371 matches
-
I, se poate ortogonaliza multiplicând "X" cu 1/√2. DCT-III este transformata inversă a DCT-II. Este cunoscută sub acronimul (englez) "IDCT". De aceeași manieră ca pentru varianta I, se poate ortogonaliza multiplicând "X" cu 1/√2. DCT-IV este o matrice ortogonală.
Transformata cosinus discretă () [Corola-website/Science/310438_a_311767]
-
Condiția de pozitiv-definire a fost înlocuită de o condiție mai slabă de nedegenerare (orice formă pozitiv-definită este nedegenerată dar nu și invers). Produsul scalar este astfel "indefinit". Ca și într-un spațiu euclidian, doi vectori "v" și "w" sunt considerați "ortogonali" dacă η("v", "w") = 0. Dar există o deplasare de paradigmă în spațiul Minkowski care include evenimente hiperbolic-ortogonale în cazul în care "v" și "w" generează un plan în care η ia valori negative. Această deplasare spre o nouă paradigmă
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
negative. Această deplasare spre o nouă paradigmă este clarificată prin compararea structurii euclidiene a planului complex cu structura planului numerelor complexe hiperbolice. Un vector "v" se numește "vector unitate" dacă "v" = ±1. O bază pentru "M" constând din vectori unitari ortogonali doi câte doi se numește "bază ortonormală". Există o teoremă care afirmă că orice spațiu prehilbertian care satisface condițiile de la 1 la 3 de mai sus are întotdeauna o bază ortonormală. Mai mult, teorema afirmă că numărul de vectori unitari
Spațiu Minkowski () [Corola-website/Science/310412_a_311741]
-
spinului. Este de imaginat că acesta face de fapt o "măsurătoare" a direcției spinului și în funcție de rezultatul măsurătorii, îl lasă să treacă sau nu. Un astfel de polarizor poate separă cele două gaze numai dacă stările |φ> și |ψ> sunt ortogonale și el selectează una din stări, de exemplu |ψ>. Dacă stările nu sunt ortogonale, există o probabilitate |<φ|ψ>| că o particulă în starea |φ> să se găsească după măsurătoare în starea |ψ>. Deci, din 2N molecule se găsesc după
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
și în funcție de rezultatul măsurătorii, îl lasă să treacă sau nu. Un astfel de polarizor poate separă cele două gaze numai dacă stările |φ> și |ψ> sunt ortogonale și el selectează una din stări, de exemplu |ψ>. Dacă stările nu sunt ortogonale, există o probabilitate |<φ|ψ>| că o particulă în starea |φ> să se găsească după măsurătoare în starea |ψ>. Deci, din 2N molecule se găsesc după măsurătoare N(1+|<φ|ψ>|) în starea |ψ> și restul în starea |ψ'> ortogonala
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
ortogonale, există o probabilitate |<φ|ψ>| că o particulă în starea |φ> să se găsească după măsurătoare în starea |ψ>. Deci, din 2N molecule se găsesc după măsurătoare N(1+|<φ|ψ>|) în starea |ψ> și restul în starea |ψ'> ortogonala pe |ψ>. Nu există nici un mod prin care să ne putem reîntoarce acum la starea inițială, în care cantități egale de gaze se găseau în stările |φ>, respectiv |ψ>. În concluzie: daca |φ> și |ψ> sunt ortogonale, creșterea de entropie
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
în starea |ψ'> ortogonala pe |ψ>. Nu există nici un mod prin care să ne putem reîntoarce acum la starea inițială, în care cantități egale de gaze se găseau în stările |φ>, respectiv |ψ>. În concluzie: daca |φ> și |ψ> sunt ortogonale, creșterea de entropie la amestec este aceeași cu cea clasică, "2R ln2"; pe masura ce "unghiul" între ele tinde către zero, creșterea entropiei este din ce in ce mai mică, dar procesul de amestec devine "ireversibil" iar variația de entropie nu poate fi calculată folosind formulă
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
În matematică, un șir de polinoame ortogonale este un șir infinit de polinoame reale de o variabilă "x", în care fiecare "p" are gradul "n", și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L.
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
În matematică, un șir de polinoame ortogonale este un șir infinit de polinoame reale de o variabilă "x", în care fiecare "p" are gradul "n", și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L. Studiul polinoamelor ortogonale a fost dezvoltat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, pornind de la studiul fracțiilor continue de către Cebîșev și a fost continuat de A.A. Markov și T.J.
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
șir infinit de polinoame reale de o variabilă "x", în care fiecare "p" are gradul "n", și au proprietatea că oricare două polinoame distincte din șir sunt ortogonale între ele în raport cu o versiune particulară a produsului scalar L. Studiul polinoamelor ortogonale a fost dezvoltat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, pornind de la studiul fracțiilor continue de către Cebîșev și a fost continuat de A.A. Markov și T.J. Stieltjes și câțiva alți matematicieni. De atunci, s-au dezvoltat numeroase aplicații în
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
-lea, pornind de la studiul fracțiilor continue de către Cebîșev și a fost continuat de A.A. Markov și T.J. Stieltjes și câțiva alți matematicieni. De atunci, s-au dezvoltat numeroase aplicații în mai multe domenii ale matematicii și fizicii. Definiția polinoamelor ortogonale se bazează pe produsul scalar, definit după cum urmează. Fie formula 2 un interval de pe dreapta reală (este permis și formula 3 și formula 4). Acest interval se numește interval de ortogonalitate. Fie o funcție definită pe interval, strict pozitivă pe intervalul deschis formula 6
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
mai sus, se definește o operație pe perechi de polinoame "f" și "g" prin Această operație este un produs scalar în spațiul vectorial al tuturor polinoamelor. El induce noțiunea de ortogonalitate în maniera obișnuită, și anume că două polinoame sunt ortogonale dacă produsul lor scalar este zero. Un șir de polinoame ortogonale este astfel, un șir de polinoame astfel încât formula 13 are gradul "n" și toți membrii șirului sunt ortogonali între ei — pentru orice formula 14, Cu alte cuvinte, un șir de polinoame
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
și "g" prin Această operație este un produs scalar în spațiul vectorial al tuturor polinoamelor. El induce noțiunea de ortogonalitate în maniera obișnuită, și anume că două polinoame sunt ortogonale dacă produsul lor scalar este zero. Un șir de polinoame ortogonale este astfel, un șir de polinoame astfel încât formula 13 are gradul "n" și toți membrii șirului sunt ortogonali între ei — pentru orice formula 14, Cu alte cuvinte, un șir de polinoame ortogonale este o bază ortogonală pentru spațiul vectorial (infinit-dimensional) al tuturor
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
noțiunea de ortogonalitate în maniera obișnuită, și anume că două polinoame sunt ortogonale dacă produsul lor scalar este zero. Un șir de polinoame ortogonale este astfel, un șir de polinoame astfel încât formula 13 are gradul "n" și toți membrii șirului sunt ortogonali între ei — pentru orice formula 14, Cu alte cuvinte, un șir de polinoame ortogonale este o bază ortogonală pentru spațiul vectorial (infinit-dimensional) al tuturor polinoamelor, cu condiția ca formula 13 să aibă gradul "n".
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
dacă produsul lor scalar este zero. Un șir de polinoame ortogonale este astfel, un șir de polinoame astfel încât formula 13 are gradul "n" și toți membrii șirului sunt ortogonali între ei — pentru orice formula 14, Cu alte cuvinte, un șir de polinoame ortogonale este o bază ortogonală pentru spațiul vectorial (infinit-dimensional) al tuturor polinoamelor, cu condiția ca formula 13 să aibă gradul "n".
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
este zero. Un șir de polinoame ortogonale este astfel, un șir de polinoame astfel încât formula 13 are gradul "n" și toți membrii șirului sunt ortogonali între ei — pentru orice formula 14, Cu alte cuvinte, un șir de polinoame ortogonale este o bază ortogonală pentru spațiul vectorial (infinit-dimensional) al tuturor polinoamelor, cu condiția ca formula 13 să aibă gradul "n".
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
ci și prin contribuția domniei sale la formarea tinerilor cercetători, pe care i-a îndrumat în pregătirea tezelor de doctorat în calitate de coordonator științific. Domeniile de cercetare predilecte ale profesorului D.D. Stancu sunt legate de teoria interpolării, derivarea și integrarea numerică, polinoame ortogonale, funcții spline, aproximarea funcțiilor cu ajutorul operatorilor liniari și pozitivi construiți prin metode probabiliste și combinatorice, etc. Contribuțiile de seamă în domeniile analizei numerice și teoriei aproximării ale profesorului D.D. Stancu au determinat Academia Română să-l aleagă în anul 1999 membru
Dimitrie D. Stancu () [Corola-website/Science/307168_a_308497]
-
În matematică, planul complex sau planul "z" este o reprezentare geometrică a numerelor complexe într-un plan definit de "axa reală" și "axa imaginară", ortogonale. El poate fi asemuit planului cartezian, cu reprezentarea părții reale a uni număr complex de-a lungul axei "x", iar a părții imaginare de-a lungul axei "y". Conceptul de plan complex permite interpretarea geometrică a numerelor complexe. În figura
Planul complex () [Corola-website/Science/325121_a_326450]
-
În algebra liniară, pentru un subspațiu "W" al unui spațiu vectorial "V", se numește subspațiu ortogonal (sau complement ortogonal) al acestuia, o mulțime "W" care posedă proprietatea că orice vector al acesteia este ortogonal pe orice vector din "W". Pentru a demonstra că un vector este ortogonal pe un subspațiu vectorial, este suficient să se demonstreze
Subspațiu ortogonal () [Corola-website/Science/332702_a_334031]
-
În algebra liniară, pentru un subspațiu "W" al unui spațiu vectorial "V", se numește subspațiu ortogonal (sau complement ortogonal) al acestuia, o mulțime "W" care posedă proprietatea că orice vector al acesteia este ortogonal pe orice vector din "W". Pentru a demonstra că un vector este ortogonal pe un subspațiu vectorial, este suficient să se demonstreze că acesta este
Subspațiu ortogonal () [Corola-website/Science/332702_a_334031]
-
În algebra liniară, pentru un subspațiu "W" al unui spațiu vectorial "V", se numește subspațiu ortogonal (sau complement ortogonal) al acestuia, o mulțime "W" care posedă proprietatea că orice vector al acesteia este ortogonal pe orice vector din "W". Pentru a demonstra că un vector este ortogonal pe un subspațiu vectorial, este suficient să se demonstreze că acesta este ortogonal pe vectorii unei baze a subspațiului. "Propoziție". Fie "W" un subspațiu vectorial al spațiului
Subspațiu ortogonal () [Corola-website/Science/332702_a_334031]
-
W" al unui spațiu vectorial "V", se numește subspațiu ortogonal (sau complement ortogonal) al acestuia, o mulțime "W" care posedă proprietatea că orice vector al acesteia este ortogonal pe orice vector din "W". Pentru a demonstra că un vector este ortogonal pe un subspațiu vectorial, este suficient să se demonstreze că acesta este ortogonal pe vectorii unei baze a subspațiului. "Propoziție". Fie "W" un subspațiu vectorial al spațiului vectorial "V", formula 1 o bază a lui "W" și x un vector oarecare
Subspațiu ortogonal () [Corola-website/Science/332702_a_334031]
-
al acestuia, o mulțime "W" care posedă proprietatea că orice vector al acesteia este ortogonal pe orice vector din "W". Pentru a demonstra că un vector este ortogonal pe un subspațiu vectorial, este suficient să se demonstreze că acesta este ortogonal pe vectorii unei baze a subspațiului. "Propoziție". Fie "W" un subspațiu vectorial al spațiului vectorial "V", formula 1 o bază a lui "W" și x un vector oarecare din "V". Atunci: "Demonstrație". Teoremă. Fie "V" un spațiu euclidian și "W" un
Subspațiu ortogonal () [Corola-website/Science/332702_a_334031]
-
cartea de rugăciuni pe care a redactat-o „Hukat olam”, Shlomo Mussaieff, negustor și învățat, dintre ctitorii cartierului, a scris: Străzile cartierului, de trei ori mai lațe decât ulițele Ierusalimului în anii aceia, au fost construite în cruciș, în plan ortogonal,iar la marginea lor s-au prevăzut locuri pentru plantarea de pomi, inclusiv eucalipți. Cartierul buhar a devenit faimos pentru mărimea caselor și întinderea curților din preajma lor.Casele erau înzestrate cu ferestre în stil neogotic, acoperișuri cu țigle, arcade în
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
materialul conductor curenți turbionari care, la rândul lor, generează un câmp opus celui exterior. Simultan se produce și absorbție de energie prin curenți turbionari. În sistemele mixte, frecvent utilizate, alcătuite din cameră ecranată și sistem de compensare activă cu bobine ortogonale, controlul câmpului este efectuat cu magnetometre vectoriale. Ansamblul format din sistemul de bobine, magnetometru și un circuit electronic de putere ce lucrează într-o bucla de reacție negativă realizează compensarea câmpului extern până la valori ce permit buna funcționare a unui
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]