531 matches
-
extensia trunchiului sunt: mușchii sistemului interspinos, mușchii sistemului intertransversar (m. intertransversari, m. iliocostal și m. lungul dorsal), mușchii sistemului transversospinos (m. rotatori scurți, m. multifizi și m. semispinali) și mușchii sistemului spinotransversal (m. splenius). Măsurarea pe extensie se realizează din ortostatism (fig. 8 și 9) și din așezat (fig. 10). 2. Măsurarea forței maxime de contracție a musculaturii care participă la flexia trunchiului În acest caz, grupele musculare care participă la flexia trunchiului sunt: mușchiul drept abdominal, mușchiul oblic extern (când
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
acest caz, grupele musculare care participă la flexia trunchiului sunt: mușchiul drept abdominal, mușchiul oblic extern (când se contractă ambii), mușchiul oblic intern (când se contractă ambii), mușchiul transvers, mușchiul piramidal și mușchiul psoasiliac. Măsurarea pe flexie se realizează din ortostatism (fig. 11) și din așezat (fig. 12). 3. Măsurarea forței maxime de contracție a musculaturii care participă la mișcările de lateralitate ale trunchiului În acest caz, grupele musculare care participă la mișcările laterale ale trunchiului sunt: mușchii iliocostali, mușchii longissimus
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
de lateralitate ale trunchiului În acest caz, grupele musculare care participă la mișcările laterale ale trunchiului sunt: mușchii iliocostali, mușchii longissimus, mușchii semispinali, mușchii multifizi și mușchiul oblic extern (când se contractă unilateral). Măsurarea în plan frontal se realizează din ortostatism (fig. 13) și din așezat (fig. 14). Concluzii Aparatura de măsurare a forței musculare la nivelul trunchiului propus, conferă următoarele avantaje: este ușor accesibilă oricarui utilizator avizat; poate fi apreciată evoluția corectării dezechilibrelor musculare prin testari la diferite intervale de
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
a devenit necesar un sprijin și pe partea opusă îndoirii, la nivelul bazinului, la pozițiile din așezat. Deci, suportul ce culiseză pe orizontală va oferi un punct de sprijin bazinului, similar cu suportul culisant pe verticală de la măsurătorile efectuate din ortostatism; la măsurătorile din ortostatism, cureaua va fi fixată în punctele indicate, în caz contrar, cu cât va fi coborâtă sub punctul indicat, va oferi trunchiului o pârghie mai scurtă și forța înregistrată va fi mai mare; cea mai eficientă desfășurare
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
sprijin și pe partea opusă îndoirii, la nivelul bazinului, la pozițiile din așezat. Deci, suportul ce culiseză pe orizontală va oferi un punct de sprijin bazinului, similar cu suportul culisant pe verticală de la măsurătorile efectuate din ortostatism; la măsurătorile din ortostatism, cureaua va fi fixată în punctele indicate, în caz contrar, cu cât va fi coborâtă sub punctul indicat, va oferi trunchiului o pârghie mai scurtă și forța înregistrată va fi mai mare; cea mai eficientă desfășurare a procesului de măsurare
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
cât va fi coborâtă sub punctul indicat, va oferi trunchiului o pârghie mai scurtă și forța înregistrată va fi mai mare; cea mai eficientă desfășurare a procesului de măsurare se realizează începând cu pozițiile din așezat, trecere la pozițiile din ortostatism și, la final, efectuîndu-se testul pentru forța musculaturii lombare; tendința subiecților este de a se sprijini de orice parte a suportului metalic și de a deplasa tălpile, astfel încât să obțină un punct mai bun de sprijin; la mișcările de flexie
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
subiecții indiferent de vârstă; regulile de execuție a testelor au fost respectate la fiecare testare; există diferențe valorice și între subiecții din aceeași grupă și între grupe; testele arată clar diferențe de valori pe aceeași acțiune (flexie-extensie) din așezat și ortostatism.
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
mobilizarea ei în toate sensurile, asociată eventual cu ușoare vibrații. ședința de masaj trebuie să fie urmată de un repaos de aproximativ 10^, pentru a evita riscul micilor tulburări vasculare care se pot produce ca urmare a trecerii bruște la ortostatism. Trebuie precizat că tratamentul nu se adresează, practic, părului și că cel care este deja desprins va continua să cadă, pacientul trebuind să fie avertizat de acest lucru, pentru a nu fi neplăcut impresionat. Ca un prim rezultat al aplicării
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
vizeze următoarele aspecte: prezentarea modului în care a debutat afecțiunea și caracteristicile ei); e) descrierea caracteristicilor mediului în care a evoluat; f) relatarea eventualelor tratamente efectuate, precum și rezultatele obținute (Baciu, 1981b). Atenția kinetoterapeutului va fi îndreptată asupra motilității, urmărindu-se: ortostatismul, mersul (se observă pornirea, oprirea și forma mersului - pe vârfuri, pe călcâie sau pe toată talpa), alergarea, urcatul și coborâtul scărilor; se verifică motilitatea activă a membrelor superioare și inferioare; se verifică coordonarea membrelor superioare și inferioare, atât în repaus
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ataxia) - Tulburare motoare neparalitică ce se caracterizează prin dificultatea de coordonare a mișcărilor, tulburări de mers manifestate prin dezechilibrare, datorate unei capacități reduse a creierului de a menține postura și de a asigura forța necesară pentru mișcările segmentelor și menținerea ortostatismului. Cauza acestei tulburări poate fi afectarea nervilor senzitivi sau a cerebelului. Ataxia cerebeloasă se manifestă prin balansarea trunchiului în timpul deplasării, prin dificultăți de pronunțare a cuvintelor. Ataxia Friedreich este de natură ereditară și se manifestă la adolescență, având caracteristicile ataxiei
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de interesele și opțiunile care reflectă un anumit sistem de valori. ATITUDINI CORPORALE PARTICULARE - Poziții specifice ale corpului apărute la diverse categorii de pacienți. Interpretarea corectă a atitudinii bolnavului îi permite kinetoterapeutului să stabilească diagnosticul. În boala Parkinson, pacientul în ortostatism are aspectul unui „semn de întrebare”, corpul fiind anteflectat, cu faciesul inexpresiv. În hemiplegia spastică, pacientul ține membrul superior cu brațul ușor addus, antebrațul flectat și în ușoară pronație, degetele flectate peste police; membrul inferior în extensie, cu piciorul în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de sprijin, dobândirea sau redobândirea schemei corporale și a lateralității, consolidarea coloanei vertebrale prin însușirea rostogolirilor și a târârilor executate pasiv și pasivo-activ, formarea deprinderii de deplasare în poziții joase; educarea respirației în poziții joase; c) etapa dezvoltării echilibrului în ortostatism este o etapă în care ameliorarea echilibrului aduce în discuție o multitudine de funcții care își dau concursul la realizarea acestui obiectiv terapeutic. Robănescu (2001) este de părere că informațiile privind iminența sau chiar pierderea echilibrului au proveniență diferită, originea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
c) spasticitatea extensorilor membrului inferior distal este combătută prin asocierea la schema de mai sus a dorsiflexiei degetelor și a gleznei, cu abducția halucelui etc. BOLILE COLOANEI VERTEBRALE - Coloana vertebrală, ca ax osos important al scheletului, are roluri deosebite în ortostatism și mers și conține, în canalul medular, măduva spinării (o coloană cilindrică de țesut nervos, învelită și protejată de meninge, care se întinde de la foramen magnum până la nivelul vertebrei a doua lombare, prezentând o umflătură cervicală și una lombară). Coloana
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
vertebrale, deseori asociate și cu leziuni nervoase. Tratamentul de urgență constă în imobilizarea bolnavului pe un plan rigid (în decubit dorsal sau ventral) și transportarea lui în condiții de siguranță la un spital. Se va evita cu strictețe ridicarea în ortostatism sau așezarea bolnavului. În formele grave fără leziuni nervoase bolnavul va fi imobilizat într-un corset gipsat, cu coloana vertebrală în hiperextensie, după care va începe programul de fizioterapie și kinetoterapie. Pe toată durata imobilizării gipsate, bolnavii vor face gimnastică
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
femei - dorso-lombară. După Robănescu (2001), kinetoterapia are o largă aplicare, urmărind: a) corectarea atitudinii sau diminuarea diformității (dacă este posibil). Aceasta cuprinde: conștientizarea defectului, deprinderea unei atitudini corecte, plecându-se de la poziționări simple (decubit ventral, așezat, pentru a ajunge în ortostatism). În același context este vizată și reeducarea posturală, ceea ce presupune și ameliorarea reacțiilor posturale, (re)educarea reacțiilor de echilibru, întărirea reacțiilor de redresare; b) asuplizarea coloanei vertebrale dorsale; c) creșterea amplitudinii articulațiilor; d) creșterea forței musculare de la nivelul coloanei vertebrale
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cum se plimbă, se îmbracă și se dezbracă; cum își încheie nasturii de la haine; cum își leagă șireturile; cum bea un pahar cu apă și cum își scrie numele. Pentru a verifica nivelul coordonării echilibrului, se urmăresc mișcările copilului în ortostatism, în mers, dar și în repaus. COORDONARE DINAMICĂ GENERALĂ - Orice act motor are ca finalitate un obiectiv concret, prezentându-se în ansamblu ca o succesiune de măsuri, vizând realizarea cât mai eficientă a acestui obiectiv (Manno, 1992). Actul motor, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Dacă probele de la începutul unei rubrici par ușor de executat, se poate trece peste ele la probele următoare, socotindu-se realizate; 4) acțiunile care solicită pozițiile de decubit ventral sau dorsal se vor executa pe un covor, probele care verifică ortostatismul sau mersul vor fi efectuate pe un sol neted. Materialele de lucru vor fi pregătite din timp. Se va permite copilului efectuarea a cel mult trei încercări pentru fiecare probă. Cooperarea copilului este indispensabilă. Pentru cei care nu colaborează se
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
și pe mușchii șanțurilor vertebrale. Tratamentul trebuie orientat în funcție de cele două forme de dorsalgii: pe spate rigid și pe spate suplu. Indicații generale: sunt interzise transportul unor greutăți în special pe umăr, pe spate, întrucât apasă pe coloană; pozițiile de ortostatism prelungit; pozițiile cifozante, gesturile profesionale care accentuează cifoza. Se recomandă profilactic, la cei cu profesiuni ce necesită poziția ortostatică sau poziția așezat prelungită, tonifierea musculaturii spinale, care are un rol deosebit în aceste poziții. Recuperarea funcțională are ca obiective corectarea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
următoarele componente: 1) Motricitatea - reprezintă calitatea activității nervoase superioare care permite trecerea rapidă de la un proces de excitație la altul sau de la un stereotip dinamic la altul, în condițiile unei comenzi date. Componentele motricității ce urmează a fi analizate sunt: ortostatismul - privește poziția corpului, atât în stând, cât și în decubit dorsal. În poziția stând se observă dacă prezintă dificultăți de menținere a stabilității, eventuale asimetrii sau disproporții segmentare, existența unor mișcări necontrolate care parazitează echilibrul; mersul - este apreciat prin deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
viață. Exercițiile de mobilizare pasivă sau activă își propun să relaxeze și să alungească structurile care limitează mobilitatea; c) de dezvoltare a masei musculare, ce permit fortificarea musculaturii antigravitaționale, precum și a fibrelor musculare care, prin echilibrarea tensiunilor lor, permit adoptarea ortostatismului corect. Alcătuirea exercițiilor se face în funcție de: 1) scopul urmărit, atingerea obiectivelor stabilite, formarea și aplicarea lor, dar și de analiza modului de alcătuire și utilizare a exercițiilor; 2) poziția inițială are ca termen de referință posibilitatea menținerii centrului de greutate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
au fost sistematizate de către A. Burger-Wagner după cum urmează: a) orice poziție care menține coloana vertebrală paralelă cu solul elimină acțiunea nefastă a gravitației asupra deviațiilor de coloană; b) în poziția cvadrupedă, coloana vertebrală se mobilizează lateral mai ușor decât în ortostatism; la nivelul lordozei și cifozei fiziologice, mișcările coloanei vertebrale pot fi mult amplificate în această poziție; c) din cvadrupedie, decotractarea musculaturii șanțurilor vertebrale și a musculaturii susținătoare a coloanei este maximă, cu excepția poziției în decubit pe un plan tare; d
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
surescitare din cauza unor evenimente stresante. LOMBALGIE (< fr. lombalgie, cf. lat. lumbus - șale, gr. algos - durere) - Dureri la nivelul regiunii lombare care pot fi de origine vertebrală, musculară sau urogenitală. Durerea apare ca urmare a unui efort, la staționarea prelungită în ortostatism sau în așezat. Tratamentul este orientat spre elongații și reeducare funcțională. În tratarea lombalgiei cronice trebuie să se cunoască mecanismul funcțional al acestei regiuni și motivul pentru care pacientul are dureri atunci când adoptă o anumită poziție sau când face o
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
subțire și alungit, iar membrele sunt subțiri și alungite (Rusu, 1983). LORDOZĂ (< fr. lordose) - Deviație a coloanei vertebrale caracterizată prin accentuarea flexiei dorsale de la nivelul regiunii lombare și cervicale. Sunt cazuri când este o manifestare atitudinală lordotică mai ales în ortostatism, dar dispare în poziția de decubit dorsal. Lordozele prin dezechilibru dinamic sunt rezultatul unei atonii a musculaturii peretelui abdominal prin rahitism, insuficiență musculară, obezitate sau prin distensia conținutului abdominal, prin tumori, enteroptoză, sarcină etc. Se pot întâlni și lordoze fixate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nivelul tonusului muscular, forța musculară, capacitatea de a executa mișcări antigravitaționale, cât și posibilitatea de a face bilanțul muscular al oricărei grupe de mușchi; metode subiective - concretizate în evaluări prin apreciere vizuală asupra fiecărei părți din corp, subiectul fiind în ortostatism, palparea reperelor anatomice pentru a evidenția punctele dureroase sau porțiunile de mușchi ce pot fi atrofiați sau spastici, dacă tegumentele indică stări inflamatorii sau tulburări circulatorii. METODOLOGIA APLICĂRII EXERCIȚIULUI FIZIC TERAPEUTIC - Acțiunea terapeutică este structurată pe secvențe: 1) poziția inițială
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
prin măsurarea distanței dintre două puncte, dintre cele două segmente, prin măsurarea cu ajutorul firului cu plumb, prin executarea de radiografii (Sbenghe, 1987). Mobilitatea este apreciată prin posibilitatea de a efectua întreaga gamă de mișcări la nivelul trunchiului, de gesturi, asigurarea ortostatismului și a diferitelor forme de deplasare la nivelul membrelor inferioare. Creșterea mobilității articulare reprezintă un obiectiv al procesului de recuperare. În acest scop, se urmărește în primul rând obținerea unghiurilor funcționale, iar în al doilea rând, atât cât este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]