319 matches
-
Mării Negre se aflau după 269 situate la est de Nistru (ostrogoții) și la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
la vest de Nistru (vizigoții), de unde făceau periodic incursiuni de pradă în Dacia. În 375, anul morții regelui ostrogot Ermanaric (fondatorul dinastiei Amalilor), hunii le-au distrus așezarile, ostrogoții fiind nevoiți să accepte protectoratul hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-au strămutat în Pannonia (pe
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
hun. Hunii i-au silit pe ostrogoți să-i însoțească în expedițiile de pradă prin Europa până în anii 450, adică până la declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-au strămutat în Pannonia (pe cursul mijlociu al Dunării). După moartea în 453 a lui Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au acceptat protectoratul Imperiului Roman de Răsărit. În 493, liderul ostrogot Theodoric, instigat de Constantinopol (și plecat încă din
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
declinul hunilor panonici. Sub hanii huni Uldin și Mundzuk [mundʒuk] (Munducus, Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-au strămutat în Pannonia (pe cursul mijlociu al Dunării). După moartea în 453 a lui Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au acceptat protectoratul Imperiului Roman de Răsărit. În 493, liderul ostrogot Theodoric, instigat de Constantinopol (și plecat încă din 488 din Moesia), a cucerit Italia, l-a înfrânt pe Odoacru și a înființat primul regat ostrogot, cu capitala la Ravenna
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Bendeguz; cf. limba turcă boncuk [bondʒuk] “mărgăritar, perlă”), ostrogoții s-au strămutat în Pannonia (pe cursul mijlociu al Dunării). După moartea în 453 a lui Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au acceptat protectoratul Imperiului Roman de Răsărit. În 493, liderul ostrogot Theodoric, instigat de Constantinopol (și plecat încă din 488 din Moesia), a cucerit Italia, l-a înfrânt pe Odoacru și a înființat primul regat ostrogot, cu capitala la Ravenna. În timpul regnului lui Theodoric (496- 526), din dinastia Amalilor, regatul (cu
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Attila (fiul lui Mundzuk), ostrogoții au acceptat protectoratul Imperiului Roman de Răsărit. În 493, liderul ostrogot Theodoric, instigat de Constantinopol (și plecat încă din 488 din Moesia), a cucerit Italia, l-a înfrânt pe Odoacru și a înființat primul regat ostrogot, cu capitala la Ravenna. În timpul regnului lui Theodoric (496- 526), din dinastia Amalilor, regatul (cu administrația preluată de la Odoacru, deci de limbă latină) a cunoscut cea mai mare înflorire. Theodoric a protejat cultura latină și literatura. La curtea lui s-
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
mai mare înflorire. Theodoric a protejat cultura latină și literatura. La curtea lui s-au aflat marii cărturari Boethius și Cassiodor. A strâns legăturile cu Imperiul Roman de Răsărit. La moartea sa (526), fiica sa, regina Amalasunta, a condus regatul ostrogot ca regentă a fiului sau Athalaric (526-534). În secolul al V-lea, germanicii burgunzi și-au înființat pe malul Rinului un mic stat cu capitala la Worms. În 436 hunii îl înfrâng pe regele Gundihar și distrug regatul. Burgunzii au
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
să mai fie menționați în izvoarele istorice. În sec. al V-lea, gepizii au fost înfrânți de huni și supuși. În 454 s-au eliberat de sub stăpânirea hună, când o coaliție a triburilor germanice formată din gepizi, heruli, skiri, rugi, ostrogoți și sub sceptrul regelui gepid Ardaric (Ardarich) i-a înfrânt pe huni într-o bătălie desfășurată pe malurile râului Nedao din Pannonia. În 476 regatul gepid se întindea în Pannonia și o parte din Transilvania. Supus invaziilor lombarde, statul gepid
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și de soldații lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
observe oamenii lui. Iordanes afirmă că Theodoric a fost lovit de o săgeată, aruncat de pe cal și zdrobit în picioare de propria sa cavalerie care avansa. El menționează, de asemenea, o altă poveste, că Teodoric a fost ucis de lancea ostrogotului Andag. Deoarece Iordanes a servit ca notar fiului lui Andag, Gunthigis, povestea nu pare să aibă credibilitate, această versiune a fost cu siguranță o tradiție pentru mândria familiei. Paradoxal, Aetius interzice soldaților romani sa atace trupele gepide mult mai putin
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
fuseseră flancate de armata vizigoților Theodoric și a fiului sau Thorismund, precum și de soldații lui Aetius, pentru a le împiedica o eventuală dezertare. De cealaltă parte, Attila preferase proprii războinici în centru, flancați în dreapta de trupele gepide și în stânga de ostrogoții conduși de regele Walamir. Conform autorului lucrării "Vita S. Anianus", au ajuns la obiectiv efectiv la ultimul moment posibil. Soldații lui Attila făcuseră deja o breșă în zidurile orașului și unii erau deja în interiorul acestuia. În acel moment, hunii au
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
observe oamenii lui. Iordanes afirmă că Theodoric a fost lovit de o săgeată, aruncat de pe cal și zdrobit în picioare de propria sa cavalerie care avansa. El menționează, de asemenea, o altă poveste, că Teodoric a fost ucis de lancea ostrogotului Andag. Deoarece Iordanes a servit ca notar fiului lui Andag, Gunthigis, povestea nu pare să aibă credibilitate, această versiune a fost cu siguranță o tradiție pentru mândria familiei. Paradoxal, Aetius interzice soldaților romani sa atace trupele gepide mult mai putin
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
s-au construit clădiri medievale și renascentiste. Prima locuire permanentă a orașului este datată în 500 î.Hr. Colonizarea romană semnificativă a început în secolul I î.Hr. În timpul romanilor, orașul purta numele "Pietas Iulia". Mai târziu, orașul a intrat sub dominația ostrogoților, francilor și venețienilor. Istoria orașului a continuat să reflecte amplasarea și importanța sa, la fel ca cea a regiunii, în redesenarea granițelor europene. În perioada medievală Pola face parte din Republica Venețiană. În 1797, Pula și Istria au devenit parte
Pula, Croația () [Corola-website/Science/298036_a_299365]
-
care a devinit principalul focar de răspândire a limbii latine în întregul Imperiu Roman. Marile migrații începute la sfârșitul secolului al IV-lea au afectat și Italia, barbarii fiind atrași aici de strălucirea și renumele Romei. Între aceștia se remarcă ostrogoții lui Teodoric, sosiți în Italia la sfârșitul secolului al V-lea. Longobarzii pătrund în nordul Italiei în secolul al VII-lea. După câteva generații, mai ales după creștinare, longobarzii au fost romanizați, lăsând însă urme în toponimie: partea de nord
Italieni () [Corola-website/Science/311912_a_313241]
-
Teodoric cel Mare ("gotică": Țiudareiks; ; , Theuderikhos; "engleza veche": Țēodrīc; "nordică veche": Țjōðrēkr, Țīðrēkr; n. 454 - d. 30 august 526) a fost un rege al ostrogoților (471 - 526), conducător al Italiei (493 - 526), regent al vizigoților (511 - 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada de tranziție politică de după căderea imperiului roman de apus. A primit în Balcani, până să ajungă în Italia titlul de "magister
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
pe câmpul de luptă. Trimis și sprijinit de Zenon, împăratul Imperiului Roman de Răsărit, l-a înlăturat pe Odoacru, un comandant de mercenari barbari care preluase puterea în Roma detronându-l pe ultimul împărat roman Romulus Augustulus. În timpul lui , Regatul ostrogot cuprindea Peninsula Italică și nord-vestul Peninsulei balcanice și avea capitala la Ravenna. Printre consilierii lui au fost Boethius și Cassiodor. Omul care a condus sub numele de Theodoric s-a născut pe malurile lacului Neusiedl la un an după ce ostrogoții
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
ostrogot cuprindea Peninsula Italică și nord-vestul Peninsulei balcanice și avea capitala la Ravenna. Printre consilierii lui au fost Boethius și Cassiodor. Omul care a condus sub numele de Theodoric s-a născut pe malurile lacului Neusiedl la un an după ce ostrogoții au detronat aproape un secol de dominație a Hunilor. Fiul regelui Theodemir și al Erelievei, Theodoric a mers la Constantinopol tânăr fiind ca ostatic pentru a securiza conformarea ostrogoților cu tratatul semnat de Theodemir cu împăratul bizantin Leon. A trăit
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
s-a născut pe malurile lacului Neusiedl la un an după ce ostrogoții au detronat aproape un secol de dominație a Hunilor. Fiul regelui Theodemir și al Erelievei, Theodoric a mers la Constantinopol tânăr fiind ca ostatic pentru a securiza conformarea ostrogoților cu tratatul semnat de Theodemir cu împăratul bizantin Leon. A trăit la curtea Constantinopolului pentru mulți ani și a învățat multe despre administrația și tacticile militare romane, care i-au servit bine când a devenit conducătorul gotic a unei populații
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
conducătorul gotic a unei populații mixte, dar în mare parte romanizată. Tratat cu favoare de împărații Leon și Zenon, a devenit magister militum în 483 și un an mai târziu a devenit consul. Apoi s-a întors să trăiască alături de ostrogoți când avea 31 de ani și a devenit regele lor în 488. În timp, ostrogoții s-au stabilit în teritoriul bizantin ca "foederati" (aliați) ai romanilor, dar au fost din ce în ce în ce mai dificil pentru Zenon de
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
împărații Leon și Zenon, a devenit magister militum în 483 și un an mai târziu a devenit consul. Apoi s-a întors să trăiască alături de ostrogoți când avea 31 de ani și a devenit regele lor în 488. În timp, ostrogoții s-au stabilit în teritoriul bizantin ca "foederati" (aliați) ai romanilor, dar au fost din ce în ce în ce mai dificil pentru Zenon de a gestiona. Nu la mult timp după ce a devenit rege Theodoric, cei doi conducători au
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
foederati" (aliați) ai romanilor, dar au fost din ce în ce în ce mai dificil pentru Zenon de a gestiona. Nu la mult timp după ce a devenit rege Theodoric, cei doi conducători au elaborat un aranjament benefic pentru ambele părți. Ostrogoții aveau nevoie de un loc de a trăi, și Zenon avea probleme grave cu Odoacru, regele Italiei, care a venit la putere în 476. Aparent un vicerege pentru Zenon, Odoacru a fost amenințător pentru teritoriul bizantin și care nu respectă
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
învingă incursiunile lor. Realizările lui Thedoric au început să se destrame, chiar înainte de moartea sa. El și-a căsătorit fiica, Amalasuntha, cu regele vizigot Eutharic, dar Eutharic a murit în august 522/523, astfel încât nici o legătură de durată dinastică al ostrogoților și a vizigoților a fost stabilit. În 522, regele catolic burgund Sigismund și-a ucis propriul fiu, nepotul lui Theodoric, Sergeric. Theodoric s-a răzbunat prin invadarea regatului burgund și apoi anexând partea sa de sud, probabil în 523. Restul
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
triburi gotice a migrat la sfârșitul secolului ÎI din sudul Scandinavei spre nordul Mării Negre, între Nipru și Prut, unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
pe hunii la Nistru în 376, dar au fost determinați să se retragă în sudul teritoriului dintre Prut și Siret, ridicând un val de apărare. În 376, au socilitat azil autorităților române de la Dunăre. După două decenii de lupte cu ostrogoții până la moartea lui Ermanaric, ostrogoții s-au refugiuat la sud de Dunăre, iar hunii s-au impus ca factor politic decisiv la frontierele imperiului. În toamna 376, o parte dintre vizigoți s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
376, dar au fost determinați să se retragă în sudul teritoriului dintre Prut și Siret, ridicând un val de apărare. În 376, au socilitat azil autorităților române de la Dunăre. După două decenii de lupte cu ostrogoții până la moartea lui Ermanaric, ostrogoții s-au refugiuat la sud de Dunăre, iar hunii s-au impus ca factor politic decisiv la frontierele imperiului. În toamna 376, o parte dintre vizigoți s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați și de ostrogoți. În calitate de "foederati
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]