324 matches
-
tăiem cizma. Apoi părintele meu l-a uns cu niște alifii de-ale lui, i-a dat să bea suc de pătlagină și de mac și i-a pus piciorul În scândurele, cum v-am mai spus. După ce și-a ostoit puțin durerea, s-a arătat foarte neliniștit, fiindcă nu putuse ajunge la o Întâlnire, astfel că a voit să se scoale și să plece așa cum era. Bineînțeles că părintele Constantius nu l-a lăsat, ar fi fost nebunie curată. Deci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-mi fure munca?...cât neam chinuit de am crescut cei doi juncani...când i-am vândut parcă s-a rupt ceva din ființa mea...numai gândul că banii primiți mă vor ajuta să iau hectarul acela de la Dohotaru, mi-a ostoit părerea de rău...Se trezi din ațipeală cu ochii plini de lacrimi. N-ar fi crezut niciodată că lăcomia și neomenia pot merge atât de departe așa cum au dovedit soră-sa Marița și cumnatul Ghiță, care a fost în stare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de ani în urmă, se afla o salină din care se scotea o sare impură folosită pentru vite. Cred că îți mai amintești, dragă prietene, cum am pățit-o cu apa din prima fântână de la intrarea în sat. În loc să ne ostoim setea, mai rău ne-am stârnit-o. De unde am dedus noi că străinul însetat trebuie să întrebe pe localnici care-i fântâna cu apă bună de băut, pentru că aici, lângă o fântână cu apă dulce, se poate găsi una cu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Pe curând, iubite prieten. XV Numai tu, dragă prietene, puteai să spui: „Umblat-am noi de nebuni pe toate coclaurile, dar nu bănuiam că a existat și o moșie Nebuna”. Nu am bănuit noi multe, dar să încercăm a ne ostoi setea de cunoaștere, fie și la vârsta maturității. Așa că potrivește-ți pașii după ai mei, că astăzi am de gând să ți umplu desaga cu noutăți. Am cam terminat-o noi cu soare-răsare și ar cam fi cazul să „schimbăm
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Abatorul târgului, una din nenumăratele realizări ale primarului junimist Nicolae Gane, în a cărui vreme Iașul a făcut pași importanți către civilizație... De aici înainte am intrat pe drumul Dancului. Chiar în marginea satului - știi bine, dragă prietene - ne-am ostoit setea cu apa unei cișmele deosebite. Întâi, că debitul apei este impresionant, și apoi, este una din cele mai plăcute la gust din câte am găsit în jurul Iașilor. Ia să văd, îți mai amintești, dragul meu, ce scrie - cu litere
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
se lămurește că nu poate supraviețui din salariul de 2-300 de euro. Caută să plece iar în Vest sau caută angajamente în organizații și firme internaționale care plătesc bani de trăit din ei. Febra revoluționară sau măcar cea falansteristă se ostoiesc dramatic, orele devin o corvoadă „patriotică”, ședințele de catedră o abstracție, participarea la concursurile altora o imposibilitate de facto, ca și implicarea în schimbări curriculare și manageriale. Iar dumneavoastră știți bine că în Vest ziua de muncă în universitate are
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
amplificată de om, prin activitatea sa, nu ca viețuitoare, ci ca un consumator de luxuri, adică de exces. Muntele e sfredelit de omul cei caută prin măruntaie după minereuri. Pentru ce? Uneori de nevoie, dar mai mult pentru a-și ostoi nevoi nu prea firești: prea multele milioane de mașini ori cutiile de conserve, evident de unică folosință. Nu ridic problema unei epuizări a resurselor: Ele vor exista Întotdeauna, dar În forme noi. Accesul la ele e doar o chestiune de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și oi, nu aveai laptele trebuitor. Nu aveai din ce te înfrupta, când te întorceai de la ogor sau de la mină, de oriunde. Și lucrul aces ta nu era de loc bine. Nu prea aveai pe ce pune mâna, ca să-ți ostoiești foamea. Să poți dormi noaptea. Să ai putere de muncă a doua zi. Restul turtelor pregătite de mama, poate și mai bine întinse și coapte pe plita sobei din casă aveau și ele rostul lor principal. Înmuiate și umplute cu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
înglobează pe toate celelalte: a) nu s-a terminat combustia internă, care alimentează vâlvătaia și b) a intervenit, oricât ar părea de paradoxal, plăcerea de a savura micile și marile victorii, de a-și mângâia orgoliile rănite, de a-și ostoi patimile, de a-și măcina forțele și nervii, chiar dacă, așa cum se spune și se recunoaște, sunt alte priorități pentru țară. Este asemenea bandelor rivale care, la vederea sângelui, simt plăcerea de a omorî adversarii și dușmanii; terorismul mondial se întreține
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Românii în cleștele ruso-turc Misiunea lăsată urmașilor săi de Petru cel Mare, pe planul extinderii teritoriale a Imperiului rus, privea în mod direct Principatele Române. Dacă amenințarea puterii otomane la Dunăre, stăvilită cu mari eforturi, fusese în cele din urmă ostoită prin Capitulațiile acordate de sultan lui Mircea cel Bătrân și lui Ștefan cel Mare, care acceptaseră situația de vasali ai Porții, ridicarea Imperiului rus la Răsărit a devenit, treptat, cel mai mare pericol pentru români. Începutul decăderii Imperiului Otoman, marcat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
deși prietenii mei cu șase picioare nu știau ce să-mi ofere mai bun și cum să mă scoată din ale mele. Bântuit de acest teribil amoc, am decis să dau o raită pe la mine pe acasă, să-mi mai ostoiesc melancoliile. Am plecat singur, cu toate că devotatul Dorinel nu voia deloc să mă lase să mă duc neînsoțit. L-am înscăunat înlocuitorul meu la comandă, cu titlul de Șef-adjunct, cât oi lipsi eu dintre ei, și am pornit. După un drum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
constatare, nici ea nu știa de fapt. Băiatul din banca treia când o văzu pe maică-sa așa, se ridică în picioare apoi izbucni în plâns. Vru să se ducă la el, să-l pipăie, să-l mângâie, să-l ostoiască din plâns, dar se întoarse dintr-o mișcare și ieși valvârtej pe ușă lăsând-o deschisă mare și largă ca un semn imens de întrebare. Îi venea să plângă sau să râdă, nici ea nu mai știa, totuși râdea, râdea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fost una dintre cele mai binevenite și gustoase mese pe care le-am savurat vreodată, având În vedere foamea care pusese stăpânire pe mine, dar nu numai de aceea... Primarul cel jovial ne-a lăsat plin de tact să ne ostoim foamea, fumând și aruncându-ne din când În când câte o privire pe sub sprâncene. Tot timpul a discutat zgomotos cu ghizii noștri În inuktitut, iar când s-a servit ceaiul - din fericire bun : tare și mai ales fierbinte ! - s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cam tot atunci când frontul coloanei intra În Nagahama. Când ajunse la Nagahama, Hideyoshi nu pierdu vremea, ci Începu imediat pregătirile pentru a lua inițiativa Împotriva inamicului. De fapt, nici nu apucă să descalece. După ce mâncă turte de orez și-și ostoi setea cu un polonic de apă, plecă val-vârtej din Nagahama, grăbindu-se ca vântul, prin Sone și Hayami. Ajunse În Kinomoto la Ora Câinelui. Nu-i luase decât cinci ore ca să vină din Ogaki, Întrucât făcuseră tot drumul fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau pentru a ostoi văpăile lui Orc Veac după Veac, pînă ce sub călcîiul sau mortală rădăcina Prin stîncă răzbătu, rădăcina Tainei blestemate dînd Ramuri în cerul lui Los: acestea, precum niște canale întocmite, jos aplecîndu-se Prind iarăși rădăcina oriunde ar atinge, dînd iarăși
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se pare, prin serviabilitate, promițător. Îndrăgește o cântăreață. Apoi, după spectacol, cunoștința sa repede improvizată îl invită la festinul pe care prințul-consul îl dă în onoarea trupei de actori într-un cabaret mai ales și, apoi, la prinț acasă. Se ostoise dar era scîrbit de atîta mîncare, băutură și zaiafet, continuînd, totuși, s-o ducă tot așa patru zile, pînă la plecarea trupei din oraș. Un tinichigiu, firește evreu originar din România, îi face rost de un atelier în care omul
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Adrian Zografi. Lumea copilăriei, printre amărîți și estropiați, vagabondajul, frontiera, depărtarea, mereu dorită, de limită. Din ele, toate, dospește o scriitură a libertății, în care va respira în voie "autodidactul care-și găsește Sorbona unde poate", în care se va ostoi setea lui de spații deschise. "Sous l'histoire, la mémoire et l'oubli. Sous la mémoire et l'oubli, la vie. Mais écrire la vie est une autre histoire" spune Ricoeur (în La mémoire, l'histoire, l'oubli), citat de
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a zări, printre norii de sulf, în cazanele clocotitoare conaționali despre care ai fi jurat că n-ar avea ce căuta acolo te va mira doar o fracțiune de secundă. Trăgând cu ochiul dintr-un cerc în altul, văzând la
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
al XVIII-lea, planurile orașului marcau geometria unor grădini, inclusiv în Cetate. Dacă într-o clădire se creează un decor de bunăvoie limitat, grădina - fie parc sau o grădiniță - tinde să pună locuitorii casei în legătură cu natura, pentru a le mai ostoi dorul după „paradisul pierdut“. Și Grădinile suspendate ale Semiramidei, una dintre cele șapte minuni ale lumii, au fost înălțate de Nabucodonosor sub formă de zigurat („munte-grădină“), pentru a alina dorul de munte al soției sale, originară dintr-o zonă montană
Agenda2004-19-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282382_a_283711]
-
de data asta lovind în cei care comentează cărțile: ,,Criticii literari sunt cea mai scârboasă și mai mârșavă specie de porci care a trăit vreodată pe pământ. Sunt niște creaturi respingătoare, pline de bale, care sfâșie cărți numai ca să-și ostoiască apetitul pentru negativism. Sunt niște gunoaie umane. Cu toții merită să fie răpuși de bolile cele mai îngrozitoare, descrise doar în cele mai obscure reviste de dermatologie. Criticii literari trăiesc în mansarde mititele care duhnesc a naftalină și a hârtie mucegăită
Rețeta succesului by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/3190_a_4515]
-
un pamplezir, ele sunt întrerupte cu strictețe de pasaje duioase de milosârdie, de care, de regulă, se învredniciră doar cronicarii. Este motivul pentru care temperamentul românului nu poate fi captat în eșantioane. El este otova. Global. Ca încălzirea. De aceea, ostoind cu duioșie trecutul, românul are mereu datorii către viitor. Când nu are - caz rar! - se plânge de boala izolării. Apoi, nefiind fanfaron, tace mâlc. Misterios. Înalt. Cu cheie. Atunci când are timp din belșug și nu e ocupat cu farafastâcuri metafizice
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
umbra plopului, el se asemuiește unui alt Prometeu chinuit de vultur (151). Invidios pe vicleanul fecior al lui Laerte care a înghițit atâtea spete de berbeci în pribegia lui fatală (207), e dispus să culeagă orice buruiană spre a-și ostoi foamea și își compară situația cu a gânditorilor elini care și-au legat soarta de o plantă, Socrate și Pitagora: Și de-aș fi fost măcar cine știe ce mare filosof grecesc! Aș fi mâncat, fără multă vorbă, cucută sau ceapa ciorii
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
îi atrage brusc atenția companionului său că s-ar putea să fie nevoit să-i ducă lui Pluto niște lapte acru drept plocon pentru ca zeul să-i facă loc în iad alături de amanta sa Thais. Preocupat mai ales să-și ostoiască foamea, însoțitorul curmă însă frenezia asociațiilor erudite: dumneata ești cel mai tare în anacronisme; de astă dată însă o să-mi dai voie să restabilesc ordinea cronologică a faptelor; despre Thais, Lais, Phrynea și alte Aspasii, vom sfătui pleno ventre; nu
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci, că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
are importanță dar umbra bambusului și a pietrelor mă face mai puțin singur cînd norii acoperă soarele mă duc și mă așez rînd pe rînd pe cele patru pietre privind fix bățul de bambus singurătatea lucrurilor se cere și ea ostoită 6 Cîteodată un nor jos îmi intră în chilie îmi place să stau în mijlocul lui și să scriu haiku-uri pe hîrtie de orez ne sincronizăm perfect cînd el s-a disolvat și poemul e gata 7 Nu mă gîndesc
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]