313 matches
-
alipit Țării Românești Dobrogea în 1388/9. În 1393, Baiazid I cucerește sudul Dobrogei și îl atacă pe Mircea în Țara Românească, dar fără succes, iar în 1395 Mircea recucerește teritoriile pierdute cu ajutorul aliaților săi, Regatul Ungariei. A treia ocupație otomană a avut loc între 1397 și 1404. Înfrângerea lui Baiazid I de către Timur Lenk la Ankara în 1402 deschide o perioadă de anarhie în Imperiul Otoman.În 1403, Mircea ocupă cetatea genoveză Licostomo de la gurile Dunării, iar în 1404 recucerește
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
În România și Dobrogea, susținerea luptei revoluționarilor naționaliști bulgari („comitagii”) pentru independență dura de mai multe decenii, precum și azilul sistematic acordat emigranților bulgari, permisiunea de a forma organizații precum Comitetul Central Revoluționar Bulgar la București, ceeace tensiona relațiile cu „Sublima Poartă” otomană. În final, România a luat poziție deschisă față de situația din Bulgaria protestând la 20 iulie 1873, pe lângă Marile Puteri europene față de starea în care se afla poporul bulgar : "„Ororile, al căror teatru au fost și sunt încă provinciile bulgare ale
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
controla traficul maritim din Marea Mediterană, Marea Roșie și Golful Persic. Fiind conducătorul Imperiului Otoman, instituia și promulga legi economice, sociale, financiare și juridice. Aceste legi dure au dăinuit și după moartea sa o lungă perioadă de timp. În perioada domniei sale cultura otomană s-a dezvoltat mai ales în domeniul artelor, literaturii și arhitecturii. Încălcând tradițiile otomane privind căsătoria, Soliman I s-a căsătorit cu o supusă din haremul său, pe nume Roxelana. În urma căsătoriei cu aceasta sultanul câștigă mai multă notorietate. După
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
dimineața zilei de sâmbătă 7 septembrie a început atacul dezlănțuit al turcilor: ghiulele, proiectile incendiare, "foc grecesc", canonade concentrate și foc de muschete. Nu după mult timp, ultimul punct de rezistență din cetate a fost învăluit de flăcări. Întrega armată otomană a năpădit Orașul Vechi, acompaniată de strigăte și bătăi de tobe, steagurile lor întunecând orizontul. În ultimul atac, Zrinski și cei aproximativ 600 de oameni ai săi rămași în viață au ieșit din cetate într-o încercare disperată de a
Bătălia de la Szigetvár () [Corola-website/Science/304591_a_305920]
-
Crimeea în 1783. După 1241, anul mării invazii tataro-mongole se încheie perioadă invaziilor asiatice. Regatele mongole din Europa vor mai rezistă sub suzeranitate turcă. După dispariția a două dintre ele Marele Hanat Mongol al Crimeei va fi inclus în Turcia otomană păstrându-și totuși suveranitatea statală. i sprijină activ eforturile ONU în Golful Persic, Cambodgia, Angola, fostă Iugoslavie și Haiti. Rusia este membru fondator al Grupului de Contact și, (de la Summitul de la Denver din 1997), este membru al G8. În noiembrie
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
a devenit un element important și autohton în această regiune, mai ales după dominația mongolă și timuridă. În Armenia apuseana, unde după cucerirea otomană armenii au trăit în relativă siguranță pentru câteva secole, protejați de invazii externe de puterea militara otomană, armenii creștini au fost expuși până în secolul XIX doar abuzurilor birocrației otomane și jafurilor unor triburi de munteni kurzi față de care nu se puteau apăra din cauza interdicției creștinilor din Anatolia de a purta arme. Atitudinea kurzilor față de armeni diferea de la
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
numit regent al Ungariei în 1446, devenind astfel tutorele minorului Ladislau Postumul. Din punct de vedere militar regele Vladislav I la începutul domniei s-a sprijinit și pe serbi, și astfel în "Campania cea Lungă" (1443-1444) produce importante pierderi Semilunei otomane; această campanie se încheie printr-o pace favorabilă semnată pe 10 ani. Efectiv, pacea nu a fost una de durată -coroana ungară, la insistențele papalității, organizeaza o nouă cruciadă antiotomană, Cruciada de la Varna, care se încheie cu un dezastru pentru
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
guvernului la acea dată să minimizeze importanța acestei minorități, care atrăgea intermitent atenția comunității internaționale și care revendica din ce în ce mai viguros respectarea drepturilor sale așa cum erau ele definite prin tratate și prin constituție; acum, cifrele diferă mult între surse, armenești și otomane. Anterior, logica era diferită: cu cât erau mai mulți armeni, cu atât puteau autoritățile să ceară taxe mai mari în conformitate cu sistemul milletului. Ca o ultima cifră, revelată de carnetul personal de însemnări al lui Talaat Pașa, erau un milion șase sute
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
a nu da musulmanilor ocazia pe care o caută: «Și de-ar pârjoli unele din satele noastre, îi sfătuiau ei, nu vă răzbunați, căci distrugerea unui număr mic de cătune e de preferat morții întregii națiuni»”" ". Armata a III-a Otomană, care s-a avântat fără pregătire logistică în Transcaucazia, a fost zdrobită de către armata rusă în ianuarie 1915, la . Enver Pașa i-a acuzat pe armenii din regiune că pactizarea lor cu rușii ar fi provocat înfrângerea de la Sarikamiș, fapt
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
intrat după război în Partidul Nazist, iar unii dintre ei sunt implicați activ în Holocaust. Este cazul lui Rudolf Höss, care a condus lagărul de la Auschwitz, sau al lui Konstantin von Neurath, care a luptat în Armata a IV-a Otomană, și a devenit în 1932 în Waffen-SS. În schimb, soldații germani nu ascultau de ordinele superiorilor lor și au documentat atrocitățile sau au venit în ajutorul armenilor, cum ar fi sub-locotenentul , infirmier medical militar, care a făcut fotografii clandestine ale
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
produs senzație, iar rezultatul său a fost interpretat ca o condamnare a autorilor genocidului. Abia la două luni după semnarea tratatului de la Brest-Litovsk, Imperiul Otoman a atacat prin surprindere . Încălcând tratatul semnat anterior cu Rusia Sovietică, Armata a V-a Otomană a trecut granița în mai 1918 și a atacat Alexandropolul (astăzi Gyumri), de unde armata rusă se retrăsese după Revoluția din 1917. Armata otomană dorea să zdrobească Armenia și să anexeze Transcaucazia pentru a-și alipi teritoriul locuit de azeri. Guvernul
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
misiunea navală britanică în Imperiul Otoman, stabilită în 1912 sub comanda amiralului Arthur Limpus, a fost rechemată datorită îngrijorărilor crescânde că Turcia va intra în curând în război. Contraamiralul Wilhelm Souchon din Marina Imperială Germană a preluat comanda asupra marinei otomane. Acționând fără ordine din partea guvernului otoman, la 27 septembrie, comandantul german al fortificațiilor din Dardanele a ordonat închiderea strâmtorii, contribuind la impresia că otomanii sunt „în tabăra germană”. Prezența navală germană și succesul armatelor germane pe toate fronturile au dat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
submarinul a fost bombardat de o cetate turcească, bombardament soldat cu moartea lui Brodie și a șase membri ai echipajului, și cu capitularea supraviețuitorilor. Otomanii s-au pregătit să respingă o debarcare pe oricare parte a strâmtorii, cu Armata V Otomană. Forța, care la început consta din cinci divizii cu încă una pe drum, era formată din recruți și comandată de Otto Liman von Sanders, un ofițer german care conducea Misiunea Militară trimisă Turciei pentru consiliere. Mulți dintre ofițerii seniori ai
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în februarie în zona Çanakkale, efectuând operațiuni de recunoaștere și ieșiri de cooperare militară, iar la începutul lui Aprilie, lângă Gallipoli fusese înființat și un aerodrom. Antanta a plănuit debarcarea și asigurarea țărmului nordic, capturarea cetăților și bateriilor de artilerie otomane din acea zonă pentru ca o forță navală să poată înainta prin strâmtoare și prin Marea Marmara către Constantinopol. Planificate pentru 23 aprilie, dar amânate din cauza vremii nefavorabile până la 25 aprilie, debarcările urmau să aibă loc pe șase plaje de pe peninsulă
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Hart nu este de acord, argumentând că forțele otomane „i-au oprit cu relativă ușurință pe Aliați de la a se apropia de obiectivele lor reale”, în timp ce Haythornthwaite vorbește despre un „dezastru pentru Aliați”. Campania a produs „pagube enorme resurselor naționale ... [otomane]”, și în acea fază a războiului Aliații erau într-o poziție mult mai bună de a-și înlocui pierderile decât otomanii, dar în cele din urmă tentativă Aliaților de a-și asigura trecerea prin Dardanele s-a dovedit sortită eșecului
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
mai 1917 după care efectuează o inspecție pe frontul din Siria și Irak, în urma căruia împăratul Wilhelm al II-lea îl numește, la 5 iunie 1917, comandant al Grupului de armate „"Yildirim (Fulgerul)"”, compus din Armatele 4, 7 și 8 otomane. Erich von Falkenhayn a rămas în fruntea acestui grup de armate până la 25 februarie 1918, dar nu a putut preveni cucerirea de către forțele britanice conduse de generalul Edmund Allenby a Ierusalimului și a întregii Palestine. Din 4 martie 1918 Falkenhayn
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
l-a ales principe pe însuși Ștefan Bethlen, care însă i-a oferit deja tronul lui Gheorghe Rákóczi, dacă acesta îl ajută în schimbarea principesei carismatice, dar incompetente în politică, solicitare trimisă și la Poarta Otomană. Deoarece Sultanului și Poartei Otomane le era indiferentă persoana principelui și nevoind să decidă în locul dietei (sau doar din greșeală) au trimis în Transilvania două diplome de numire, ambele legale și valabile prin care le-au numit principe al Transilvaniei de fapt pe fiecare dintre
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
trimisese un mesaj sultanului, cu o propunere ce părea anume gândită să-l scoată din sărite. La Constantinopol se afla, trăind în exil, un nepot al răposatului sultan Suleiman, pe nume Orhan. Era singurul reprezentant masculin cunoscut al casei domnitoare otomane, în afara lui Mehmed, iar Mehmed acceptase să-i plătească, în continuare, o rentă pentru întreținere. Constantin s-a plâns că renta era insuficientă și că ar trebui dublată. Și a insinuat, imprudent, că în persoana lui Orhan avea un ostatic
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
de regele Poloniei Cazimir al III-lea, și a devenit capitala voievodatului Podolia și sediul administrației civile și militare locale. Vechiul castel a fost reconstruit și extins de regii poloni cu scopul de a proteja Polonia de invaziile tătare și otomane dinspre sud. În timpul răscoalei lui Hmelnițki (1648-58), comunitatea evreiască a avut de suferit și de pe urma cazacilor lui Hmelnițki, cât și de pe urma atacurilor tătarilor crimeeni. După tratatul de la Buczacz din 1672, orașul a făcut parte pentru scurt timp din Imperiul Otoman
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
scrise între anii 1417 - 1459: Sunt descrise rachete cu pulbere, autopropulsate, care erau considerate de inventatorul lor, fie mijloace de lansare a artificiilor pentru zilele festive, fie arme eficiente de luptă. Rachetele lui fuseseră deja utilizate cu succes împotriva armatelor otomane care în 1542 asediaseră Viena. Lista invențiilor lui Haas menționate în manuscris conține: Haas era preocupat și de descoperirea unor noi compoziții pentru combustibili, recomandând folosirea de carburanți pe bază de compuși de amoniu și avansând totodată ideea utilizării unor
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
deceniile care aveau să vină. Presiunile rusești pentru schimbări au fost percepute de munteni și moldoveni ca pe niște încercări de a alipi cele două pricipate la un imperiu cu o conducere mult mai centralizată și mai absolutistă decât cea otomană. Perioada a coincis cu cea a renașterii sentimentelor naționale și cu cea a Revoluțiilor de la 1848. Respingerea tutelei rusești în timpul revoluției din Muntenia și din Moldova din 1848 a fost privită cu un anumit grad de simpatie de Poarta Otomană
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
Haifa. A.B.Yehoshua s-a născut și a crescut la Ierusalim. Familia tatălui său, Yaakov Yehoshua, istoric specializat în istoria Ierusalimului este o familie sefardă care locuiea în acest oraș de cinci generații. Străbuni ai ei veniseră în Palestina otomană din Salonic și Praga. Familia mamei, Malka născută Rozilio, era de asemenea sefardă, cu rădăcini în Maroc. În anul 1932 ea a părăsit orașul Mogador din inițiativa tatălui ei, , Avraham Rozilio, care voia ca înainte de a muri, să se stabilească
A. B. Yehoshua () [Corola-website/Science/313303_a_314632]
-
(în limba bulgară: Княжество България) a fost un stat creat ca urmare a hotărârilor Tratatului de la Berlin din 1878 că vasal al Imperiului Otoman. Tratatul de la Sân Stefano (tratatul preliminar dintre Imperiul Rus și Poartă Otomană de pe 3 martie) propusese că Bulgaria să aibă o suprafata mult mai mare, care ar fi asigurat că toți etnicii bulgari din Balcani să trăiască în același stat. Marile puteri europene s-au temut că echilibrul continental avea să fie
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
Războiul de independență al Greciei , cunoscut și ca Revoluția greacă (în limbile greacă: Ελληνική Επανάσταση "Elliniki Epanastasi"); turcă otomană: يونان عصياني "Yunan İsyanı") a fost declanșat de revoluționarii greci și s-a desfășurat între anii 1821 - 1829. Revoluționarii au beneficiat într-o etapă mai târzie a războiului de sprijinul unor puteri europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
europene, iar Imperiul Otoman a fost sprijinit de vasalii săi, Egiptul și într-o oarecare măsură Vilaietul Tunisia. După cucerirea Imperiul Bizantin de către Imperiul Otoman, cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea turcilor. De-a lungul stăpânirii otomane au avut loc numeroase rebeliuni ale grecilor, care încercau să-și recapete independența. În 1814, a fost înființată o organizație secretă numită "Philiki Etairea" ("Eteria" sau "Societatea prietenilor"), care avea ca obiectiv declarat eliberarea Greciei. Eteria a plănuit lansarea unor
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]