1,525 matches
-
laborios, din care, pe vremea studenției mele, ghicisem că atenianul ar putea fi și primul prozator al Europei, - un literat, înainte de a fi divinul filosof. întâi că Bezdechi alege în traducerea sa titlul din original, Symposion, evitând cuvintele prea concrete... Ospăț... Praznic, oprindu-se la Banchetul, nume ce-l pune numai în interiorul cărții, nu și pe copertă, întrucât și când zici banchet, - observă el, te gândești la chiolhanurile indivizilor grași, mâncăcioși, imbecili, nevizitați de nici o idee... Bineînțeles că nici tinerii noștri
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
pietonii care sunt pe stradă, până la formarea unei planete, ”străină mie, străină ție’’. în poeziile următoare din volumul în discuție, vom găsi elemente de frondă și dezlănțuire, viața să fie trăită tumultos, vulcanic... Exemplific din poemul Happy Face: In plin ospăț//cântecul păsării temute//defăima/virtutea mesenilor serii// Trecători//prin amor și beție//cântau//vino, străine, la masă// Cu fecioare//și cupe de vin/sătui de lege//să bem puterea trufiei’’.// Această poezie ne duce spre-o atmosfera medievală. Ne putem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
mai departe... Și-apoi, adaugă el, nu este adevărat, ce susține Agaton că Eros ar fi frumos, bun, darnic. Din contră, e răpănos, desculț, jerpelit și veșnic sărac. Să-i spună el, Socrate, lui Agaton, pentru ce... Pentru că, la un ospăț dat de Afrodita, pe vremuri, a venit și Sărăcia să cerșească, să capete și ea ceva, cum umblă ea peste tot, și văzând în grădină, trântit în iarbă, Belșugul, beat mort, sforăind, de cât mâncase și băuse, se întinsese și
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
de toleranță și respect a distrus anticorpii propriei identități. Ca unii care profităm tocmai de această slăbire a structurii tradițional-europene, poate ar trebui să ne bucurăm. În fond, doar acest lucru a făcut posibilă invitația de a ne alătura marelui ospăț continental. Fără căderea zidului Berlinului, fără prăbușirea regimurilor comuniste și, mai ales, fără intrarea în impas (nu din aceste motive!) a economiilor occidentale, probabil că ne-am fi târât încă multă vreme între Asia și Europa, prin frumoșii, dar întunecații
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
părintele Ioasaf Boiciuc, aflu că mănăstirea își are originea pe o fostă biserică de lemn, fiind o posibilă ctitorie a lui Vladislav-Vlaicu și Radu I, pe care voievodul Mircea cel Bătrân o închină Coziei. Cotmeana... denumită de stolnicul Constantin Cantacuzino „Ospățul cel de seară”, a străbătut mai bine de șase secole de istorie, pentru ca, astăzi, să vorbească despre o realitate pe care din ce in ce mai mulți istorici o admit, prezența cumana puternică în spațiul românesc prin excelență. numele așezării a pornit de la numele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
început, când se întâlnește cu vornicul Bogdan, viitorul domn își pune o dorință: să dea Dumnezeu să nu aibă nevoie să facă ce-a făcut Mircea-Vodă la munteni. E vorba de Mircea Ciobanul, soțul Chiajnei-Doamna, care le aranjase boierilor un ospăț de împăcare după metoda pe care Lăpușneanu o va face celebră. Așadar, planul se scrie dintru pornire și răspunzătoare e, de bună seamă, vrerea divină. Cuvintele cele mai citate din nuvelă pun laolaltă o aluzie biblică („dacă voi nu mă
Domnul și Dumnezeu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4192_a_5517]
-
o combinație între Chiriacul familiei, care veghea neobosit la onoarea de familist a celui plecat de acasă nu doar pentru rondul unei nopți în care s-au întâmplat atâtea, și dojenitorul fiu al Penelopei, fiul lui Ulisse, cel ce întrerupea ospețele luând la goană pețitorii risipitoarei sale mame” (p.67). Când nu-i dictează informații securistului ce-și ponegrește consoarta, ca și ilustrul harabagiu al lui Creangă, mama răniților merge la pescuit, trecând Dunărea cu bacul pe malul dobrogean, ori chiuretează
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
fără simbrie! Te-oi dezmierda pe a câmpiei privire, Să-ți las povara dorurilor grele! Purtat în carul cu visuri și iubire, Te-adorm în amintirea vieții mele! Din ochi revărs lacrima viței de vie, Să-ți fie hrană în ospăț sufletesc! În casa inimii te-nchid pe vecie, Sufletul să-ți duc în rai dumnezeiesc! Coroană îți fac din gândurile mele, Pe frunte să o porți în pribegie, Când îmi voi duce destinul printre stele, Cu dorul și iubirea-n
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
poruncă să se ridice imediat bucătăriile pentru sărmani, pentru bolnavi și pentru copii și s-a pregătit de o nuntă mare, care să rămână în istoria împărăției Haba-Daba ca începutul domniei Împăratului Polonic Întâiul. M-am aflat și eu la ospățul de nuntă și-am înfulecat bucate cum nu s-au mai pomenit până în zilele noastre, așa că nu mi-a mai rămas decât să vă poftesc și pe voi să găsiți Haba-Daba din Ținutul Mindu-Vindu, după Marea Vende-Fende și Muntele Sanchi-Panchi
PRINŢUL POLONIC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384928_a_386257]
-
va despărți. Era o nuntă ca-n povești cu cele mai alese bucate din tradiționala bucătărie românească, cu vinuri de soiuri nobile românești și cu dansuri și jocuri populare de pe întreg cuprinsul țării. După trei zile și trei nopți de ospăț, de joc și de voie bună, nuntașii se retraseră, iar tinerii căsătoriți plecară la Paris ca să-și petreacă mult dorita lună de miere. Zilele și nopțile treceau una după alta, iar proaspeții căsătoriți trăiau fericiți. Așa de bine se simțeau
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
ar trebui să facă acest lucru. Cântărețul: Treaba ta e să sapi groapa altora. Eu mă ocup de afaceri. Groparul: Ce afaceri? Cântărețul: Cu locuri de veci Groparul: Părintele știe ce faci? Cântărețul: El e patronul, dar acum e la ospăț. X: Mă scuzați! (Cei doi se uită la el.) Caut și eu un loc. Cânărețul: Dorești să-ți cumperi casa de veci? X: Nu, caut pe cineva. Cântărețul: La cimitir? Poate îl cauți pe preot. E ocupat acum cu mâncarea
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Ele comunică, relevă lumea lumii înseși. Vigoarea îi vine din Semnul Crucii, între Verticalitate și Orizontalitate, și din raportul dintre Poezie și Poetă: „Luptătorul acela/ răstignit și înlănțuit/ încă nu a murit./ S-a frânt puțin numai inima-i mare - / ospăț princiar pentru cerșetorii de zdrențe din stele/ ne-căzătoare” („Notă informativă” ), sau „Așteaptă, călătorule!/ Voi coborî, / nu peste mult în țărâna/ cu mireasmă păgână / de grâuri prea coapte,/ ca noaptea nebună a trecerii / peste moarte//. Nu bea toată otrava din
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
fu scos din matcă, se săpă o groapă, ale cărei maluri fură întărite cu pietre, iar corpul fu depus pe un maldăr de aur. Râul fu readus în matcă iar toți cei care participaseră la înhumare fură invitați la marele ospăț dat în memoria Stăpânului și otrăviți, că nu se face să lași vreun căscat să dea ceva pe trompă la o adică, iar istoria își văzu pe mai departe de cursul ei. Marele imperiu avea să dispară peste doar o
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
la Dumnezeu, chiar dacă suntem aparent aproape de El? Sau ne considerăm deja asigurați din acest punct de vedere?! Câtă bucurie simțim noi înșine când slujim Sfânta Liturghie alături de oameni care poate au greșit, dar au venit să fie împreună cu noi la Ospățul Tatălui? Nici cei care nu poartă sarcina slujirii la Sfântul Altar nu sunt feriți de aceste riscuri, pentru că de multe ori nu li se potrivește numai imaginea fiului risipitor, ci și chipul fiului celui mare din această Sfântă Evanghelie. Foarte
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
lor, și nu de mila și generozitatea Stăpânului, nelăsând nici pe alții să intre în ea, neintrând nici ei. Categoria aceasta de oameni este reprezentată de fiul cel mare. El nu înțelege motivele bucuriei tatălui și refuză să intre la ospățul acestuia. Parabola se încheie cu ieșirea tatălui în întâmpinarea fiului celui mare spre a-i explica acestuia motivul real și profund pentru care la acel moment și în acel loc toți se bucurau. Iubirea acestui părinte, fixată în ceea ce numim
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
parabolă, „risipește“, adică investește iubirea Sa. O investește în toți și în toate cu generozitatea Celui care nu duce lipsă de iubire, așteptând ca toți și toate să reacționeze iubind corespunzător, de așa manieră, încât să poată accede la bucuria ospățului Său final. Important este ca toți și toate să fie înăuntrul „casei“ părintești. Este perspectiva pe care această parabolă o dă tuturor acum la începutul Sfântului și Marelui Post. Ne pregătește pe toți să știm cum și ce să iubim
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
zilele, este răgaz pentru a putea auzi în liniștea adâncă pașii subtili ai lui Dumnezeu trecând prin lume, călătorind alături de noi în pelerinajul spre împărăția Să. ● Rugăciunea nu este o corvoadă în plus, este o sărbătoare a făpturii chemată la ospățul divin, onoarea și privilegiul de a întâlni, de a vorbi cu Însuși Mirele. ● “Crezul” este rugăciunea de hotărâre și de luminare a minții, de lepădare de iluzii deșarte, un act de exorcism împotriva “dumnezeilor” străini, neadevărați. Un paradox al înțelegerii
TEOLOGUMENA – DESPRE RUGACIUNE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383597_a_384926]
-
pentru pomana lui Gogu, fiertul țuicii pentru cei ce trebăluiesc afară în mijlocul zăpezii la buna rânduială a lucrului și alte lucruri ce se cer făcute cu această ocazie. La terminarea lucrului, se pune masa și toți participanții iau parte la ospăț. Invitatul rudelor la pomana porcului e și o obligație, căci cel ce a invitat azi, mâine e musai ca la rândul său să meargă când ceilalți taie porcul și-l cheamă. Se subânțelege că cine e invitat trebuie să și
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
e vie, pe alocuri pasionantă, ea vizează diverse întâmplări, relatate cu o minuțiozitate când compasivă, când vag ironică, niciodată rece, crudă sau distantă. Cadrul este divers: un târg de provincie, zugrăvit, cu umor și duioșie acidă (Aura singurătății; Nadir, la ospățul melomanilor etc.), un cartier din Capitală (Logodnă la mezanin), o localitate rurală (Scrisori din memoria pustiei; Amiază, în simfonia cicorii), un oraș suedez (Hobby-ul anticarului Jason), un salon de spital (Celălalt Ioan) etc. Fabula, așadar, are incontestabile merite, dar
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
dar agreând vecinătatea lui Rareș Petrecu, un ceasornicar ce făcuse Canalul; același orășel pașnic și prăfos gazduiește o Grădină a Hesperidelor, proprietatea unui fost magistrat, în a cărei ambianță snobimea, fețele subțiri, se adună la sclifosite serate muzicale (Nadir, la ospățul melomanilor; Lacrima complicității). Acțiunea și peripul singuraticilor se mută și în alte spații (Valea Bârgaielor, Ochii dascălului Irimie), un cartier bucureștean, cum am anticipat (Logodnă la mezanin, Muzeul risipit), ba chiar la Malmö, unde, e drept, solitarii, emigranții Matei și
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
toamna, Ești mai acră decât coarna; De te-ai coace-un an ș-o vară, Tot ești acră și amară; / Ieși afară ca o pară; Intri-n casă ca o coasă; / Șezi în unghi ca și un junghi.” Cântul și-ospățul s-au sfârșit / Numai când ele-au adormit. Baba se scoală somnoroasă, / Buimacă, tocmai când în casă Lumina zorilor pătrunde. / Să-ți iei nurori, de ai de unde! La ochi se freacă-nspăimântată / De-i piere somnul și le cată În
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Și-au pus pe pleoapa de sicriu țărână Și pod i-au pus, și podului zăvor Să se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormânt Ca voal de nuntă mamei să îi țeasă Să meargă mama la ospățul sfânt Să-I fie lui Iisus mireasă. Pe vale cresc păduri de spice Și vinul nou se pritrocește-n vii Vin îngerii din ceruri s-o ridice Precum icoana Precistei Marii. Pe cruce chipul ei îmi pare viu Nicicând n-a
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Trupu-a rămas pe mal langă izvorși-au pus pe pleoapa de sicriu țărânăși pod i-au pus, și podului zăvorSă se-mplinească datina străbună. Crini albi i-am pus peste mormântCa voal de nuntă mamei să îi țeasăSă meargă mama la ospățul sfântSă-I fie lui Iisus mireasă.Pe vale cresc păduri de spiceși vinul nou se pritrocește-n viiVin îngerii din ceruri s-o ridicePrecum icoana Precistei Marii.Pe cruce chipul ei îmi pare viuNicicând n-a fost atâta de frumosO, mama
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
mai multe ori până când, În cele din urmă, se hotărî să Îl servească. Poetul goli cupa dintr-o sorbire. Cecco Angiolieri i se adresă primul, apostrofându-l cu obișnuitul său ton zeflemitor. — Ei bine, până la urmă, ai Început lucrul la Ospățul acela al dumitale? Acea sumă a Înțelepciunii despre care ne-ai vorbit? Dante ceru din nou să i se umple cupa. După ce cruciatul execută comanda, poetul o luă cu amândouă mâinile, rămânând nemișcat În acea poziție, cu buzele strânse. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Vreau să spun ecleziastică... Devenind, cam din senin, peste măsură de bogat, abatele Saunière trebuie, la un moment dat, să-și justifice veniturile și proprietățile - o casă parohială În formă de conac aristocrat, grădini Întinse și amenajate cu tot dichisul, ospețe În măsură să stârnească admirația invidioasă a unui Lucullus sau a altor bărbați cu bună reputație În materie de chiolhanuri. Poate exagerez eu oleacă, dar nu asta contează... Se pare că verificările dispuse de episcop În chestiunea averii lui Bérenger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]