1,607 matches
-
obiect: o lampă Tiffany, cu care copilărise tatăl lui și la care ținea foarte mult, de altfel singurul obiect de valoare, Înafară de pictura care era foarte bine ascunsă. Fără amprente și fără o pistă clară, nimeni nu s-a ostenit să investigheze spargerea. Boala soției, pe lângă că a venit pe neașteptate, i-a amintit de portret, de faptul că-l poate vinde, Undeva departe de casă, Într-un loc neutru, În care cererea și oferta să se facă fără complicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vărsă puțin gin și-l șterse cu un șervețel. Vasăzică așa a aflat. Chiar mă întrebam. Lăsasem pe masa din hol două cărți cu numele meu. — Dar de ce să își închipuie tocmai asta, am spus, și de ce s-o fi ostenit să vină după tine și să te facă să mărturisești? — Oricine ar fi putut să își închipuie tocmai asta, zise Georgie. Probabil ne-a auzit vorbind pe șoptite. Cât despre motivul pentru care a venit după mine, habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
poate ceva mai ciudat! Eu vin și vă servesc vin la pat, în loc să vă strâng de gât pe amândoi, așa cum ar trebui. — Martin, iubitule, ești beat, spuse Antonia. Să-ți comand un taxi să te ducă acasă? Nu te mai osteni, sunt cu mașina, am răspuns. M-am îndreptat spre sticla de vin ca să-mi mai pun. Fără să-mi dau seama, am atins-o cu piciorul, iar ea s-a răsturnat fără a face zgomot. O pată mare roșie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un mod de a rezista, de a acționa în fața situației date nu făcuse, îmi dădeam acum seama, decât să amâne momentul unei evaluări mai drastice și mai îngrozitoare a ceea ce se întâmplase. Am constatat în primul rând că nu mă ostenisem câtuși de puțin să aflu cu exactitate ce gândește și ce simte Antonia. A face această încercare ar fi fost, firește, un lucru îngrozitor de dureros și tocmai pentru a-l evita mă instalasem imediat în rolul meu și acceptasem atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a le interpreta. Dar parcă am auzit vocea ei care-mi spunea: „Martin, nici nu știi că mai am puțin și îmi pierd mințile”. Într-adevăr, erau atât de multe lucruri pe care nu le știam și nici nu mă ostenisem să le aflu. Stoicismul lui Georgie mă ajutase să devin o brută. Mă cruțase de suferință cu atâta dibăcie. Mă bucurasem de tot și nu plătisem pentru nimic. Totuși, cineva trebuia să plătească. Privindu-i trupul zvelt inert mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exact pe dos și m-a bătut la cap să merg. Alixe Carter patrona activitatea de caritate de la Baby Buggy, iar el voia ca eu să Încerc să o agăț pentru o altă programare la probă - căci ea nu se ostenise deloc să ne sune după ce ne trăsese clapa la prima programare, chiar și după ce mă Întâlnisem cu ea la petrecerea de divorț. Phoebe Bébé, aflat la intersecția străzilor Washington și Horatio, chiar lângă buticul Christian Louboutin, se asortează perfect cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
bilete la un spectacol care urma să înceapă peste jumătate de oră și pe care voia să-l discutăm. A fost numai de două ori. Maria se întoarce spre el: E bine că mi-ai spus. Ea nu s-a ostenit. M-aș fi mirat s-o facă. Ochii femeii, păstrînd aceeași severitate, îl măsoară îndelung: Vrei să te explici? Simțind că și-a cîștigat deplina stăpînire de sine, Mihai înfruntă cu calm privirea Mariei un timp, apoi întinde puțin brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adînc pe Mihai, amintindu-i nopțile copilăriei. Dormea cu tatăl lui, în același pat, la perete, iar seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo, unde, pe o bundiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
declarația aceea: "sub prestare de jurămînt", "insolența". Prea de tot! Dacă-l întreb, cred că nici acum nu știe prea bine sensul cuvîntului. În esență, Theo a rămas un necioplit. Maria putea să facă din el..., dar nu s-a ostenit deloc; a intrat în căsnicie cu o indiferență vecină cu ura împotriva lui și n-a vrut să lase de la ea niciodată. De ce a ținut totuși s-o treacă pe Doina pe numele ei? După ce taică-su a fost închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fin folosit de femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu tine însăți. Ai mîini de aur, lasă-le să-ți fie sărutate de cît mai multe femei și-n fiecare zi, la plecare, brațele tale să ostenească ducînd acasă buchete mari de flori... Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sentimente meschine, plictisitoare, sentimente pentru care era și el responsabil. Acum totul trebuia să se concentreze asupra următoarelor întâlniri cu Bull. Toate drumurile emoționale îl purtau către Bexhill-on-Sea. Bull dormise somnul pe care îl pot dormi doar cei cu adevărat osteniți de sex. Dormise cufundat printre arcurile răsucite ale saltelei. În somn, corpul său greu lua posturi artistice, înconjurat de pat ca un basorelief. Un braț era ridicat deasupra capului, celălalt atârna pe marginea patului, întocmai ca podul suspendat Westway. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-a supărat foc și a convenit cu alte regate să atace împreună statul Zhou. Degeaba a dat ordin împăratul ostașilor să aprindă focul de semnalizare ca să-și cheme prinții și ducii în ajutor, pentru că niciunul nu s-a mai ostenit să vină. În scurt timp, capitala a fost cucerită. Împăratul You din dinastia Zhou a fost ucis, iar Bao Si a fost capturată. Dinastia Zhou a pierit definitiv. Este într-adevăr un copil deștept!" Confucius a fost un cunoscut gânditor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
parastas monstru, din toată sărăcia, la care să cânte Guță și Loghin. Pentru Al-Qaida ar fi cel mai simplu să producă o omucidere în masă în România, dar până și Al-Qaida ar fi silită apoi să constate că s-a ostenit degeaba. Frumusețea cruciitc "Frumuse]ea crucii" La Săpânța, nu numai timpul face gloria kitschului. De regulă, timpul e considerat un judecător nemilos și drept în artă. Se spune că impostura ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la primul etaj al unei case a cărei proprietăreasă, doamna Purvis, rămăsese și ea locului. Doamna Purvis Îi făcea și menajul. Îi Închiriase camerele gata mobilate, așa că Rowe nu se ostenise să le aducă vreo schimbare. Trăia ca un om care-ar fi poposit Într-o oază În plin deșert. Aproape toate cărțile de pe rafturi proveneau de la anticariat sau din biblioteca publică a cartierului, excepție făcînd David Copperfield și Magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească norii: — Presupun că e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o ceașcă de ceai. Mă duc după ceainic. — Nu te osteni. Aș vrea să discutăm... N-a mai rămas nimic de discutat. Și nu-i nici o osteneală. Străinul Își curăța unghiile, sub care se strînseseră coji de mătreață. — Va să zică, nu mai are rost să discutăm? Întrebă el. — Absolut nici un rost. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
broșuri despre problemele tineretului și ale muncitorimii, despre Europa și despre Dumnezeu. Toate ferestrele erau Închise, iar cînd Digby dădu la o parte perdeaua murdară, zări un pat În neorînduială - pesemne că Poole se odihnise puțin și nu se mai ostenise să facă patul. Apa din robinet se scurgea Într-un lavoar; un săculeț pentru burete atîrna de tăblia patului; Într-o cutie de conserve, În care fusese cîndva pastă de langustă, erau acum lame de ras uzate. Odaia era la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
numele nu ți-l cunoști! Spunînd acestea, rupse o bucată dintr-un ziar și i-o Întinse lui Digby: Privește, e fotografia dumitale, fotografia unui asasin! Du-te și reflectează la asta! Era chiar fotografia pe care Digby nu se ostenise s-o privească. Afirmația doctorului i se păru absurdă. — Asta nu sînt eu! spuse el. — Du-te și privește-te-n oglindă. Pe urmă, vei Începe să-ți aduci aminte. SÎnt multe lucruri de care trebuie să-ți amintești. — Doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintre cele cinci cărți ale lui Moise. . Titus Oates (1649-1705), conspirator și aventurier englez. . Damien (1840-1889), misionar belgian care a acordat asistență leproșilor din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să ne ostenim Să-i căutăm vreun alt nume. O dată pentru totdeauna, Orfeu e Orfeu cînd cîntă...“ (Rainer Maria Rilke) . Semnale care indicau apropierea avioanelor inamice. FILENAME \p D:\carti\Ministerul groazei\Surse\Operat\G Greene, Ministerul groazei.doc PAGE 45
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
au informat poliția că o păstrează acolo pentru luptători de gherilă. Asta se întâmplase pe vremea războiului cu Zimbabwe, când domnul Nkomo avea trupe masate lângă Francistown și în țară intrau și arme și muniție indiferent cât de mult se ostenea poliția să împiedice treaba asta. Omul își proclamase nevinovăția, dar poliția și judecătorii i-au râs în nas. În ziua de azi nu prea găseai gloanțe și arme, dar tot se putea găsi altceva care să fie ascuns în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu sacoșa încărcată de la socru-meu și s-o las primului cerșetor întâlnit în cale, mi-era și lene s-o car, nici nu mă osteneam să mă uit înăuntru. Nu mă supăr dacă lumea nu-mi mai restituie cărțile, oricum rafturile se-ndoaie, praful se-adună, păianjenii își țes pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui să mai câștig niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de bancă, nimic mai mult, dar șleampăt. Costumul stătea rău și pe Bîlbîie, așa că Popianu se resemnă. "Și ce facem acum?" Bîlbîie îl așeză în fața mesei după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de mezelicuri, nu se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea, îl bătu ușor pe umerii căzuți "uite ce e, dom'le adjutant, te apuci și așezi totul pe hîrtie. E absolut necesar să rămînă ceva scris, pe vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
strînsoare. Ori transpirase. "Bonjour, domnule Mihail, cum îți merge?" Sigur că nu îl interesa cum, îi merge, dar Pangratty știa să-și ascundă emoția, neliniștea în cele mai neașteptate chipuri. Fără să aștepte nici măcar răspunsul protocolar, prințul s-a lăsat ostenit în fotoliul din piele, o vechitură, pe care îl oferea numai doamnelor, cînd se întîmpla vreuna în cabinetul său. Bărbații, oricine ar fi fost, rămîneau în picioare, nu era prea greu, la el veneau doar inși în poziții subalterne, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i‑am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni‑s de‑ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sunt apostol“, zicea Simon, “Îs ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ție. — Nu pricep! De câte ori sunt cu tine, văd Indiile prin ochii tăi și totul e minunat. E ca și cum ai fi o părticică din locul ăsta. El e al tău și tu ești a lui. Tu n-ai de ce să te ostenești ca să-l Înțelegi. Tu-l vezi din tr odată și În Întregime, nu pe bucățele ca noi, ăștilalți. Tu ești aici la tine-acasă. E destul să te văd ca să-mi dau seama că eu nu-s. — Nu, nici eu. Singurul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
humuleșteanului devine spațiu de sine stătător în care copilul exersează posibile îndeletniciri de ale țăranului de mai târziu, de prin părțile acelea. Așazisa ,,scenă de sfadă” între părinți, bine ticluită de mamă cu scopul de a-l bucura pe gospodarul ostenit cu jocul nevinovat al copiilor puși pe ,,drăcării”, este plină de umor domol, stăruitor în mintea cititorului. Tatăl este acela care pune capăt, într-un târziu, zarvei copiilor printr-un cuvânt scurt și hotărât de ,,gospodar la casa lui”, pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]