395 matches
-
judecată "de la Cristiian logofăt, Savin fost sulger, Pătrașcu Ciplan, Dumitrașcu Șoldan, Lupu, Ionașcu Preporjescu și de la alți mulți boieri și oșteni în fața lor", ceea ce sugerează că a fost obținut într-o adunare (sobor) anterioară, în care a fost reprezentat elementul ostășesc. În consecință, în secolul al XVII-lea "țara" indică deja alte stări decât cele ale boierilor și clerului. În acest sens, se observă că "țara" nu a fost niciodată convocată separat, excepția constituind-o judecata "roșilor" din anul 1636615, nu
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a unei alegeri din partea domnitorului. Ele desfășoară o activitate regulată și sunt expresia intereselor Domniei și ale stărilor privilegiate, pe care le reprezintă în adunare. Față de Sfatul domnesc și Divan, Adunarea stărilor nu avea o periodicitate recunoscută și respectată. Elementul ostășesc, avantajat până în secolul al XVII-lea, pierde treptat din importanță. Pe scena vieții politice își făcea însă simțită prezența încă din secolele XV-XVI o nouă stare, constituită din reprezentanții orașelor 647. Dezvoltarea târgurilor și a orașelor din Țara Românească și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rezolve și problema satelor libere (slobozii), ale mănăstirilor închinate centrelor ecleziastice din Grecia și Orient, sau luau măsuri împotriva grecilor, cu toate implicațiile lor sociale și fiscale 673. Caracteristic acestor adunări este prezența, alături de boieri și clerul superior, a elementului ostășesc (slujitori și roșii) și a clerului inferior, consemnat astfel la 1631 (Leon Tomșa), 1641 (Matei Basarab) și 1668 (Radu Leon). Caracterul social, cu implicații în domeniul fiscal, este subliniat de convocarea Adunărilor de stări care hotărăsc prescrierea dreptului de urmărire
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile lui despre folclor, dar unul cu bun-simț și intuiție. Considerând laolaltă aspectul muzical, coregrafic, etnografic, literar, împarte cântecele populare în mai multe categorii - cântecul ostășesc sau istoric, religios, erotic, de nuntă, cântecul codrului sau voinicesc. Ocazional, face și critică literară. A scris, cu un evident talent portretistic, prefețe, biografii, necrologuri despre Dimitrie Cantemir, Antioh Cantemir, Daniil Scavinski, Al. Hrisoverghi, Al. Donici. În ceea ce privește teatrul, îl asemăna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Încărcarea vaselor -, pentru a supraviețui. Sau devin animale de povară pentru exploratorii care-și transportă astfel, prin taiga, uneltele și hrana. Fiecare localitate vizitată este prezentată monografic. Alexandrovskul număra 298 de gospodării (aici intră locuințele ofițerilor și ale funcționarilor, slobozia ostășească, soldații căsătoriți cu femei libere, ocnașii care trec prin perioada de „reeducare”): În total 1.499 locuitori, dintre care 923 de bărbați și 576 de femei. Urmează o descriere amănunțită a locuințelor, a mijloacelor de existență (recolta de pe loturile repartizate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
care familia înfricoșată de mișcarea lui Tudor Vladimirescu se refugiază la Sibiu, își va relua, la întoarcere, studiile întrerupte, acasă, cât și la școala Bărăției; printre profesori - Neofit Duca. La șaptesprezece ani, rămas orfan de tată, se hotărăște pentru cariera ostășească, intrând, la fel ca și vărul său, poetul Vasile Cârlova, în oștirea națională, nou înființată. În timpul mișcării de la 1848, L., aprig vrăjmaș al revoluției, participă la arestarea Guvernului Provizoriu. Înaltele recunoașteri oficiale la care aspiră întârzie însă, și când în urma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
mișcării de la 1848, L., aprig vrăjmaș al revoluției, participă la arestarea Guvernului Provizoriu. Înaltele recunoașteri oficiale la care aspiră întârzie însă, și când în urma unor intervenții este în sfârșit numit polcovnic, iar domnitorul Al.I. Cuza îi oferă prezidenția Consiliului Ostășesc, L., acum dezamăgit și mizantrop, are sentimentul de a fi fost un nedreptățit. Mare proprietar, polcovnicul în retragere intră în viața politică, fiind ales cinci ani la rând senator de Vlașca. Frapante în sinceritatea lor nudă, impudică aproape, Amintirile colonelului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
A făcut parte din Asociația Literară a României (1846). Era bun cunoscător al limbii ruse, ceea ce îndreptățește presupunerea că el, iar nu vărul său, Voinescu II, va fi studiat la Odessa. Din rusește a tradus mai multe manuale și regulamente ostășești, precum și Elemente de creștinească învățătură sau Prescurtarea Istoriii Sfinte și catihizmul pe scurt (1852). Din franceză transpune, în 1842, un „buchet” de cinci „anecdote istorice” (O curtizană, Portfeiul, Întoarcerea recrutului, Între două etape, Tâlharul de la Waterloo), un „romanț” (Marcel, 1845
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
propriu, nu-l prevestește pe condeierul acid de mai târziu. Pusee lirice, mici patetisme, ca și livrescul ingenuu împing în conformism o narațiune confesivă care tocmai își propune să torpileze „șabloanele” ce ar fi parazitând opurile de evocare a stagiului ostășesc. O carte cu farmec este cea intitulată Povești de adormit părinții sau Carte cu copii pentru părinți (1990). Și pentru cei mici, și pentru cei mari sunt cele cinci scenarii îngemănate în volumul Ion Creangă, dramaturg fără voie (2001). Fidel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
epoca crepusculară a migrațiilor, raporturile politice ale spațiului carpato-dunărean cu lumea romano-bizantină și otomană, caracteristicile așezărilor rurale ancestrale, sistemul proprietății în evul mediu românesc, componența elementului militar aflat la dispoziția lui Ștefan cel Mare în epoca de apogeu a disponibilităților ostășești ale Moldovei medievale. Desfășurându-și activitatea într-o localitate cu posibilități de documentare limitate, îndepărtată de centre cu valențe în acest sens, Ion Cernat a fost lipsit fără îndoială de o parte a literaturii de specialitate din țară și mai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
boieri, cu contingentele lor (Analele Academiei Române, tom XXIX, 1906-1907, p. 147¬148). În afară de călăreți, armata în timpul lui Alexandru cel Bun, ca și în vremea lui Ștefan cel Mare, cuprindea și circa 40.0 oastea de țară. „Cea mai veche alcătuire ostășească a românilor se reazemă pe datoria de a lupta a tuturor - fie că e vorba de apărarea Țării, fie că se gătește o năvală prădalnică din acelea pe care le fac toate neamurile de țărani săraci în dauna țărilor cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
religioase mai principale, atunci cu siguranță, se vor umple multe pagini albe ce constituie încă atâtea goluri în atât de puțin cunoscutul nostru trecut; trecut ce a avut o bază culturală și artistică; trecut înălțător prin fapte vitejești și pricepere ostășească; trecut din care reiese că niciodată nu ne-a lipsit nici conștiința originii, nici greutățile ce le vom întâmpina prin situația noastră geografică; nici soarta ce ne este sălășluită pe această fată a pământului". Evidențiind rolul locașurilor de cult, adăuga
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
1621, Alexandru Iliașu, în cartea sa, îi numește „dăbilari de ținut". Vel Căpitanu de Codru sau marele Căpitan de Codru este funcția pomenită într-o carte domnească a lui Constantin Mavrocordat din anul 1743. Era o funcție militară: căpitănia polcurilor ostășești ale ținutului Fălciu. Se numea „de Codru" pentru că sub comanda vel Căpitanului de Codru se aflau Codrenii, adică locuitorii de la Codrul Tigheciului, care în vechime erau toți ostași. În cartea lui Constantin Mavrocordat din anul 1743 vel Căpitanul de Codru
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zilele când se făcea recrutarea. Ofițerii cu recrutarea erau găzduiți la Mircești și chiar la curte se făcea recrutarea. Flăcăii în păr veneau la recrutare și înainte de a trage sorții, Alecsandri se ducea în mijlocul lor și le vorbea de datoria ostășească, de dragostea de neam, de țară, de Rege și de pământul strămoșesc. Flăcăii ca și bătrânii din sat, nevestele și surorile, îl ascultau cu sfințenie; apoi băiețanii intrau la recrutare cu fețele voioase, chiuind de bucurie după ce trăgeau sorții. Alecsandri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
funcționarii civili și militari care erau în serviciu și călătoreau cu caii de poștă, dar nu și cei care ar fi călătorit cu caii lor sau cu birje închiriate; e) dorobanții și surugii aflați în serviciu; f) transporturile de bagaje ostășești; g) călătorii pe jos; h) vitele cu care se făceau transporturile la lucrările de drumuri publice; i) cărăușii care transportau sare în contul guvernului, atât la trecerea lor cu carele încărcate, cât și la înapoiere - goale (M.O. 124/iunie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
jud. Târnava Mare, București, 1931; Colinde de Crăciun din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Doine de dragoste din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Doine de război (1914-1919) din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Cântece ostășești din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Strigături de ospăț din comuna Paloș (jud. Târnava Mare), București, 1931; Doine de jale din regiunea Cohalmului, București, 1931; Strigături de joc din jud. Sibiu, Sibiu, 1940; Flori sibiene, Sibiu, 1941; Patriotism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]
-
catalogului de topoi, caracterul imuabil al realității fizice și morale, ci condiția provizorie a istoriei, rapiditatea alterării reperelor sale și a modului în care subiectul o experimentează: Țara mea, Dorul meu, Rumânul, Dorul țării, La fericitul George Lazăr, Răsunet, Cântec ostășesc etc. Evident, conținutul biografiilor organizat în jurul zelului național nu e străin de această articulare evenimențială a operelor. Important e faptul că astfel se fixează condițiile unei experiențe diferite a textului literar. Ochiul e silit să se întoarcă dinspre real, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
potira” (1824), va fi trimis ceauș prin Balcani. După războiul ruso-turc ajunge „deputat” la marele cartier din Brăila (1829), fiind rânduit în același an staroste la Focșani, pe urmă vechil de staroste în ținutul Putnei. Sameș și îngrijitor la spitalul ostășesc, S. este ales, în 1840 și 1842, președinte al Eforiei din Focșani, unde se așezase de la un timp. Odată cu urcarea pe tron a lui Mihail Sturdza, cât și în vremea domniei lui Grigore Alexandru Ghica, ascensiunea ambițiosului boier, avid de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
reia tipărirea poemei, după manuscrisul complet revăzut de traducător, în revista pe care o redactau la Brașov în anii războiului („România tânără”, 1942-1943), avansând, în circumstanțe ostile din nou, doar până la cântul VIII din Infernul. SCRIERI: Singurătate, București, 1897; Hori ostășești, Tecuci, 1916; Cântări de luptă și de biruință, București, 1919. Traduceri: Poezii, traduse din poeții moderni francezi, vol. I: Baudelaire, pref. Cornelia Buzdugan-Hașeganu, Brașov, 1942, [Versuri], în Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului, ed. bilingvă, îngr. Geo Dumitrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
foarte pregnant din obiceiuri, onomastică, localizări și grai. Culegerile de versuri realizate de folclorist cuprind multe texte inedite, rămase, în parte, în manuscris. În prefața la Trandafiri și viorele (1884) face o clasificare a versurilor folclorice în cântece bătrânești, voinicești, ostășești, de bucurie, de dragoste, de jale, de dor, de urât, satirice, de nuntă și chiuituri. Din același volum rețin atenția cântecele de cătănie, o frumoasă variantă a motivului „amărâtă turturea”, „cântecele găinii” din ceremonialul nunții, precum și colindele cu destinație specială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
la persoana întîi și referința la persoana a treia 234. În acest roman schimbarea referinței pronominale are loc deja în trecerea de la titlul cărții la cel al primului capitol și de la acesta din urmă la textul narativ: Cartea II Viața ostășească a domnului Esmond și alte treburi privind familia Esmond Capitolul I Stau la închisoare și primesc acolo un oaspe, dar nu și mîngîiere Cei ce au văzut moartea răpindu-le de timpuriu ființe scumpe și iubite și știu cît de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o poezie a lui merită să figureze în antologii și în manuale, aceea în care și-a prevăzut parcă sfârșitul, care a fost așa cum și-l dorise” (Șerban Cioculescu): „De-o fi să mor, Tu, Doamne, dă-mi/ O moarte ostășească;/ Un glonte-n floarea din chipiu/În luptă mă izbească”. Totuși, o voce critică a contestat versurilor lui V. orice valoare literară: „Ca artă - scrie Ilarie Chendi - poeziile d-lui Vulovici rămân la un nivel discutabil. În afară de câteva imitații după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
a foametei*, problema bezprizornicilor - copiii lăsați în părăsire - rămâne centrală până prin anii 1930. Orfelinatul este perceput ca un model de socializare a copiilor. Sunt înființate numeroase colonii după tiparul celor conduse în Ucraina de pedagogul Makarenko, acesta preluând exemplul „colectivului ostășesc”: „coloana Gorki” (1920-1928) de lângă Poltava, sau „Comun Dzerjinski” de la Harkov, întemeiată în 1927. Unii părinți își aduc aici copiii pentru un anumit timp, din cauza mizeriei ori a absenței părinților de acasă. Este ceea ce ilustrează și romanul lui Gladkov Cimentul (1925
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
joacă piesele Mama, Vijelie și Jour fixe, iar în 1911, la Brăila, Iubire de mamă și Același cântec. În manuscris a rămas drama Dezordine, cu o variantă intitulată Vârtejul. Preocupat de educația subordonaților săi, B. publică în 1906 volumul Teatru ostășesc și sătesc. Mai târziu, colaborează cu articole, note și impresii, schițe și povestiri la „Universul”, „Ilustrațiunea națională”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Ilustrațiunea”, „Gazeta Capitalei”, „Cele trei Crișuri” ș.a. O mare parte din aceste scrieri e adunată în volumele Din virtuțile neamului (1913
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]
-
inabilitatea autorului e vădită: pe de o parte, se acumulează detalii naturaliste și șarjări excesive, pe de altă parte, intriga alunecă în melodramă, sfârșitul fericit datorându-se unor intervenții exterioare, neverosimile. Intenția moralizatoare devine predică și lecție directă în „teatrul ostășesc și sătesc”, dar și în cele trei volume de proză. În acestea, totuși, fac notă distinctă unele pagini de jurnal intim și câteva tablete lirice, nu lipsite de o anume sensibilitate și dovedind chiar un efort de stilizare, precum și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285522_a_286851]