409 matches
-
mărturisit lui Alexandru Pisoski „trebuie să-mi schimb politica În „chestiunea evreiască....voi introduce legea prusacă din 1864, care nu admite naturalizarea evreilor decât dacă dovedeau că sunt titrați și patrioți”. Pisoski nota la 24 februarie 1917 „Carp găsește că ovreii sunt astăzi atotputernici și că dau germanilor povețile cele mai rele”. Și astfel, Într-o cariera politică de 50 de ani, era Întâia și ultima dată când Carp și-a schimbat părerea. Capitolul V Petre P. Carp și dezvoltarea economică
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
rânduiala lucrurilor văzute și nevăzute de pe aici. Puteți pofti, căminarul e plecat la oraș, jupânul Mihai hălăduiește ca de obicei pe la lac, iar dintre frați doar Șerban și Niculae sunt prin preajmă, dar și ei sunt pe ducă la un ovrei să tocmească plecarea la Cernăuți. Îi spunem că vrem să deprindem și noi ceva din atmosferă, ne face semn complice că e de acord și ne invită mai Întâi În bisericuța din lemn, situată În susul domeniului. E tare liniște aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Interpelarea acestuia a fost susținută și de Cezar Bolliac care, exagerând la rându-i, s-a referit la situația din București unde „artera principală a Capitalei, Ulița Franceză, Podul Mogoșoaiei, ulița Lipscanilor, toate colțurile, toate pozițiile frumoase sunt în mâinile ovreilor...“ (MOF, nr. cit., p. 1308). O zi mai târziu, la 17/29 decembrie 1869, în numele guvernului, Mihail Kogălniceanu va face însă precizarea finală: „În privința israeliților noi îndeosebi am luat toate măsurile reclamate de umanitate și permise de legile țării spre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În această privință multă schimbare nu s-a făcut în București. Bucureștii aveau pe atunci câteva specimene, câțiva ,,tipi“, cum s-ar spune astăzi, sau chiar câteva „numere“: bucureștiul în 1871 153 Unul era Cilibi Moise. Cilibi Moise era un ovrei vânzător de mărunțișuri, împovărat de o casă de copii, foarte de spirit, dar și tot pe atât de fără noroc. Cine nu-l cunoștea în București? Cuvintele lui de duh circulau din gură în gură, ba au fost chiar și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și ei moloșagul de cu sară. De aia nu mai plouă, c-au început popii să se tundă. Ploile sînt legate prin farmecele țiganilor care fac cărămidă, și mij locul de a le dizlega e de a-i alunga. Apoi ovreii, cînd intră la cușcă*, se roagă să nu ploaie, căci cînd plouă, din fiecare sinagogă trebuie să moară un individ. Se crede că cînd intră jidovii în sărbătoarea cuștelor va ploua. Cînd se îneacă cineva, va ploua patruzeci de zile
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de acolo nu a reușit, din păcate, să escamoteze întâmplarea (atât de nepotrivită) cu programul zilei. Am fotografiat în mai multe rânduri mulțimea care demonstra, fiind luat ca o persoană străină de evenimente. Mulțimea dădea glas țelului demonstrației, strigând: "Jos ovreii!", " Aici nu se va instala stânga!", "Jos socialiștii""64. Raportul evidențiază posibilitatea conlucrării pe plan local chiar între nyilașiști și Partidul (Maghiar) Transilvan (Erdélyi Párt - EP). Cazul comuniștilor este mai complex. Mișcarea comunistă din România a mobilizat întotdeauna pentru demonstrații
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
rămas multe șantiere, și foarte puține monumente. Dar planurile acestor șantiere sunt suficiente să acorde semnificație istorică unei întregi epoci. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Luca Stroici, părintele filologiei latino-române, București, 1864; Filosofia portretului lui Țepeș, București, 1864; Micuța, București, 1864; Trei ovrei: jupânul Shylock al lui Shakespeare, domnul Gobseck al lui Balzac și jupânul Moise al lui Alecsandri, București, 1865; Ion Vodă cel Cumplit, București, 1865; ed. 2, București, 1894; ed. îngr. și pref. I.C. Chițimia, Craiova, 1942; Răzvan-Vodă, ed. 2, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
, Cilibi (1812, Focșani - 31.I.1870, București), creator popular de aforisme și reflecții. Froim Moise Schwarz va fi cunoscut drept Moise Ovreiul sau, după poreclă, Cilibi, ceea ce în limba turcă înseamnă „înțeleptul”. Se trăgea dintr-o familie cu zece copii, soarta lovind crunt pe părinți, dintre toți numai el rămânând în viață. Neștiutor de carte, M. și-a câștigat existența cu negoțul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
mare”. Cu sarcasm întâmpină lumea gazetarilor: „Minciuna negăsind unde să se găzduiască a cerut de la Dumnezeu o gazdă. Dumnezeu a găsit cu cale că la jurnale și la calendare va fi bine primită.” Alte pilde sunt autoironii bine ticluite: „Moise Ovreiul are un clopoțel pe masă, când sună o dată aduce singur apă, căci n-are slugă”. Se pronunță și despre învățătură: „Cilibi Moise mai mult fericește pe un om învățat decât pe un om bogat, fiindcă banii sunt rotunzi”; „Toți oamenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
găsit un buboi negru pe chelia tovului: „...la aceasta a contribuit orgoliul din el, că va fi înlocuit în muncă dacă merge la spital, neavând curajul de a merge la C.C. atunci când s’a întâmplat fapta”. De aici deducem că ovreiul Vojniver era cam hapsân după „muncă” și a crezut că face ar da prost la dosarul de cadre dacă lasă altuia plăcerea de a face sluj în fața stăpânilor roșii de la București. Cam de această calitate proastă au fost mahării care
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
boboștarilor, și cu tot ce aveau mai de lauda pivnițelor lor. Numai la asemenea petreceri și prin familii mai vorbeau Încă limba lor de veche obârșie tracă. Tot În mahalaua noastră și În curtea copilăriei mele, erau câțiva copii de ovrei, a căror prietenie am păstrat-o până În plină maturitate, contribuind, bănuiesc, la acel gust al meu cos mopolit, de care am pomenit, și pe care mi-l recunosc În tot decursul vieții și, În special, În preferința mea constantă pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pline de făgăduieli și de bune intenții, dar fără să men ționeze vreo „faptă“, vreo „realizare“ cât de cât a organizațiilor locale de partid, cum ar fi, de pildă, o cooperativă de producție sau de consum, agricolă sau meșteșugărească etc. Ovreii pe care i-am cunoscut În mahalaua copilăriei mele, tovarăși de joacă, cum și familiile lor, erau toți amabili și con cesivi, nedând prilej de pricini nouă sau părinților. Nu cum am Întâlnit, mai acum vreo zece ani, pe acel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe care i-am cunoscut În mahalaua copilăriei mele, tovarăși de joacă, cum și familiile lor, erau toți amabili și con cesivi, nedând prilej de pricini nouă sau părinților. Nu cum am Întâlnit, mai acum vreo zece ani, pe acel ovrei agresiv din administrația ziarului Curentul, care m-a apostrofat și molestat În plină stradă Lipscani pe o chestiune de circulație automo bilă, intimidându-mă și lăsându-mă dus cu hai la Prefectura Poliției, unde „judecătorul de urgență“, un mucalit, cercetând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bilă, intimidându-mă și lăsându-mă dus cu hai la Prefectura Poliției, unde „judecătorul de urgență“, un mucalit, cercetând pricina, l-a achitat pe inculpat, adică pe mine, și l-a condamnat la 500 de lei amendă pe denunțătorul meu ovrei, vinovat că și-a arogat, ilegal, atribuții de controlor al circulației! Am plecat repede din instanță ca să nu mai văd capul acestui fiu denaturat al poporului lui Israel, neam suferitor, căruia o tradiție milenară nu-i iartă riscurile agresivității. Dovadă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de lei pe lună; sau din ceea ce primeam ca scriitori de adrese la „Administrația Publică“, organul revendicărilor notarilor de primării de țară; sau de la Deșteptarea (subvențio nat de marii negustori greci din Brăila și Galați, În concurență cu marii negustori ovrei) și a cărui țiitoare legitimă, coana Fo ti nica, pentru gologanii ce-i primeam de la scrisul și lipitul benzilor și al mărcilor, ne trântea de-a curmezișul patului și, ridicându și poalele, se-nfigea cu cărnurile ei obeze În bunătate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
AM TRĂIT PE STRADA LECA, GHEtoul cu case mărunte, cu școli de rugăciune, cu ovreicuțe tempera mentale care mieunau ca pisicile când le sărutam pe după butoaiele cu murături din prăvălia lui taică-său [sic!], misitul de vinuri Waldman; și cu ovrei Înțelepți ca din Biblie, cum era Schwartz, croitorul, hebraist și talmudist, tatăl plutonierului Sfarț (cum Îl rumânizasem și cum a rămas toată viața), urât la față și pândit de oftică, inteligent și cu humor, generos și bun prieten, capabil de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Vă Închipuiți hazul nostru, al celor care-i cunoșteam pe toți din această bandă, când l-am văzut, curând de tot, atunci când Împrejurările s-au schimbat, pe acest ginere pricopsit al generalului bătându-se În piept și dovedind că este ovrei cușer! Asta ca să scape, credea el, de soarta care tot Îi ajunge cândva pe acești venetici fără Dumnezeu, fără neam și fără patrie, alta decât cea unde pot câștiga cât mai mult din orice și cu complicitatea patrioților de români
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aspire În ceasurile lui de deznădejde: Je veux créer un poncif! Je veux créer un poncif! [...] RAMIRO ORTIZ ERA UN ITALIAN DIN ACEA NAȚIE MÂNDRĂ de odinioară, mediocrizată prin concursul fatal al istoriei și ajunsă la condiția, aș zice, de ovrei al Europei, așa cel puțin cum i am cunoscut [eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici, utilitariști, pozitivi, oportuniști, realiști ai celei mai crude realități, cea a lui Machiavelli și Guicciardini din Cinque cento; pe lângă asta
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol, deși au deschis ochii peste cea mai frumoasă țară din lume, cum o numește Niculae Bălcescu. Când m-am dus Într-o vară prin Țara Făgărașului și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am!", atâta știe. N-am întâlnit un zgârie-brânză mai mare! Să ai!! poruncește Ștefan cumplit, altfel... unde-ți stă capul, îți vor sta picioarele! spune Ștefan în râsetele boierilor. Iubitule, moaie Ștefan glasul, îndatorează-te la zarafi, la armeni, la ovrei!... Cu camătă!... Spune-le că de dau turcii, le înșiră mațele pe gard! Să aleagă! Spune-le că din zi în zi aștept de la Sanctitatea sa Papa urmașul personal al Sfântului Petru, ăl cu cheile Raiului aștept să mă fericească cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ci și de moartea lui Corneliu Zelea Codreanu. Evreii erau făcuți vinovați de prigonirea lor în timpul regimului autoritar al regelui Carol al II-lea: „Pe conștiința lor apasă asasinarea lui Corneliu Codreanu și apoi masacrele din 21 septembrie 1939. Deși ovreii nu au participat direct la aceste execuții, servindu-se de unelte recrutate dintre români, totuși întreaga țară știa cine a stat în spatele lor, cine a instigat la omorul Căpitanului și al cadrelor legionare: guvernul ocult al evreilor din România a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
masiv, cu ochelari, figură intelectuală; îi purtam respect și, până în cele din urmă, chiar recunoștință, căci într-o bună zi i-a spus tatei: „Lăsați copilul în pace, domnule căpitan, fiindcă n-are nici pic de auz muzical.“ Era un ovrei din Basarabia, care de câte ori se întorcea din concediu ne aducea un bidon mare cu miere, galbenă ca ceara și consistentă ca untura de gătit. O premieră au constituit-o însă încercările de sinucidere, legate tot de conflicte cu părinții, mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă așteaptă, o tuleam pe stradă. Dacă aș fi încăput pe mâna alor mei, tot biata Virginia ar fi sărit să mă apere. Îl socoteam pe Toderică ipocrit, și aveam pică pe el, deoarece, când mama mă trimitea la băcănia ovreiului din colț să mai cumpăr câte ceva, scorțișoară sau piper, eu zbieram revoltat, dând nărăvaș din picioare: „Acum iar să mă duc, acum iar să mă duc!“ deși nu mai fusesem, iar vărul meu „se băga pe fir“ mieros: „Lasă tanti
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
așteaptă să se facă aur. Dar aurul întârzie. Întreabă pe fecior: "Cum să fac, că văd că zădarnic mă necăjesc? Cum? să-ți spun eu. Mesteci bine și cauți să nu te gândești de fel la crocodil..." Și se pune Ovreiul, dar cu cât mestecă, cu atât mai tare la crocodil se gândește! Și așa avea crocodilul bogăției în cap; și așa și unii oameni politici, umiliți la obârșie, când ajung sus, le intră în cap crocodilul măririi. O fată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vopselele și că singur chiar pânza și-o țese, a vândut unui Ovreiu, în calea Victoriei, o groază de tablouri eftine. Se duce cineva la Ovreiu și-l întreabă: Bine, omule, de ce-ai luat așa groază de lucruri proaste? Ovreiul începe a se văita. Vai de mine, domnule! mare nenorocire! Cine dracu m-a pus să le cumpăr! Nimene nu voește, domnule, să mi le ia, nimene! și le-aș da și cu jumătate din prețul pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]