558 matches
-
un talcioc. Pe ambele părți ale aleii care despărțea cele două lacuri din stațiune, unde turiștii puteau să se relaxeze și la pescuit, erau amplasate tot felul de tarabe să faci shopping ori săli de restaurant unde puteai să te ospătezi, sau să te răcorești cu o băutură. Când Dalia a revenit pe nisip și își ștergea cu prosopul stropii sărați, Gloria s-a repezit până la automatul de vis-à-vis să cumpere răcoritoare. Resimțea și ea efectul neplăcut al arșiței de afară
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
ia seară (astă seară) și ai tot ce-ți trăbă în frigider„ ! Mă uit și găsesc lapte, brânză, ouă și nici picior de pui ! Mă descurc, e bine, dar de ce-or fi fabulat istoria cu „puiul„ ? „Când vor veni ospătați sper să nu-mi ceară pui, le spun că nu l-am găsit, doar n-or să creadă că l-am mâncat eu pe tot !... Au venit tocmai a doua zi dimineață, fuseseră la „nuntă„ dragii de ei, eu nu
STRUȚUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376794_a_378123]
-
anormală Mi te-nfățișai alături, goală Un val de dorinți, acumulat Timpul ce s-a scurs și-am așteptat La căderea dulce, abisală În plăcuta dragoste carnală Și îndeplinind un ordin, ca soldat Din a ta dulceață, eu m-am ospătat Iar plăcerea fuse colosală!... Dar constat că ești imaterială Deschid ochii ( visu-i destrămat) Chiar și-așa mă bucur, că am profitat De-o prezență clar, atemporală Și mișcarea ta subliminală Acum sunt cu mine, împăcat Chiar de gândul mi-e
IMATERIALĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372722_a_374051]
-
de o frumusețe rară au împărățit zâne și Ilene Cosânzene și s-au războit feți - frumoși cu zmei fioroși. Între timp, câțiva oșteni urmăriră un cerb pe care îl săgetară. Aprinseră un foc mare și-l puseră la proțap. Se ospătară pe îndelete și într-un târziu se culcară pe cetina de brad și dormiră până ce zorile se revărsară peste muchia masivului muntos. La trezire, Căpitanul Arnăutu nu dădea semne de grabă și le zise cu blândețe: - Voinicii mei, deseară înnoptăm
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
față de nivelul mării. Jumuleau ei grâu până ce li se făcea foame. Atunci aprindeau focul sub pirostrii și făceau în ceaun un pui de mămăligă, după care fierbeau tot în el laptele pe care îl turnau în străchini. După ce frații se ospătau bine, nu mai aveau chef de treabă, incomodați de burțile lor pline. Cu chiu și vai se apucau să lege în snopi mănuchiurile jumulite înainte de masă. Când arșița după amiezii le ardea pielea, ei legau șleaurile hamurilor la cornățelele ghiociului
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
de iarbă, Îmbracă strai alb și pleacă la câmp. Îi cere pământului voie Ca să îi stoarcă seva, Roagă ploaia să îi ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns în Pântecul muntelui? Ați văzut cum sărută
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
pe firul de iarbă,Îmbracă strai alb și pleacă la câmp.Îi cere pământului voieCa să îi stoarcă seva,Roagă ploaia să îi udeRecoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatraFăcută din același lut ca și el,Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pomîntr-un nai,Prin el se scurge seva copacului.Ați auzit vreodată munții doinind,Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii?Susurul râului ce poartăCu el sufletul ascuns înPântecul muntelui? Ați văzut cum sărutăCâmpia lacrimile Timpurilor trecute în
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
popii i s-a părut briceagul lui Rițu[1]. Pe timpul postului mama ne amenința că dacă furăm și mâncăm ceva de- dulce, la paște popa ne taie limba. În biserică, sora mea se știa vinovată. După ce ciocniserăm ouă și ne ospătaserăm cu de toate*) , eu și Rițu, - fratele mai mic -, am fost trimiși să aducem acasă de pe deal unde erau la păscut vaca și vițelul. Eram singuri, liberi și ne ardea de joacă. Pe panta cu iarba înverzită ne rostogoleam în
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
vulturii, sentimentele, iubita, prietenii și încep să vorbesc cu ele. am în capul meu numai ficțiuni, cuvintele-mi vorbesc limbi diferite, pe unele le înțeleg, pe altele nu, le spun vulturilor să mă ocolească, să vină mai târziu să se ospăteze cu leșul meu și ei îmi dau ocol acum, le spun sentimentelor să stea ascunse în inimă, să nu iasă ca păduchele-n frunte și ele dau buzna peste biata inimă acum, sentimente aiuritoare de dragoste, de ură, de milă
RĂTĂCIT PRIN PĂDUREA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374278_a_375607]
-
plătește Bani în pungă tot găsește începe cântecul lui, ale cărui cele dentîi două versuri se disting prin nemerită aliterațiune. Până ce ziarele din Ardeal ne vor aduce amănuntele asupra vieții sale, amintim că Balint se putea lăuda de-a fi ospătat pe împăratul. Când, în anii din urmă, împăratul a venit la Sibiu pentru o revistă militară a fost primit de către mitropoliții și clerul superior român. Mitropolitul recomandă pe demnitarii bisericești. Când ajunse rândul lui Balint, împăratul, fără s-aștepte recomandarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
luminoasă-Ahania, un Prunc fost-a născut din sumbru-Ocean 15 Căruia Urizen slujește, Lumina revărsînd peste-întunecimea-i. Aici sînt pus Rege-al necazului 108, aici pus să slujesc Și preoția-mi s-o-mplinesc pentru acei ce la întinsa-mi masă se-ospătează. Toate acestea-s ale mele, si totusi trebuie ca să slujesc, și-acel Profetic prunc Să crească trebuie, spre-a porunci Prințului sau; asculta însă nestrămutatul meu edict: 20 Vala se va preface-n Vierme în Pîntecul lui Enitharmon, Sămînță să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
supus; ea, flămînda, cum geme îl aude, 520 Și-acuma vajnicele-i gheare și le-înfige-n stîncă ascuțită, Și-acum greul văzduh cu uriașele-i arípi îl bate. Alături zace Leul mort, și-n pîntecele sale viermi La moartea-i se-ospătează pînă ce totu-i devorat de moartea cea universală, Si calul palid e-n căutarea iazului care culcuș să-i fie și să moară, 525 Însă găsește iazurile cu șerpi pline unii pe alții devorîndu-se. Capul și-l pleacă și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jale”. ș...ț Ajunși În sat, feciorii cu bradul sunt Întâmpinați de lume multă. Uneori cântat Încă de pe drum, la casa mortului bradul este rezemat În mod obișnuit de poartă, cu vârful către stradă. Cei care l-au adus sunt ospătați pentru osteneala lor. Femeile cercetează bradul pentru a vedea dacă e „jignit” sau nu, pentru a cunoaște soarta celui mort. Unele spun că nu e jignit, altele că da. În cazul lui Constantin Sârbu, ele au căzut de acord că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
boieri, plecați. (Sună toaca și clopotele. Dragul își scoate coroana, Bogdan o închide, Toți își unesc (falten) mînile spre rugăciune. În urmă iese toți, afară de DRAGUL și BOGDAN) [SCENA III] DRAGUL, BOGDAN DRAGUL (privind la Bogdan, vorbește singur ) Să-mi ospătez vederea cu arătarea lui... Așa de tânăr încă, cu chip așa de dulce... Nemulțumit se pare el de diata noastră Dar voi ca nici să știe de ce așa făcui... O ochii mei, sărmanii luminători ai feței, Se-ntind încet spre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
certau tot cu atâta neînduplecare pentru domnie și erau aprinși de ură unul asupra altuia ca și asupra lui Terteres; așadar de voie de nevoie se potriveau toanelor precugetate ale tartarhanului. Acesta dete în fine un ospăț, la care toți ospătară așa de-n dragă voie, încît cei mai mulți oaspeți nu erau teferi și își pierduseră toată trezvia. Asan ședea în capul mesei lângă Nogas, mai încolo la amândouă laturile față în față ședeau Lachanas și protostratorul Tzasimbaxis. Deodată Nogas, trezit parcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în altă variantă, comeseni sunt : Dumnezeu, Sf. Petru, Sf. Ion și gazda (48, p. 46). În alte versiuni, gazda este descrisă stând la masă și așteptând să pogoare Dumnezeu („Facă-mi Domnu-atâta bine,/ Ca să vie pân’ la mine”), pentru a ospăta împreună și pentru a lăsa „în casă sănătate,/ Și prin curte bogătate [...]/ Rodu-n codru” etc. (9, p. 38 ; 48, pp. 46-47). Într-o splendidă variantă de colindă care se încadrează în acest tip, colindătorul întreabă gazda pentru cine împo dobește
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
făclii aprinse”) este un loc comun în literatura populară română (8, p. 245). De regulă însă, mesele raiului stau în așteptarea „sufletelor bune”. De data aceasta, beneficiarii sunt chiar „gazdele” raiului, adică zeii : Șade Bunul Dumnezeu, Cu toți sfinții dimpreună, Ospătând cu voie bună (6, p. 115). Mai mult decât atât, așa cum vom vedea, colindele prezintă, direct sau doar aluziv, producerea unor excese de comportament : Și toți sfinții dimpreună Se aflau în voie bună ; Beau de-a rândul și cinsteau Și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
năvălească în rai. în multe variante, Sf. Petru (sau cel care anunță dezastrul) își face intrarea reproșându-le sfinților și chiar lui Dumnezeu faptul că și-au părăsit posturile pentru a chefui și l-au lăsat singur : „Stați, Doamne, și ospătați/ [...] Sfinții din Rai au plecat,/ Singur pe min’ m-au lăsat” (6, p. 115) ; sau „Of, Ioane, Sfânt Ioane,/ Tu de vin te-ai îmbătat/ Și din rai tot a prădat” (14, p. 62) ; sau „Măi Ioane, Sfânt Ioane/ Dar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Și el că-mi vedea O puțină oaste, Da’ el ce făcea ? Arme lepăda, Nainte le ieșea Și mi-i saluta. Craii ce făcea ? Binișor că mi-l prindea, îndărăt că mi-l întorcea, La masă ședea, Bea și-mi ospăta, De nimeni nu gândea. La paltin galben, Acolo-l belea [= jupuia] (34, pp. 426-427). Motivele scenariului epic sunt limpezi : la poalele unui arbore consacrat, în urma unor probe de vitejie, este ales și învestit noul „domn”, simultan cu uciderea rituală a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care aducea sacrificii „zeilor munților”. „Mama sa [a lui Galerius], adoratoare a zeilor munților (deorum montium cultrix), și femeie foarte superstițioasă, oferea aproape în fiecare zi ospețe [= sacri ficii] în cinstea zeilor și dădea de mâncare compatrioților ei. Ea se ospăta cu păgânii” (Lactantius, De mortibus persecutorum, XI, 1) (208, p. 65). Nu se știe cine erau „zeii munților”. Poate zei uranieni sau zei care locuiau, ca și Zalmoxis, pe Kogaionon - „muntele [care] a fost socotit sfânt” de către geți (Strabon, Geografia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mergi pe stradă și crezi că ești văzut de toată lumea, de fapt, nimeni nu are ochi pentru tine. A căpătat destul de repede curajul de a intra într-un fel de local unde se servea mâncare caldă și unde chiar se ospătase pe săturate, resimțind, e drept, o oarecare mustrare de conștiință la gândul că împăratul lui și Mas nu pot mânca decât alimente sintetizate sau varietatea aceea bizară și fadă de produse lactate cu care îi servea stăpânul stînii. Ascultă povestirea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
hrăni, măcinând făina din orz și grâu; pe una o coc, pe cealaltă o frământă; au turte grozave și pâine pe o rogojină sau pe frunze curate. Așezați pe paturi de frunze așternute cu iederă și mirt, ei se vor ospăta, laolaltă cu copiii lor, vor bea vin, purtând cununi și cântând imnuri zeilor; se vor avea bine unii cu alții și nu vor face mai mulți copii decât le îngăduie mijloacele, ferindu-se de sărăcie și război. Dar Glaucon interveni
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
penal, îi vom da 8, 9 sau 10, în funcție de numărulul naivilor care i-au căzut în plasă și de sumele de bani cu care i-a păcălit. Bietului escroc ce fură un serviciu de masă de la hangiul care l-a ospătat și se mai și lasă prins de jandarmi după aceea îi vom da 1 (ibidem). În Les Systèmes socialistes, puteam deja să aflăm că: „Elitele n-au nimic absolut; poate exista o elită a hoților de drumul mare, dar și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
penal, îi vom da 8, 9 sau 10, în funcție de numărul naivilor care i-au căzut în plasă și de sumele de bani cu care i-a păcălit. Bietului escroc ce fură un serviciu de masă de la hangiul care l-a ospătat și se mai și lasă prins de jandarmi după aceea îi vom da 1. Unui poet ca Alfred de Musset îi vom da 8 sau 9, după gusturi. Unui versificator lipsit de har, ce pune oamenii pe fugă atunci când le
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și din nevoi. * Nu ne momiți cu satul cel global! Vi-i râvna val zădărnicit, Căci noi am răzbătut din val în val Pân’ce-am ajuns de neclintit. * Deschisă-i poarta mea străine, De-mi ești prietenul cinstit, Te ospătez și azi, și mâine, Dar nu îmi cere să mă mint. * Nu poate nimeni măslui Obârșia-ncrustată-n bunul nume, Ni-i felul nostru de a fi Porunca Ziditorului de lume. Referință Bibliografică: DE NECLINTIT... / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE NECLINTIT... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381273_a_382602]