567 matches
-
seriozitate), Scarlat Struțeanu (Evoluția criticii contemporane sau Critica evolutivă a d-lui Eugen Lovinescu). Nu sunt trecuți cu vederea nici Vladimir Streinu, Camil Baltazar, G. Nichita, Sanda Movilă ș.a., membri ai cenaclului Sburătorul. N. I. Russu mai semnează articolul Pe marginea ortodoxismului d-lui Crainic (52/1929), în care se războiește cu „Gândirea”. Pe lângă polemicile purtate împotriva curentelor moderniste, Mihail Dragomirescu s-a ocupat, în cadrul rubricii „Istoria spiritului românesc în secolul al XX-lea”, de poporanism, de ideologia sămănătoristă și de Curentele
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
Gânduri noi”, 1927, 1; Mihai Ralea, „Cartea cu lumină”, VR, 1927, 6-7; N. Ladmiss- Andreescu, N.I. Herescu, „Lanuri”, 1937, 5-6; Nicolae Roșu, N.I. Herescu, CRE, 1937, 3395; Dragoș Vrânceanu, Literatura română și poezia lui Horațiu, CRE, 1937, 3429; Nichifor Crainic, Ortodoxism și clasicism, G, 1937, 8; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 103; Radu Gyr, Traducerile lui N.I. Herescu, „Buna Vestire”, 1938, 271; Călinescu, Ist. lit. (1941), 483, Ist. lit. (1982), 946; George Sbârcea, Plaut în românește, VAA, 1942, 460; Un interviu
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
În postura de „disidenți”, adversari ai stalinismului, decât ai sistemului sovietic ori ai leninismului. În ce-i privește pe foștii membri ai mișcărilor de tip fascist, legionari au ba, caracteristică le este denegarea caracterului fascist al „mișcării”, revendicarea singularității ei (ortodoxismul care-i deosebește pe legionari de fascismul sau nazismul ateu, etatismul și caracterul „tehnocratic”, „administrativ” În cazul dictaturii antonesciene). Ei au În comun un discurs defensiv și „denegator”. După 1945 și mai ales după 1989, printre supraviețuitorii „mișcării” a aparut
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
În plină perioadă de ateism oficial, grație pe de o parte izvoarelor sale folclorice și pe de altă canonizării acestui gen bastard care este «poezia patriotică» și care a permis unui număr Însemnat de autori să seântoarcă la ortodoxie și ortodoxism după 1989. Un moment determinant În istoria socială a acestei literaturi este constituirea de instanțe de consacrare concurente, efect al procesului de diferențiere a spațiului intelectual. Se poate vorbi de lupte pentru autonomie Începând cu salonul literar al Junimii (fondată
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
liceului din localitate. Punându-se „în slujba talentului”, cu dorința de a umple un gol în „beletristica acestui oraș”, inițiatorii publicației se declară „tradiționaliști” și îi iau drept călăuze pe scriitorii marcanți ai celor „trei mari orientări tradiționaliste: sămănătorism, poporanism, ortodoxism” (În loc de program). Rubricile obișnuite sunt „Carnet dobrogean”, „Cronica literară”, „Cronica teatrală”, „Ateneul popular”, „Cronica științifică”, „Reviste, ziare, cărți”, „Poșta redacției”, „Recenzii”, „Cronica măruntă”. Versuri semnează Liuben Dumitru, Laurențiu Georgescu, T. Moisescu, Dimitrie Batova, George Danubia (George Dan), Boris N. Deșliu
ROD NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289291_a_290620]
-
sub raportul adevărurilor corespondente, sufletește în continuă mișcare, dar caracteristice de le privim istoricește, la lumina principiului evolutiv al conceptului estetic”. Extras din articolul-program al celei de-a doua serii, textul explică atât antigândirismul lui E. Lovinescu, motivat prin respingerea ortodoxismului și a misticismului, a tradiționalismului și a naționalismului, cât și atitudinea distant-înțelegătoare față de avangardismul revistelor „Contimporanul”, „Integral”, „unu”, pe care le consideră expresia violentă, extremistă, a sincronismului. Încă de la primele numere, distribuția rubricilor se stabilește cu limpezime, cronica literară fiind
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
ancestral păgân prin supunere la canoanele creștine, „Gândirea” va promova o literatură, o muzică, o pictură și o sculptură spiritualizante. Va grefa pe „ideea istorică” și pe „ideea folclorică” sentimentul religios. În înțelegerea lui Nichifor Crainic, t. implică prin definiție ortodoxismul. Supralicitând religiozitatea țăranului român, el afirmă că în lumea rurală totul e impregnat de sens religios, în expresie creștină răsăriteană, ortodoxă. Amintind că pentru țăran grâul și tot vinul (nu doar partea euharistică) sunt trupul și sângele lui Hristos, directorul
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
el, uneltele și vitele cu care lucrează, pământul pe care trăiește”. Expresia în folclor a pătrunderii duhului creștin în toate componentele lumii de la țară e, după Crainic, autohtonizarea sacrului. Asemenea slavofililor ruși, care propuneau un „Hristos rusesc”, doctrinarul român al ortodoxismului consideră, într-un eseu anterior articolului din 1929, Iisus în țara mea (1923), că viziunea specific românească a lumii implică valorificarea artistică și literară a acelor situații din biografia cristică în care Mântuitorul apare ca un Hristos rustic. Procedând astfel
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Petrescu, Pamfil Șeicaru, G. M. Ivanov și mai ales de Lucian Blaga, al cărui articol din 1921, Revolta fondului nostru nelatin, va impulsiona, fără voia autorului, supralicitarea de către o anumită presă a ponderii componentei dacice din ființa națională. Convergent cu ortodoxismul lui Crainic este militantismul ortodox al lui Radu Dragnea, foarte activ colaborator al „Gândirii” în 1927-1930, susținător al ideii că întreaga cultură românească ar trebui să se întemeieze pe Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă, adoptată drept catehism al ortodoxiei
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
viitorul Petre Pandrea). Autohtonizarea creației artistice era încurajată de cronicarii „Gândirii”, în special de cel muzical, G. Breazul, și de cel plastic, Francisc Șirato. Pictorul A. Demian a decorat paginile revistei în stil bizantin. În deceniul al patrulea etnicismul și ortodoxismul și-au avut un teoretician în Vasile Băncilă. Nu toți colaboratorii „Gândirii”, fie aceștia eseiști, critici, gânditori, aderau la sensul ideologic al orientării promovate de directorul revistei. Adepți, cu toții, ai spiritualului și ai unei creații cu caracter național, unii refuză
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
și-au avut un teoretician în Vasile Băncilă. Nu toți colaboratorii „Gândirii”, fie aceștia eseiști, critici, gânditori, aderau la sensul ideologic al orientării promovate de directorul revistei. Adepți, cu toții, ai spiritualului și ai unei creații cu caracter național, unii refuză ortodoxismul dogmatic, propunând libera interpretare a oricărei credințe, ca și a folclorului românesc cu conținut religios. Potrivit unei precizări a lui Blaga, dintr-un text rememorativ, Începuturile și cadrul unei prietenii (1940), în gruparea revistei s-au conturat încă din primii
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
religios. Potrivit unei precizări a lui Blaga, dintr-un text rememorativ, Începuturile și cadrul unei prietenii (1940), în gruparea revistei s-au conturat încă din primii ani două poziții: una de „dreapta”, exprimată de Crainic și de ceilalți susținători ai ortodoxismului canonic, alta de „stânga”, al cărui exponent era Lucian Blaga însuși. În 1943 Blaga avea să se separe de „Gândirea”, întemeindu-și propria publicație, „Saeculum”. Concordantă cu poziția acestuia e atitudinea lui Tudor Vianu, Dan Botta, I. M. Sadoveanu. Penetrat
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
stânga”, al cărui exponent era Lucian Blaga însuși. În 1943 Blaga avea să se separe de „Gândirea”, întemeindu-și propria publicație, „Saeculum”. Concordantă cu poziția acestuia e atitudinea lui Tudor Vianu, Dan Botta, I. M. Sadoveanu. Penetrat sau nu de ortodoxism, principiul etnic definește, în perioada interbelică, și orientarea unor periodice precum „Cugetul românesc”, „Cuvântul literar și artistic”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Ramuri”, „Năzuința”, „Flamura”, „Datina”, „Familia”, „Gând românesc”, „Pagini literare”, „Junimea literară”, „Viața Basarabiei”, „România literară” (revista condusă de Cezar
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme cu îngeri, doar în aparență carte de vizită a ortodoxismului literar. Unele poezii par comentarii la desenele cu care Demian a ilustrat paginile „Gândirii”, într-un loc se arată Domnul „înconjurat de îngeri albi”, altundeva îngerul strălucește la porți, mai încolo un înger culege snopi, în preajmă zboară „îngerul luminător
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Ideea europeană”, „Gândirea”, „Calendarul” și „Porunca vremii” (la ultimele două figurând și ca redactor), la „Buna Vestire” (unde a fost director), reviste ale căror programe se rânduiesc precumpănitor în sfera tradiționalismului de diverse nuanțe și origini teoretice, de la poporanism la ortodoxism și la naționalismul exacerbat al extremei drepte. Dar el va răspunde și apelului lansat în 1925, la reapariția „Neamului românesc literar”, către colaboratori de la „Sămănătorul”, „Floarea darurilor” și de la seria mai veche a „Neamului românesc literar” și, trecând peste marea
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
literaturei române, Iași, 1888, 138-142; Iorga, Ist. Bis., I, 290-295, 297-300, 310-313; P.P. Panaitescu, L’Influence de l’oeuvre de Pierre Mogila, archevêque de Kiev, dans les Principautés Roumaines, Paris, 1926; T.G.Bulat, Petru Movilă, prinț de Moldova, apărător al ortodoxismului, Iași, 1941; Cartojan, Ist.lit., II (1942), 93-96; Teodor Bodogae, Din istoria Bisericii Ortodoxe de acum 300 ani. Considerații istorice în legătură cu sinodul de la Iași, Sibiu, 1943, passim; Ciobanu, Ist. lit., I (1947), 253-259; Piru, Ist.lit., I, 87-88; G. Mihăilă, Petru Movilă
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
același an. Publică prima plachetă, Păuni, în 1929. Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Azi” ș.a. În intervențiile publicistico-eseistice, s-a arătat deopotrivă de reticent față de excesele tradiționalismului (a combătut ortodoxismul) și față de modernismul extremist (nu a agreat avangarda propriu-zisă, dar i-a prețuit pe Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). În 1931 demisionează din magistratură, părăsește Bucureștiul și se stabilește la Câmpulung pentru tot restul vieții. A profesat avocatura, absorbit fiind totuși
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
Observația probabil cel mai frecvent formulată de criticii literari este că P. este un autor religios, fiind alăturat lui Ioan Alexandru, Daniel Turcea, Nicolae Ionel. Încă din volumul de debut, redempțiunea e imaginată frapant, în termeni foarte liberi față de prescripțiile ortodoxismului dogmatic: „La umbra norului de marmură / Numai acolo/ Cuvintele copilului/ Vor fi scrise / Cu litere de purpură : / Pe zidurile catedralelor vor fi / Scrise mereu - / Până când acoperișurile / Se vor aprinde. // Incendiul, da, mărețul incendiu / Al înșelătoarelor laude ! el/ Ne va desăvârși
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
și în ultimul volum din serie, Epoca lui Clain, Șincai și Maior (1927), el evidențiază existența a două curente culturale în Transilvania: unul occidental, care a înrâurit pe românii uniți cu Biserica Romei, și altul răsăritean, al românilor rămași fideli ortodoxismului. P. precizează că, deși împărțiți în grupări diferite, românii de peste munți au militat pentru aceleași idealuri naționale, trecând peste confesiunile ce îi separau. Altă lucrare, Cronicarii moldoveni Gligorie Ureache și Miron Costin (1936), este un studiu extins, de delimitare târzie
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
angajate în proiecte utilitariste elimină pericolul cezaropapismului ori al dominației unei anumite Biserici asupra statului și societății), o cale de ieșire din sfera acestor îndoieli și interogații. Scriind pentru un public românesc, în condițiile în care despărțirea noastră colectivă de ortodoxism și legionarism se află abia la început, poate ar fi bine să insist că sunt cu totul în favoarea separației dintre Biserică și stat, după cum sunt cu totul conștient de imensul pericol prezentat de proasta înțelegere a cardinalei probleme teologico-politice. Nici
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politică”, fiind ele la fel de lipsite de un veritabil spirit critic (deschis prin definiție!). Am observat și în România, deja înainte de 1989, o raliere încruntată la diverse paradigme cu veleități de piatră filozofală, de la curente filozofice, logice și epistemologice analitice la ortodoxismul deja încercat, cu triste rezultate, între cele două războaie mondiale. Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-a dreptul soteriologică (dar e vorba de mântuiți care nu se mulțumesc
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu putință chiar înlăturarea durerii, gânditorul creștin va afirma, dimpotrivă, că durerea ține de condiția omului și că ea va trebui să fie valorificată în vederea mântuirii sale. Corolarul politic al acestei viziuni este organicismul, colectivismul și naționalismul autarhic. De pe pozițiile ortodoxismului, Ionescu denunța cu violență orientarea democratică și cosmopolită a luminării și a liberalismului occidental. Pentru ca rezultate să fie obținute ar trebui ca în același timp lupta aceasta antimasonică să fie purtată împotriva individualismului liberal, a scientismului, a cartezianismului și kantianismului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care îi despart. Forma particulară de expresie pe care o capătă religia naturală în cărțile de bază ale marilor confesiuni religioase va fi explicată de ei prin deosebirile în condițiile și formele de viață proprii diferitelor comunități omenești. Distanțarea de ortodoxismul vechii teologii protestante se profilează în mod clar. Religiile și bisericile vor fi socotite în primul rând forțe morale, iar educația morală va fi considerată principala menire a unei comunități religioase. Isus Cristos este înfățișat drept propovăduitor al unei învățături
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de profesori care numai în mod ritual și sporadic iau parte la slujbele religioase. Trebuie ca pilduirea să plece de la cei chemați a forma caracterele, căci nouă ne trebuie suflete de apostoli, de misionari, de credincioși înflăcărați pătrunși de ce reprezintă ortodoxismul nostru în evoluția umanității, dar mai ales în viața obștească. Instituțiunile noastre în această a 2-a perioadă de activitate vor fi centre de misionarism, nu numai de cultură. Grădinile de copii ale Societății Ortodoxe Națională a Femeilor Române din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
rasiste și expansioniste. Părăsește în 1942, demonstrativ, asociația Astra, fiindcă în statutele ei se introduseseră discriminări etnice. Pe măsură ce sistemul său filosofic își dezvăluie, mai ales prin cheia lui de boltă, Diferențialele divine (1940), caracterul, relațiile autorului cu Nichifor Crainic și ortodoxismul gândirist intră în criză. Spiritul liber al poetului față de dogmele creștinismului răsăritean îi atrag atacuri violente chiar în revista la întemeierea și afirmarea căreia avusese o contribuție esențială. Comparat cu Iulian Apostatul, e acuzat că „are pe dracu în el
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]