341 matches
-
El pufni : „Asta vă învață la Medicină ?“. Ea îl îmbrâncise ușor, dându-și seama că, sub pretextul acestei conversații, el își apropiase prea mult obrazul de al ei : „Asta nu se învață la școală“. Filip era gata să glumească pe seama osârdiei ei de a învăța, „o tocilăreasă“, adică nu doar „o tocilară“, ci de-a dreptul o profesionistă a învățatului pe rupte. Ceea ce îi cruța nopțile de ispita cluburilor și petrecerilor, dar i le albea, necruțător, cu paginile cursurilor de la universitate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deasupra. O să plece în Anglia. A găsit acolo de lucru. — Mare scofală... Ce diferență e între un englez mort și un mort de-al nostru ? Poate că pentru radiologi o fi vreo diferență, răspunse Cosmina, privind cu un zâmbet trist osârdia lui Pantelimon de a desluși răscrucile sorții cu zbârnâiala prin aer a monedei de argint. Englezii or fi mai fotogenici... — Dă-mi peticul ăla de hârtie, ceru Iacob. Îl mai citi o dată, apoi îl puse pe masă : E destul. Pot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cel mult 3 oameni să le arate cu degetul pe unde să mai scormonească pentru frunza care dovedește că toț i muncesc și-și merită paraua. Cam un sac de frunze veștede, adunat de 4 oameni (dar, nu cu cine știe ce osârdie ?! , pentru că prin gardul viu se strică grebla) ar fi trofeul zilei, răsplătit cu mila statului. Cum iarba rămâne iar căzăturile nu, la 1 milion de lei, 1000 de frunze - repede ascunse (deh! frunzele și zăpada nu se pot număra sau
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
al „veleitarilor vanitoși, al frustrațilo r”, ci o muncă titanică depusă de niște oameni, care, iată, au posibi lita tea, de nebănuit acum 20 de ani, să spună ceva. Că vorba lui V asil e Iancu „orice tipăritură... făcută cu osârdie „informativă”, ...cu onestitate profesională, înseamnă... nu numai „ceva”, foarte mult pentru sine, cât mai ales pentru colectivitatea loca lă, pentru prieteni și cunoscuți, sfera de interes lărgindu se, deși, un ele dintre aceste opere nici nu ajung uneori în biblioteca
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Nu toți oamenii pot urca pe Himalaia. Dar eu sun t mu lțumit că mam oprit la esența vremurilor. Unul din amicii mei de suflet, 391 Stelian Baboi (plecat acum dintre cei vii), s-a aplecat asupra scrierilor mele cu osârdie și observa: <citat ion author=”Stelian Baboi”> “Extrem de puțini scriitori români contemporani au avut nativitatea de a transforma modestia dintr o virtute într-un principiu vital, care să le coordoneze felul de a fi într-o existență socială contra- dictorie
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cadrele referențiale ale cunoașterii trecutului părții de sud a Moldovei. Rezultatul investigațiilor sale a fost bogata colecție de arheologie și de etnografie pe care a donat-o Muzeului Județean Vaslui, la care se adaugă și manuscrise vechi, toate constituind rodul osârdiei sale și inima acestui străvechi pământ vasluian. Reflectarea rezultatelor acestor cercetări istorice o putem găsi în sumedenia de studii și articole publicate în reviste de specialitate, dar mai ales în celebrul volum Dăinuiri dăneștene (coautor: Eugenia Buraga) apărut la editura
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
împrăștie o anumită cîntare șoptită în metru dactil... Descîntarăm zvonirea aiasta să caute cugetul mlăzilor înmugurite, pe rînd, chiar în coapsele noastre de mult încercate ciolane și cărnuri și visuri că se vor porni luminări cătră încețoșate întinsuri... întîmpine rodul osîrdiei noastre și inima Ilenii și a Mariei și a Mărioarei și a Floricăi și a lui Gheorghe și a Evei și a Viei și a lui Vasile și a lui Florin și a Anei “ Era mândru de noi spunând adesea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
unor autentici misionari și teologi care s-au născut sau au trăit în spațiul danubiano-pontic și care și-au consacrat întreaga lor viață slujirii lui Hristos și slujirii științei teologice în folosul întregii creștinătăți. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei lor, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care le-a caracterizat viața, pentru sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile lor patristice erudite, atât de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
zelul său apostolic în predicarea Evangheliei la numeroase populații, încă neîncreștinate, aflate printre daco-romanii băștinași, și dacă luăm în calcul faptul că „Dunărea n-a despărțit ci a unit pe locuitorii de pe cele două maluri ale ei”, putem conchide că osârdia episcopului misionar din Remesiana și-a întins binefacerile și pe meleagurile locuite în acele vremuri frământate de strămoșii noștri, fie direct, fie prin călugării săi ajutători și colaboratori. III. Zelul după desăvârșire al Sfântului Niceta Una din caracteristicile prieteniei Sfântului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
februarie, în anii bisecți și la 28 februarie pentru ceilalți ani, cu descrierea pe scurt a vieții sale. Amintim aici cele trei tropare ale sale, care se cântă peste tot anul și la sărbătorirea altor cuvioși: „Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând crucea ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucru cel nemurutor. Pentru aceasta și cu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
se vadă numai Biserica și viața ei. Respectul lui Dionisie Exiguul față de monahi este evident prin efortul de resacralizare a lumii, efort început în Apus de Sfântul Ioan Cassian cu un secol înaintea sa. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei sale, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care i-a caracterizat viața, unit cu sobrietatea în purtări și cu dulceața contemplației tăcute este posibil ca noi mărturii să-l așeze printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile patristice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dumnezeu, și să fie închinat de îngeri, de arhangheli, de Serafimi și de Heruvimi. Aceasta de multe ori având-o eu în minte, rămân uimit și mari lucruri îmi închipuiesc de neamul omenesc, căci mari și strălucite văd începutul și osârdia lui Dumnezeu pentru natura noastră”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, omilia V, p. 100) „A adus Stăpânul pârga firii noastre, așa cum a luat-o. Hristos a făcut ceea ce face un plugar cu ogoarele sale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
descendenții fiind recunoscuți după înfățișarea părinților și bunicilor. Cu toate că provin din aceeași rădăcină genetică, evoluția lor socială, economică și familială este diferită. Unii reușesc să urce mult pe treptele ierarhiei economice și sociale, în timp ce alții nu. Omul cuminte caută cu osârdie statornicirea armoniei în viața de familie, evită sau temperează cu tact momentele tensionate și își ocrotește copiii de suferințe psihice. Atmosfera din viața de familie își pune amprenta asupra calității și randamentului activității profesionale. Când mergi la serviciu absolvit de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mâna adânc și găsi un boț de mămăligă, niște slănină, niscai brânză și o ceapă pe care o crăpă numaidecât. Le puse pe un ștergar și, făcându-și cruce în gând, se apucă să mănânce. Plugarul își reluă apoi cu osârdie lucrul, până spre seară. La întoarcere, își găsi copii cățărați pe zăplazul casei, așteptându-l. Râdeau și strigau de bucurie, văzând cum se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu troița, plopii fără soț, teiul și cireșul, despre care am arătat mai sus că se află la Cucorăni, Fănică N. Gheorghe îl pune la Ipotești, "mai sus, în deal la ieșirea din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă așa ceva la Ipotești! Dar Fănică N. Gheorghe continuă: "Localnicii țărani din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
viața satului decât marele nostru povestitor Ion Creangă! Deși se aprecia ca fiind: ”Piele rea și răpănoasă, Ori o bate ori o lasă”, despre părintele Ioan Humulescu afirma: „Scoala din Humulești, o chilie făcută pe cheltuiala sătenilor, prin îndemnul și osârdia părintelui Ioan Humulescu, care avea o mână de învățătură, un car de minte și multă bunătate de inimă”. In lagărul de muncă forțată, pe spatele zeghei fiecărui deținut era aplicată o ștampilă CR (contrarevoluționar) cu litere de aproximativ treizeci de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și compromisurile acestora. Prima reabilitare sau restitutio in integrum a statutului de jurnalist al poetului o datorăm lui Nicolae Georgescu, semnatar al studiului-eseu A doua viață a lui Eminescu (București, Editura Europa Nova, 1994). Rezultatul acestei cărți este portretul și osârdia unui jurnalist redutabil care ar trebui să devină reperul absolut al presei ce se scrie în zilele confuziei noastre generalizate și abil întretinute. Grila aplicată de N. Georgescu, spre a revizita anii cei mai disputați și încă necunoscuți din viața
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și un index de nume, cele mai citate fiind Wittgenstein, Panini, Ferdinand de Saussure, Aurobindo, Bhartrhari, Biardeau, Badarayana, Patanjali, dar și românii Sergiu Al. George, Anton Dumitriu, Vasile Lovinescu etc. Angelo Morretta își propune și reușește, în baza unei incredibile osârdii cărturărești, dar și a experiențelor directe (zece călătorii în India), să aducă temeinice argumente în favoarea obârșiilor comune ale celor două mari civilizații, iudeo-creștină și indiană, pledând pentru recuperarea sinonimiei pierdute între Cuvânt și Viață, între Spiritul electiv al omului și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ci oferta sapiențială cartea/ scrierea, precum în splendidul fragment din predoslovia la Carte românească de învățătură, 1646, purtând titlul Toți ceia ce sâmt creștini pravoslavnici, cine va ceti ca să înțeleagă, si semnată Evstratie biv Logofet. Cităm întregul paragraf ce descrie "osârdia" căutărilor Domnitorului Vasile Lupu domn înțelept, bun observator, conștient de necesitatea absolută a învățăturii în țara sa -, tocmai pentru că este reprezentativ nu doar pentru realitățile și mentalitatea vremii, dar și pentru o atitudine mereu regăsită în spațiul Țărilor Române, mecenatul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pururea însătați și lipsiți ca și cum are fi într-un loc secetos fără de apă, și mai vârtos vădzând nedreptățile și asuprealele mișeilor carele fac cei neînvățați și neînțelegători, diregătorii și giudeațele de pre la toate scaunele Moldovei, drept aceaia cu multă osârdie s-au nevoit măriia sa de-au cercat pre multe țări, pănă l-au îndireptat Dumnedzău de-au găsit oameni ca aceia, dascăli și filosofi, de-au scos den cărți elinești și lătinești toate tocmealele ceale bune și giudeațele celor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dar din dar" prin acoperirea unei lacune, precum în același text prefațatoriu al lui Theodosie, exultând că, de acum "nu ne vom mai împruta [...], ce și noi ca ale noastre le vom avea și altora cui va trebui de acestea, osârdie vom împărți". De o parte, modelul auctorial al cărturarului ce scrie sau tălmăcește în limba proprie și care (proiectând simbolic ipostaza exemplară a Apostolilor transcriind istoria hristică sub inspirația Duhului Sfânt), sunt receptați ca intercesori între cei simpli și neînvățați
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
S-a considerat întotdeauna un "metec", un străin, pentru sine, pentru ceilalți, pentru Dumnezeu. Dar cea mai teribilă înstrăinare, pe care Cioran nu doar a îmbrăcat-o ca pe un ciliciu, ci și-a provocat-o și cultivat-o cu osîrdie, a fost cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un ciorchine, în timp ce la bietul Slavici frazele ies nădușite, "bâiguite" (un cuvânt ce se repetă în vocabularul scriitorului) adică zăpăcite, amețite... Creangă și I.L Caragiale au geniu lingvistic, Slavici are doar talent (mare talent) pe care-l cultivă cu osârdie și se folosește de el în chinuri pentru a duce proza la capăt"57. Profesorul bucureștean mai formulase o opinie asemănătoare în 1978 când în capitolul Realismul psihologic: Marin Preda din volumul Scriitori români de azi scria: "Moromeții e un
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
toată liturghia și acum aștepta binecuvântarea mitropolitului. Theodosie, încadrat între cei doi diaconi, se detașă cu un pas înainte de mulțimea preoților în odăjdii albe, binecuvântă adunarea și se adresă pe ton scăzut domnitorului și celor din primele rânduri: — „Cu mare osârdie și vărsare de lacrimi te petrec, măria ta, să-ți împlinești datoria de a te închina celor ce le-ai jurat supunere în această vale a plângerii ce este viața. Cu tot cinul preoțesc și monahicesc al acestei țări, mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ierusalimului Dosoftei, să ne rugăm astăzi cu toții, români și greci, români din Ardeal, sârbi, bulgari și arbănași, creștini din pustiurile arabe, să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să te întoarcă sănătos spre propășirea credinței și a dreptmăritorilor creștini. Cu mare osârdie și cu vărsare de lacrimi te petrec, măria ta; fie ca rugăciunile mele să te însoțească pe drumul încercării”. În adunarea de sub cerul albastru, cu zvon de păsări purtat de vânt, cuvintele bătrânului nu putură ajunge prea departe, dar simțământul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]