherul pe care-l desprind, cu degetele-sabie, dintr-un întreg mai mare. Mesaje pe fața apei am încercat să trec această diferență de ani, de săptămâni, de clipă mare; am tot spălat la orizont pământul și l-am ținut pe brațe,-n eclipsa lui totală am plâns într-o biserică înaltă și-am vrut să văd o altă-nfățișare dar timpul din altare m-a-nstrăinat pe-afară și ușa peste față ca timpul s-a
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
un poem pentru ei, poem care se termina așa... Până la urmă toată frumusețea lumii încăpea în noi/ nu aveam cărți de vizită/ nu ne chema în niciun fel de aceea de fiecare dată când coboram pe schitu măgureanu/ atingând linia orizontului ca o navă/ oamenii întorceau capul după poezie hipnotizați de șoldurile ei uriașe/ de amantă regală... și era dedicat unei generații, care a avut puterea să își cristalizeze identitatea, în condițiile în care până și supraviețuirea literară era pusă sub
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
dedicat unei generații, care a avut puterea să își cristalizeze identitatea, în condițiile în care până și supraviețuirea literară era pusă sub semnul întrebării. Totul ni s-a întâmplat cu câtva timp înainte ca anii '90 să apară efectiv la orizont, cu tot ce au adus ei, pentru fiecare dintre noi în parte și pentru generația noastră în comun.
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec Unele pe lângă celelalte Asemeni trenurilor de mare viteză Mergând în sensuri opuse. Când se va limpezi orizontul? Sufletele când vor cânta din nou? Poate niciodată, niciodată, Poate grădina curcubeelor vii Nici nu există. Prezumție Tu ai, iubito, umeri de zăpadă, Coapse de trandafir vibrând, Zorii abia așteaptă să te vadă Goală cum un pui de mierlă-n
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
par mereu pe punctul de a sufoca o conștiință vie. Dar ele sunt aduse la zi și revizionate dintr-un unghi personal într-un text inspirat definit de Rodica Binder drept "un palimpsest al groazei" (Un roman documentar copleșitor, în "Orizont", 2, 2007). Ceea ce nu-i lucru puțin, într-o vastă bibliotecă a enormei - din multe perspective - probleme. Subiectul nu doar că rămâne actual, dar s-a regenerat după falimentul celuilalt totalitarism, de extremă stângă. Cartea lui Dieter Schlesak este una
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
cărțile poștale, a scos una sau alta din teanc cu degetele lui înmănușate, și-a fixat pince-nez-ul mai bine pe nas și a mormăit: Bun, o iau. Vederea strălucitoare a pieței și a străzii comerciale, ajungând cu cupolele ei până la orizont, urma să-i dea soției lui o imagine a locului care îi tulburase simțurile în asemenea măsură: ca descendent al unei familii vechi din marea burghezie, găsise, în sfârșit, după ani de nehotărâre, „punctul lui central“, care se afla în
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
o existență mai degajată, mijlocită de „descîntece băbești”, de o „magie” plurimilenară, saturată de înfățișările familiarului rustic (așa cum faraonii nu se puteau despărți de slugile și confortul lor nici în piramide, țăranul nu se poate despărți de factorii ocupației și orizontului său domestic): „stai liniștită, nu e decît un exercițiu de pregătire... Cu/ acea forță care alină corpurile/ cerești, intră/ pe geamul zăbrelit: înfăcărarea ei nu ține de multă vreme./ Cu aceeași senzație de dezgust, în mijlocul/ unei harababuri de neînchipuit. Încărcată
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
estetic sau moral, ca forme de mitologizare a unei lumi corupte și a unei istorii viciate și linșate spontan sau executate ritual. Înainte de a modifica istoria însăși, de a-i descongestiona articulațiile gripate și de a-și defini un alt orizont, explozia mulțimilor, ori numai mesagerii ei, dezorganizează nivelurile simbolice ale realității. Statuia încorporează, așadar, în imaginarul colectiv, elementele vitale și coeziunea intimă ale unei realități nemijlocite care a devenit abuzivă și intolerabilă. Fără a ne mai întoarce pînă la Revoluția
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
al istoriei. Omul public, fie el politician sau doar o variantă tîrzie de erou civilizator, iese din fumul lumînărilor și din aerul greu de tămîe, lasă icoana în funcția ei strict liturgică și își secularizează prezența, imaginea și memoria. În orizontul simbolic al orașului apare acum, fie trecînd prin cimitir, fie coborînd direct din marile piețe occidentale în micile și indecisele noastre scuare, statuia, chipul recognoscibil al unui personaj real sau imaginea alegorică a unui fapt excepțional. Orașul, viața publică și
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]