444 matches
-
Vreau ca toată lumea să afle numele cu care am ales să lupt în arenă. Își luă arma și privi de jur-împrejur. — Orpheus, acesta este numele meu, strigă. Orpheus, secutor-ul. — Orpheus! Toți se ridicară în picioare, scandând numele acela, într-o ovație ce părea că nu se mai sfârșește. Valerius se întoarse cu spatele spre pulvinar. Străbătu arena încet, copleșit deodată de oboseală, și se îndreptă spre poarta principală. „Am învins“, își zise din nou. Flamma se îndrepta grăbit spre aceeași poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acțiune pe care împăratul nu a aprobat-o? — Oare armata din Africa nu a avut autoritatea să-l aleagă împărat pe Vespasianus? Ei bine, și armata din Pannonia are autoritatea să pornească războiul împotriva lui Vitellius. Cuvintele lui Antonius stârniră ovații. Vedius Aquila dădu din mâini enervat, cerând liniște. — În mesajele sale, Vespasianus recomandă ca, în cazul în care pătrundem în Italia, să ne oprim la Aquileia... Vespasianus vrea să-l facă pe Vitellius să se predea lăsându-l să sufere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest de salut. Se înfioră de plăcere când auzi ovațiile mulțimii. Toți fluturau batiste, toți îi strigau numele ca și cum ar fi fost al unui zeu, într-un cânt ce se înălța spre cer împreună cu parfumul de tămâie. Toți își exprimau admirația pentru decorul din arenă și îi mulțumeau că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sac, apoi se uită spre cei doi. Tot aici sunteți? Ieșiți afară. Vreau să rămân singur cu el. Proculus rămase în cortul Pretoriului, alături de Antonius, trei zile și trei nopți. În toată vremea asta nu lăsă pe nimeni să intre. Ovațiile soldaților bubuiră ca un tunet. Vestea că Antonius Primus era salvat trecuse din gură în gură. Generalul se ivi la intrarea cortului. Stătea drept, privind mândru în jur. Obrajii lui palizi erau bărbieriți. Când ieși din cort, mulți îl zăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă ușurință, iar sângele îl preface pe gladiator într-un animal divin... Se auzi sunetul ascuțit al trâmbițelor. Urmau să intre morituri. Skorpius se ivi în mijlocul arenei, întâmpinat de ovații interminabile. Își ținea brațele întinse, gata parcă să-și ia zborul. Era aproape gol; doar în jurul coapselor se vedea linia neagră a perizomului, pe pielea foarte albă. — Negru? întrebă Valerius clătinând din cap. De ce a ales un perizom negru? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă, ca într-o ofrandă, spre stelele strălucitoare și spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Aster ericolides și trandafiri Bonica 82 și 69, cu flori roz și galbene, apoi tot trandafiri Celina, Frescia, Brautzauber, Melissa, Apricola, Lions Rose, Golden Bolder, Rosenprofessor Sieber, Acropolis și alte minunății de trandafiri, stârnind În rândul mesenilor un val de ovații. Bikinski chiar strigase: „Să bem În cinstea domnului profesor...”. „Clio Chips. Hot peperony. Extra tasty” și „Tlasi CANABBIS. Exotic Incense Stics... SARATHY PERFUME WORKS.... 200 Sticks. Made in India...” Noimann transformase havuzul Într-un altar Închinat lui Buddha... Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu gândul prin febrile spații, M-adun cu greu din unda dăruirii Și-ncerc s-ating în zboruri, constelații Ce mi-au marcat deja, esența firii; De multe ori, aceste situații, M-ademenesc cu alintări șirete, Lipsite de stridențe și ovații, Ce-atâta de meschin știu să mă-mbete; Dar nu...nu reușesc să mă desferic Nici zborului și nici acestor ore, Ce-și torn în mine spasmul lor eteric Cu șoaptele-n multiplicări sonore; Că dincolo de mine, niciodată N-am
MAI TRECE-UN TIMP... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83829_a_85154]
-
urât și nu chiar atât de cool ar fi băut, probabil, mai puțin și ar fi dormit mai mult. Hei, Helmut, ce-ar fi să deturnăm frumusețea asta spre Mykonos și cu asta basta? Îi strigă Philip pilotului. Se auziră ovații din toate părțile. —Mykonos? Întrebă Camilla. Deci e clar mult mai tentant decât Beirut. Cel puțin e civilizat. Au Nobu acolo. Helmut râse din nou. — Voi dați comandă, copii, și vă duc oriunde vreți să mergeți. O voce de femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pus sunetul electronic de tobe. Ăsta era semnalul. Hef se extrase din cârdul său de iubite și urcă Încet la nivelul superior al scenei, apoi bătu o dată În microfon și tună: —Vă mulțumesc tuturor pentru că ați venit. Fu Întrerupt de ovațiile frenetice și țipetele mulțimii, care aplauda, urla și incanta: „Hef, Hef, Hef!“ — Da, mulțumesc. Vă mulțumesc foarte mult tuturor pentru că ați venit să sărbătoriți cu mine și echipa mea - se opri puțin să facă cu ochiul mulțimii, ceea ce atrase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
reprezenta mult mai mult decât o lovitură dată otomanilor. Era o răsturnare În starea de spirit a celor asediați. O dovadă că pot avea inițiativa luptei și că problema capitulării nici nu se pune. În cetate, călăreții fuseseră primiți cu ovații. Era o victorie. Mică, nesemnificativă, dar o victorie. Trei sute de călăreți lăsaseră În urma lor peste o mie de ieniceri morți. Aceste cifre căpitanul le auzi de la cei care treceau În fugă prin dreptul cortului. Întâmplarea Îi confirmă bănuielile. O mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
intensifică pe măsură ce invitații ies în grădină. Încordat, șeful portarilor se lasă într-un genunchi, protejând flacăra unui chibrit. Când numărătoarea ajunge la zero, el aprinde fitilul și o rachetă izbucnește în sus, o explozie mare, albă deasupra capelei. Aplauze și ovații. Jonathan o prinde în brațe pe Star. În jurul lor, oamenii se bat pe spate, își dau mâna. Ea n-a fost nicicând mai frumoasă. — Te iubesc, zice el și o sărută. — Dragule, murmură ea. Ce minunat! — Adevărat? Chiar crezi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu acele tinichele pe unde nimeresc, Însă cele mai apreciate lovituri sunt cele cu tigaia În moalele capului. La asemenea reușite, după zgomotul metalic produs de contactul dintre tabla originalei arme și tărtăcuța Încasatorului, publicul izbucnește În hohote și În ovații, Încurajându-și favoriții. Când un gladiator părăsește chenarul terenului, este declarat mort și nu mai are voie să reintre În joc. Câștigă, desigur, echipa care Își gonește toți adversarii dincolo de tușă. Înainte de luptă, dar și În toiul ei, Marinaru se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noapte. —Bravo, Rachel, mi-a strigat una dintre ele. Pleacă, nu te vrea, a zbierat Wanda-texanca. Adio! — Te iubesc, a strigat din nou Luke începând să urce scările. în secunda aia s-a auzit o explozie de aplauze și de ovații și vreo câteva oftaturi adânci. —Și eu te iubesc, am murmurat stând în fața ușii camerei mele paralizată, privindu-l pe Luke cum se apropia. Luke a ajuns pe palier și a continuat să înainteze spre mine. Fetele s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în fața publicului: „Pa și n-am cuvinte“. Nici măcar nu-și luase tașca de vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru ovații: „Pa, pa, bye, ciao, amantissime“. Erau obișnuiți deja, firește. Îi enerva, îi distra, îi uimea, îi sfida, îi înfuria. Îl tolerau, pentru că simțeau că era tolerat de mai mari decât ei, fără să înțeleagă de ce si de cine. Deci, Cavalerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și mulțimile adunate. Dar să le fi văzut pe prietenele ei din copilărie, toate național-socialiste Înfocate, ce pline de viață erau! Aveau șapte-opt copii, dar nu se plângeau niciodată, plângeau doar când auzeau vocea lui Hitler la radio, Întreruptă de ovațiile stadioanelor. Poate o să vezi lucrul ăsta și În țara unde te duci, dar nu mă sili pe mine să mai trec Încă o dată prin această oroare. Deși este doar o școlăriță neatentă, ea știe cine e vinovatul, Îl așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să treacă, Înghesuită Într-un colț de trotuar, Înconjurată de fețele nemișcate, păzită de armele automate, Îl urăște, Îl așteaptă să treacă. Pe ea se urăște, nodul de emoție care Îi urcă În gât doar pentru că aerul trepidează de urale, ovații și asfaltul trepidează sub roțile grele, acumacumacumacumacumacum, uite-l! În mașina decapotabilă, În picioare, El salută, nemișcat, cu brațul Întins. Chipul Lui mic, scofâlcit, pe care Îl știe de pe toate panourile, din toate jurnalele de știri, Îi este la fel de familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a trebuit să văd din copilărie... Crezi că nimeni nu ne urmărește cu binoclul din tribune, din balcoane? Nimeni nu ne Împarte În grupuri, nimeni nu ne dirijează de la capătul șirurilor de bănci? Nu sunt difuzoare care să ne Întărească ovațiile, nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
instrumentiștii mai strecurară uneori și alte note sau modulații în acea arie din opera Orfeu și Euridice de Gluck, vocea cântăreței se ridică deasupra tuturor acestor neajunsuri, vibrând pe toate corzile nefericitei iubiri. Finalul se pierdu într-un delir general. Ovații, aplauze, lacrimi, în timp ce Nanone, cu ochii închiși, neclintită, cu fața încă udă, nu reușea să se mai desprindă de vraja muzicii, de ecoul ei dureros și sublim. Ridicat în picioare, Iancu o privea cu totul răpit, uitând să mai aplaude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
epuiză cuvintele, luă imensul buchet de trandafiri roșii din brațele ordonanței sale ca să i-l ofere Nanonei, încheind impecabil mesajul său floricol de admirație cu ultima dintre culorile Rusiei. O adevărată ploaie de flori se abătu asupra lor și, în ovațiile spectatorilor, generalul o conduse spre chicineta din culise, cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă. Se hotărâse deja să-și petreacă noaptea cu primadona și nu vedea nici un impediment. În război, mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cel mare de piele, îl dădu la o parte pe polițist cu un brânci brusc, făcu un salt și ajunse din doi pași la trei metri de mașina deschisă, cu revolverul armat și gata să tragă. Bărbatul care răspundea la ovații și urale cu brațele ridicate îl văzu aproape imediat, groaza i se întipări pe chip și întinse mâinile în fața lui, cu palmele deschise ca să se apere, în timp ce lăsa să-i scape un țipăt de spaimă. Gacel trase de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul unei jalbe alcătuite de vreun scrib public. Zadarnic. Nimeni n-a cutezat să o Înmâneze suveranului, oamenii se adresau mai curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
face semn să se așeze În ordine În spatele lui, Își netezește mustățile lungi și subțiri, albe cu reflexe albăstrui, În vreme ce mulțimea năvălește Înăuntru, credincioși și mullahi, pe care străjile se străduiesc să-i țină În frâu. Din curtea exterioară răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
numai ascultase cu entuziasm. Degeaba, s-a născut în zodia norocului, își zicea în gând, încîntat. Și la masă a mâncat cu poftă, iar la urmă, venind vorba de doine ardelenești, a cântat Lunga-i drumul Clujului și a stârnit ovațiile tuturor. Până și Miron l-a felicitat, în vreme ce Nadina, care obișnuia să strâmbe din nas când auzea muzică românească, îi luă promisiunea să-i cânte la București toate doinele pe care le știe... Gogu și Eugenia plecară pe ploaie. Nadina
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
temelia puternică și sănătoasă a statului, de care depinde viitorul națiunii. În ropotul aplauzelor se amestecă acuma glasul lui Grigore, uscat de emoție: ― Bravo! Bravo! Nadina întoarse puțin capul spre el cu o mică privire dojenitoare. Apoi lectura se sfârși, ovațiile petrecură pe rege până la ieșire și toată lumea se urni să plece. ― Foarte nostim spectacolul! murmură Nadina pe culoar. Nu-i așa?... Și regele ce bine a fost! Afară, trăsuri elegante, automobile zgomotoase, zâmbete multe și strângeri de mâini. Și muzica
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]