343 matches
-
actele domnești încă din 28 nov. 1649. În acel zapis se vorbește despre mărturia marilor boieri moldoveni privind un schimb de sate făcut între mănăstirea Bistrița și Iordachi (Cantacuzino), mare vistiernic. Gheorghe Duca voievod însă spune că: „Noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit... ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie.” Nu spune nimic despre faptul că acolo ar fi existat o cetățuie înaintea începerii ctitoriei sale. - Eu mi-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o afacere cu niște moșii, făcută de Miron Barnovschi pe când nu era încă domn. Despre pioșenia lui Miron Barnovschi voievod, postelnicul Toma Cantacuzino își amintea: „In multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii, la rugă, cu mare osârdie.” Biserica era în plină construcție când - în 1628 - Barnovschi vodă o închină Sfântului Mormânt din Ierusalim...Deși domnul a dorit să fie înmormântat la ctitoria sa, Dragomirna, până la urmă, fostul său adversar la domnia Moldovei - Vasile Lupu - i-a adus
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Ghica. Aceste frumuseți au fost moștenite de prințesa Ioana Rosetti Roznovanu, care în 1942 le-a donat Mitropoliei Moldovei. Dar să revenim la schit. Din pisania aflată în pronaos desprindem că sfântul locaș a fost întemeiat în anul 1863 prin osârdia ieromonahilor Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul paraclisului este făcută o copie după icoana Maicii Domnului făcătoare de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
a o mică bisericuce ce s-au numit mai nainte Galata de Gios,...care di-nceput a fost zidită de Isac Balica hatmanul...Iar în domnie noastră întâi, din dumnezeiască râvnă fiind îndrumați cătră zidire și ridicare acestii biserici cu osârdie ne-am apucat...ca de iznoavă o am făcut din temelie, mărind-o precum să vede, făcând și zidi prinpregiur și case de piatră și o am înzestrat cu toate ce să cad unui dumnezăiesc locaș...” Despre un Isac Balica
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
trebuie să fie. Anul 1672 este anul inaugurării”. Chiar Duca Vodă dăruiește la 6 august 1671 Mănăstirii Cetățuia ctitoria sa - loc de țarină și fânețe la Valea Rușilor și a Holbocăi, iar despre ctitoria sa spune: „... și noi cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră am nevoit ...șam început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta m(ă)n(ă)stire Cetățuie unde este hramul Sfinților...Apostoli Petră și Pavlă”. După cum se vede, ctitorul nu amintește despre
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
an (1583 n.n.) dacă s-au așezat Pătru Vodă la domnie, nu vru să lase în deșert pomana sa, care o zidise întâi, mănăstirea Galata din Vale și apoi se risipise, ce cu toată nevoința au silit și cu toată osârdia au zidit Galata din Deal care trăiește și până astăzi”. Biserica a fost sfințită în anul 1584, dar nu știu cum se face de nu s-a păstrat pisania. Nici de această dată domnul nu s-a putut bucura prea mult de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
din domni, nici mai înainte, nici după aceea l-au ajuns”. Intrarea în curtea mănăstirii este străjuită de un turn clopotniță cu o arhitectură demnă de Renașterea Italiană. Din pisanie aflăm că turnul a fost ridicat „cu toată cheltuiala și osârdia sfinții sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru veșnica pomenire. Fost-au sârguitori cu ostenelile dumnealui Ștefan Ruset vel paharnic, cu giupâneasa dumnealui Maria Sturza”. Turnul adăpostește: camera clopotelor, un paraclis, o tainiță pentru cele sfinte în vreme de primejdie și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
umbra prea puternicului și nebiruitului acoperământ și purtării de grijă, ne-au miluit să ne adăpăm în toată îndestularea cu bunătățile sale..." "să avem dela împărăție musa-adea și merhamet" (1788) "ataxii (neorânduieli) și greșeli" "actimon" = capabil. "mare sevas (respect) pentru osârdia, râvna și credința..." Gherasim (hoț de drumul mare, la Curtea cu Juri, se jură "pe sfânta cruce" că-i așa cum spune el. I-am "somat" să dee bani! "N-am vrut să predau livorveru decât autorităților în drept." Acest Gherasim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
angajată în lupta pentru crearea statului național român, îl va recunoaște pe Mihai ca pe un ilustru predecesor». Dar după ce am dat după cuviință, Cezarului cele ce se cuvin Cezarului, recunoscându-i Marelui Voievod Mihai tot ceea ce bine merită pentru osârdia lui de a reface statul lui Burebista în spațiul ființei românești, nu-l putem scuti de critica pentru eroarea de a nu se fi sprijint în demersurile sale tocmai pe aceia ce vorbeau și simțeau românește. Acolo în grădina Imbrii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Miron Constantinescu, Petre Constantinescu-Iași, Mihai Novicov, Nicolae Moraru ( Sensul principiului spiritului de partid în literatură), I. Vitner, Eugen Campus, Ov. S. Crohmălniceanu, apoi N. Tertulian, Paul Georgescu, Eugen Luca ș.a. Experiența scriitorilor ruși și sovietici e și ea „valorificată” cu osârdie prin abundente tălmăciri, prin articole și comentarii mai mult decât elogioase. Despre Mihail Șolohov scrie Silvian Iosifescu, despre „realismul socialist al lui Gorki” discută Al. A. Philippide și Petru Dumitriu, Vladimir Maiakovski e comentat de Horia Deleanu ș.a.m.d.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
ce impunea „zidirea” laudei, G. nu poate alege, spre săvârșirea țelului, decât o structură dihotomică, ai cărei termeni sunt construcția (elogiul avându-l mereu ca obiect pe Brâncoveanu) și discreditarea (în pagini care - literar - salvează scrierea). Cronicarul luptă plin de osârdie cu adversarii periculoși (pretendentul Constantin Bălăceanu, Ceachi Laslo, austriacul Donat Heissler), cu dușmanii potențiali (Cantemireștii - Constantin, Antioh, Dimitrie), cu profesioniștii uneltirii (Staicu paharnicul și ceata lui sau Dumitrașcu Corbeanu) și cu marii ingrați (ungurul Emerich Thököly, Toma Cantacuzino, Ghinea ceaușul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Așa cum se indică în predoslovie, cartea cuprinde: ,,literele pentru învățătura copiilor, tâlcuiala celor 10 porunci (...), tâlcuiala simbolului credinței și a celor nouă fericiri, în întrebări și răspunsuri”. În carte, se apelează la sprijinul protopopilor și preoților să învețe ,,cu toată osârdia” pe ,,parohienii” lor. Tipăritura s-a dovedit a fi extrem de utilă, deoarece s-au mai tipărit încă două ediții (1727 și 1734), dar de data aceasta numai în limba slavonă. Tot în aceeași localitate apare în anul 1749 Bucoavna pentru
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Cartea începe cu ,,buchiile” pentru învățătura ,,pruncilor” și continuă cu cele 10 porunci, simbolul credinței ortodoxe, cele 10 fericiri cu explicarea lor pe scurt. În partea finală, cartea conține îndrumări pentru preoți, spre a învăța mai bine și ,,cu toată osârdia pe coconi”. Din porunca mitropolitului Iacob al Moldovei apărea în 1755, la Iași, un bucvar, care se dovedește a fi primul abecedar tipărit în limba română în spațiul moldovenesc. Cartea începe cu ,,buchiile”, după care sunt înșirate cele 10 porunci
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
închiriet în toamna anului 1874 două odăi în strada Săulescu cu ferestrele spre nord, le-am mobilat cu cele trebuitoare și am înființat un atelier în regulă, primul întemeiat în Iași din inițiativă privată. O! Să fi văzut cu ce osârdie mergeam noi la oarele hotărâte pentru lucru, cum ne încurajam unii pe alții, cum pictând șuieram printre dinți felurite cântece care parcă ne inspirau, cum ne istoriseam unul altuia felurite anecdote, cum ne entuziasmam văzând încetul cu încetul natura înviind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în seama și să le orânduiesc la locul și timpul potrivit, pentru că totul să iasă impecabil, iar spectacolele sub egida Studioului Artelor să fie modele pentru orice instituție de cultură, am uitat să fac poze. Una singură am, doar prin osârdia unui fotograf aflat întâmplător în sala, cu Silviu Stănculescu. Apropierea de toți ceilalți nu o mai pot purta decât în mine și o păstrează cei care au fost în sala, întotdeauna plină. Toate acele momente m-au marcat enorm și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și portretul lui Avram Iancu, făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale Mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecțiile de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturza, precum și piesele rare ale Muzeului nostru de Antichități, cuprinzând și vestita Cloșcă cu puii de aur, singura urmă de trecere a goților pe la noi. Valori incalculabile care toate sânt pierdute ! Tot ce era mai de preț, tot
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și portretul lui Avram Iancu făcut după natură de pictorul Rosenthal - unele rarități, între care și vestitele Răspunsuri ale mitropolitului Varlaam din 1644 la Catechismul calvinesc - unicul exemplar cunoscut -, colecții de medalii și monezi vechi moldovenești și muntenești, strânse cu osârdie de Dimitrie Sturdza. Toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate. - mândria mănăstirilor și a singuratecelor schituri - astăzi nu o avem. Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești, ferecate
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu mândrie și relativă seriozitate, un participant activ al înnoirii bisericii ortodoxe, asociind religia cu ecologia. Sigur, de fondul principal al problemei care, de fapt, nu era câtuși de puțin vreo nouă găselniță a acestui secol, se ocupa, cu multă osârdie, popa Davidescu. La săptămână cântărea resturile de lumânări și se uita lung la omul-femeie-de-serviciu: "Tăsică, Tăsică, s-au adunat cam puținele, tată!". Astea e toate, părinte!", se dezvinovățea împricinatul în fața privirilor acuzatoare ale preotului paroh. "Mă, băiatule, toate-toate?", insista cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au făcut această biserică, iar mama ei, jupânița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”78. La fel în alte - foarte multe - cazuri. Spicuiesc: (trad. din sl.) „Această piatră a făcut-o și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alt chip această tocmeală ce am tocmit eu cu toată voea mea, să fie treclet și proclet și afurisit și să fie neertat de Dumnezeu” (DRH A. Moldova, vol., XXI, p. 425, 426, 427.) Miron Costin a ținut să evoce osârdia cu care Miron Barnovschi a înălțat, în cele două domnii scurte, lăcașe de închinăciune: „Barnovschii-vodă [...] domniia cu mare fericire țării, stândŭ [...] după lucruri dumnedzăirești. Și au fârșitŭ mănăstirea mare în dricul orașului Ieșilor întăi, ce să dzice Sfânta Mariia, și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
hotărât avândŭ, n-au dat odihnă mădularilor sale, nici răpaos gândurilorŭ sale, până n-au aflat aicea loc D(o)mnului, unde această frumoasă și sf(â)ntă mănăstire, lăcașul lui D(u)mn(e)zeu, din temelie, cu multă osârdie și cu mare cheltuială au zidit și au rădicat marelui Costandin și Elenii, semnaților împăraț(i), tocma cu ap(o)st(o)lii, spre scutirea și paza ei, închinându-o. Carii mari și sf(i)nți înpărați, D(u)mn
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe piatra funerară: (trad) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut această biserică”; iar jupânița Anca, mama ei a împodobit mormîntul: „iar jupanița Anca, le-a înfrumusețat această piatră ca să le fie veșnică pomenire. în anul 7096”344), căci Mihnea nu pre era atent la conveniențe. După o a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
face o partiție clară a structurii informaționale a propoziției cu inversiune: verbul inversat are o valoare topică (tipărită ... Tipăritu-s-au), iar restul propoziției introduce informație nouă (locul și data tipăririi): (123) (Dumnezăiasca Liturghie, acmu întăi tipărită rumănește, cu multă osârdie, să-nțăleagă toț spăsenia lui Dumnezău cu întreg înțăles.) Tipăritu-s-au la svânta Mitropolie în Iaș, mesiță mai, în anul 7187. (DDL.1679: 3) O strategie narativă asemănătoare plasează verbul inversat în prima poziție și asociază inversiunea cu schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și compromisurile acestora. Prima reabilitare sau restitutio in integrum a statutului de jurnalist al poetului o datorăm lui Nicolae Georgescu, semnatar al studiului-eseu A doua viață a lui Eminescu (București, Editura Europa Nova, 1994). Rezultatul acestei cărți este portretul și osârdia unui jurnalist redutabil care ar trebui să devină reperul absolut al presei ce se scrie în zilele confuziei noastre generalizate și abil întretinute. Grila aplicată de N. Georgescu, spre a revizita anii cei mai disputați și încă necunoscuți din viața
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și un index de nume, cele mai citate fiind Wittgenstein, Panini, Ferdinand de Saussure, Aurobindo, Bhartrhari, Biardeau, Badarayana, Patanjali, dar și românii Sergiu Al. George, Anton Dumitriu, Vasile Lovinescu etc. Angelo Morretta își propune și reușește, în baza unei incredibile osârdii cărturărești, dar și a experiențelor directe (zece călătorii în India), să aducă temeinice argumente în favoarea obârșiilor comune ale celor două mari civilizații, iudeo-creștină și indiană, pledând pentru recuperarea sinonimiei pierdute între Cuvânt și Viață, între Spiritul electiv al omului și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]