331 matches
-
un număr limitat de membri, oricând poți fi tu în situația de a fi salvat. Astfel de grupuri, pentru a mări importanța solidarității și reciprocității în ajutorare, recurg la diverse ritualuri și ceremonii de inițiere a nou-veniților. Practici întâlnite printre ortacii din minele de cărbuni sunt exemple de acest fel. Caracteristici generale ale mediului fizic cum ar fi lumina, temperatura, zgomotul, echipamentul tehnic, dispunerea birourilor, a scaunelor etc. afectează considerabil nu numai productivitatea în sine, ci și dimensiunea relațională, afinitățile și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
oprit câțiva dintre poeții noștri. Printre cele mai reușite poeme de acest fel vom nota Tovarășul Matei a primit Ordinul Muncii publicat de Veronica Porumbacu Într-unul din numerele din 1949 ale Vieții românești și Balada despre Barta Iosif și ortacii săi de A. E. Baconsky, inserată În coloanele Scânteii (nr. 1781) din 10 iulie 1950. (Ă). În Balada despre Barta Iosif și ortacii săi sunt concentrate o seamă dintre trăsăturile pe care poeții noștri le-au descifrat În fizionomia spirituală
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Veronica Porumbacu Într-unul din numerele din 1949 ale Vieții românești și Balada despre Barta Iosif și ortacii săi de A. E. Baconsky, inserată În coloanele Scânteii (nr. 1781) din 10 iulie 1950. (Ă). În Balada despre Barta Iosif și ortacii săi sunt concentrate o seamă dintre trăsăturile pe care poeții noștri le-au descifrat În fizionomia spirituală a omului nou care se formează În țara noastră. În operele scriitorilor noștri aceste trăsături și multe altele pe care nu le mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1221, are același caracter de inventar istoric pe care l-am semnalat și În poezia lui Mihai Beniuc. (Ă). Unor asemenea străduințe multiple se datorește realizarea valoroasă a unei poezii ca aceea a lui Tiberiu Utan, Întitulată M-au trimis ortacii mei (Almanahul Literar, nr. 9). (Ă). O constatare cu caracter general care ni se impune la sfârșitul acestei discuții este că drumul urmat de poezia lui 23 August În ultimii ani se identifică pe de-a-ntregul cu evoluția ascendentă a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înaltă a internaționalismului proletar (Ă). În poezia noastră actuală trăiesc faptele oamenilor muncii. În cinstea lui Barta care a ajuns În plină vară să dea cărbune În contul lui ianuarie, a scris A. E. Baconsky Balada despre Barta Iosif și ortacii săi: «La Lupeni Întrecerea sporește Normele se clatină și cad Barta-n frunte drumul și-l croiește Ca o apă care taie vad». Dar tematica poeziei noastre a devenit tot mai bogată (Ă). A fost și este cântată dragostea nouă (Cântec
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Exemplele se pot Înmulți. S-a vorbit despre Tânăra savantă de Aurel Gurghianu (Almanahul literar, nr. 1-2, 1950), În care e descrisă o studentă de tip nou. Mai pot fi adăugate Poemul Înfrățirii tinerești, de Ion Brad, M-au trimis ortacii mei ori Satul meu și Stalin de Tiberiu Utan, precum și alte poezii din revista noastră, care Înfățișează În diverse moduri unele sau altele din trăsăturile caracteristice ale oamenilor noi din republica noastră. Pe drept cuvânt a fost apreciată poezia Brigada
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deosebită, cu o nouă atitudine față de muncă și de colectivul În mijlocul căruia trăiesc, a fost redat de Veronica Porumbacu În poemul de proporții Tovarășul Matei a primit Ordinul Muncii și de A.E. Baconsky În Balada despre Barta Iosif și ortacii săi. În sfârșit, Cicerone Theodorescu În Cântec de nevastă ori Veronica Porumbacu În Idilă au dat expresie unor alese sentimente intime ale oamenilor. De pe o treaptă nouă a măiestriei s-au străduit unii dintre cei mai buni poeți ai noștri
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
explică bogăția și varietatea, actualitatea temelor sale: (Lenin la Șușenscoe), Revoluția din Octombrie (Scriind În Octombrie), lupta pentru pace (Despre Pace, Trei delegați), Canalul Dunăre-Marea Neagră (După două mii de ani), munca minierilor pentru depășirea planului (Balada despre Barta Iosif și ortacii săi), construirea socialismului la sate (La frasinii de la răscruce, În ospeție), munca măruntă dar importantă a acarilor (Dintr-o gară), strângerea recoltei, legătura dintre sat și oraș (Trec zece care), legătura dintre muncitori și intelectuali (Cântec de Mai pe apa
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În ultimii doi ani, Baconsky mărturisește o mai temeinică apropiere de viață și de oamenii noi din țara noastră. Și străduințele poetului de a crea o poezie realistă au fost Încununate de succes. Poeme ca Balada despre Barta Iosif și ortacii săi sau La frasinii de la răscruce dovedesc un asemenea progres. Drumul acesta ascendent a fost barat adesea de răbufnirile variate pe care le avea la Baconsky resturile formaliste ce mai stăruiau În viziunile sale poetice. (Ă). Formalismul este prezent, sub
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru creațiile sale această influență (a decadentismului - n.n.). Baconsky a Început să lupte Împotriva lui (Ă) Vom arăta Însă că poetul n-a scăpat de asemenea devieri, nici În cele mai bune poeme ale sale: Balada despre Barta Iosif și ortacii săi și La frasinii de la răscruce. În primul poem, de pildă, cuvintele pe care le adresează secretarul de partid lui Barta, sunt umflate, generale, clișee simple: «Dragul meu, Începi un lucru mare Către care mult ai năzuit. Vei hrăni furnale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Scânteia, În articolul Când poetul se depărtează de viață (Ă). (Ă). Se răspândise nu prea demult obiceiul printre poeții noștri fără experiență de a substitui gândirii creatoare vii, anumite șabloane de esență proletcultistă; grafice care saltă, tractoare care nechează, norme, ortaci etc. Căprariu Încearcă o diversiune, etalându-și impresiile despre anumite fenomene ale naturii, dar ajungând, În fapt, la aceleași scheme moarte. Nepornind de la viață, poetul ajunge la versuri care seamănă puternic cu ale altora, la situații poetice deja formulate. Versurile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu o privire șugubeață, de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care era legat cărăbușul se înfășurase în întregime pe țăruș, apăruse la cimitir Zlota, ca un inorog bolnav de dragoste să-și culce cornul în poalele fecioarei Sempronia. O liotă de poterași îi împresură pe el și pe cei doi ortaci care-l însoțeau, punându-le saci negri pe cap, lanțuri la mâini și ghiulele la picioare. Șeful poterei strivi cu bocancul trupul lichid al cărăbușului. Se spune că Zlota ar fi încercat să scape, preschimbându-se într-un fluture, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în anus. Zlota a fost băgat gol într-un butoi etanș închis, doar cu capul afară și pus în bătaia soarelui, în mijlocul târgului, la răspântie de drumuri. De două ori pe zi era silit să înghită hrana gătită din carnea ortacilor. Era străjuit zi și noapte de caraule, în schimburi de câte opt ceasuri. Din gâtlejul lui zbucneau hohote lugrube de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool, umflându-se ca un burete și menținându-l Într-un singur loc. Royal-ul este totuși o băutură grea. Dacă ai Întrecut măsura, te năucește de cap. Într-o seară, În timp ce petrecea cu cei doisprezece ortaci ai săi, Ippolit a Întrecut orice măsură. A băut și spirt cu bere, și lichior, și vin. Bea și nu se mai putea opri. Dădea pe gât pahar după pahar și râdea ca un apucat. Glumele pe care el spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
istețimea șefului la fiecare cuvânt. Încurajat de această hoardă gălăgioasă, Ippolit prindea avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult mai lungă decât la aceea la care petreceau și trimise pe doi dintre ortacii săi să aducă dulapi groși de cherestea și niște butoaie de măsline. Tovarășii Îl ascultară, iar Ippolit, punând scândurile pe cele trei butoaie și acoperindu-le cu o prelată făcută dintr-o pânză de cort, Îi pofti să-și așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
parte, ceilalți șase de cealaltă parte a lui Ippolit, acesta rupse un peștișor sărat În douăsprezece bucăți, apoi le umplu borcanele cu spirt Royal. „Aceasta este carnea mea și acesta este sângele meu, mâncați, beți și vă veseliți...“ Și după ce ortacii Închinară pe rând În cinstea sa, Subotin, rotindu-și ochii peste capetele lor, rosti cu solemnitate: „Unul dintre voi mă va vinde...“. Salahorii hăhăiră, iar unul dintre ei Îndrăzni, În beția lui, să-i spună: „Tu singur te vei vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ei Încă din Antichitate. Filosofia lor ni s-a părut a fi nocivă... În fine, să ne Întoarcem la poveste. Nu știu de ce, dar argumentul lui Ippolit Își avu efectul. Auzind rostindu-se numele lui Socrate și cel al Xantipei, ortacii se muiară. În sală se făcu din nou liniște. Se auzeau doar fălcile lui Ippolit mestecând nu mai știu al câtelea peștișor sărat. „Dacă și Socrate...“, spuse unul spărgând tăcerea nefirească așternută peste masă. „Da, chiar și Socrate“, făcu Ippolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cădea la Îndemână. Petrecerea ajunsese, poate și din cauza discuției despre „consoartă“, la un punct mort. Ippolit era vesel și nu prea. Se străduia totuși să mai Încălzească atmosfera. Discuțiile Însă lâncezeau. Glumele sale nu-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-au făcut transmisiuni privind mineriada din 13-15 iunie 1990. Secvențele transmise reliefează clar chemarea minerilor în capitală pentru restabilirea ordinii în „Piața Universității” și pentru răfuiala cu intelectualii și partidele politice istorice. Cu bâte, ștăngi de fier și lanțuri, ortacii trudesc de zor, meritând cu prisosință mulțumirile „tovarășului Iliescu”. Îmi stăruie și acum în memoria auditivă timbrul vocii sale inconfundabil: „Vă mulțumesc pentru atitudinea cetățenească”. Oare când și cum va răspunde Iliescu pentru cei morți, sute de răniți, mii de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
decăzut dintre calitățile de prim rang ale prozatorului de talent, Dorina Neculce construiește personaje memorabile, alese, ca și la Sadoveanu, dintre oamenii simpli.Lipovanul pare un bătrân desprins dintr-un basm, depozitar al unor mituri doar de el știute. Despre ortacii lui care lucrează la marele iaz spune: „Unii îngroapă umbrele copiilor.Acei copii or să se înece în apele astea. Construirea unui iaz așa de mare cere jertfe. Tu nu o mai lăsa pe malul apei când se lucrează. Să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și seara (se știe, În comunitățile astea invidia e la ordinea zilei), când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
studenților și intelectualilor. Curând au sosit la locul faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu ne vindem țara!” și „Afară cu paraziții care n-au mâncat salam cu soia!” Țara fusese mântuită încă o dată. A doua oară ortacii lui Cosma asediaseră capitala pentru a-l zburătăci pe primul ministru, Petre Gât-Scurt. Prea și-o luase în cap cu Reforma. Au făcut legea și atunci. Președintele Ilici le-a mulțumit cu un rictus muncitoresc în colțul gurii. Acum, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]