276 matches
-
dispus să facă orice pentru a deveni bucătar adică pentru a-și indeplini visul aparent imposibil pentru că, nu-i așa, asociem perfect în minte murdăria și bolile cu șobolanii și nu cu bucătăria franțuzească. Provocarea poveștii vine tocmai din acest oximoron, un șobolan care are simțurile atît de delicate, încît ajunge în postura de a oferi surprize culinare celor mai pretențioși clienți ai restaurantului lui Gusteau după ce acesta este preluat la moartea patronului de un alt bucătar, rău intenționat. Șobolanul se
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
lui Zeletin să-și pună faconda în slujba unor texte de calofilie cochetă, de unde și senzația că, citindu-l, asiști la o degustare de accente docte. Cine deschide volumul Rămînerea trecerii, al cărui titlu invită la răsuciri dialectice în marginea oximoronului conținut, va intui repede înlesnirile de limbă: e vorba de un instinct de esență prozodică, care face din autor un mînuitor simandicos de vocabule savante. Ciudățenia este că instinctul acesta, influențînd simțul de observație, îl preschimbă pe Zeletin într-un
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
Associated Press, citându-l pe șeful Serviciului de Securitate din Norvegia, “nu este un creștin”, susține presa din Canada. Peter Glover scrie pentru: “Deși putem spune despre cineva că este un terorist musulman, un terorist creștin nu există; este un oximoron”, în încercarea sa de a-i contrazice pe aceia care insinuează un oarecare fundamentalism creștin al cărui adept devenise și atacatorul. se axează mai puțin pe un portret robot, însă investighează cauze la un nivel mai înalt care ar putea
Anders Behring Breivik - portretul robot al criminalului, realizat de presa internaţională () [Corola-journal/Journalistic/60005_a_61330]
-
ale candidaților, se va urmări utilizarea de către aceștia a unor termeni de teorie și istorie literară; era vorba, în exprimarea cu care ne-a obișnuit ministerul, de un numar de 68 de "concepte operaționale", printre care "apolinic, catharsis, grotesc, litota, oximoron, sincronism, umanism, verosimil" etc. De la sine înțeleasă că nu poți comenta un text literar fără să te folosești de astfel de termeni și mai ales de altii cuprinși în lista (că dialog, elegie, epitet, meditație, metaforă, realism, român, corespondențe etc.
Examen national sau dezastru national? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/17741_a_19066]
-
Doar o precizare: aș prefera, din consecventă, dacă, la fel cu Bloom, nici eu nu cred în nebunia sau în prostia lui Quijote, să vorbim de caracterul literar al jocului sau. Toată problema e dacă Don Quijote se joacă de-adevăratelea. Oximoronul nu e circ;ntîmplător, cum o să vedeți. Bloom se referă la cele patru însușiri fundamentale ale jocului remarcate de Johan Huizinga în Homo ludens: liber, dezinteresat, limitat în timp și spațiu și ordonat. Toate aceste calități se verifică în cazul
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
distopiile, rezultând o lume-nelume ce-și absoarbe vitalitățile grotești numai pentru a crea altele, mai ingenioase. Recursul la realismul magic este soluția pe care Cătălin Mihuleac o folosește pentru a reproduce „romantismul revoluționar” și pentru a susține „minunata lume dispărută”. Oximoronul din titlu, gentlemanul bolșevic, justifică destinul lui Ion Scutelnicu, altădată afemeiat și barbar, reinventat, în noul regim, ca filantrop și familist. În „Muzeul Comunismului” creat de Ion-Johnny tronează lucrările artistului-martir Emil Faure-Buliga, iar „Gioconda” muzeului este „Chilia artistului”, un cristal
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
o dată în viață e primăvara paradis iartă-mă lumea e necreația mea zorile prăfuiesc trecutul urmelor de duminică a copilăriei și tot zorile așteaptă un suflet la apus figuri de stil în buzunar pun în buzunar antiteza timpului, epitetul vieții, oximoronul dragostei, personificarea urii, tautologia invidiei răstorn realitatea cu o frunză și tac nu mai rostesc silabe sfinte, nu mai cânt fragmente din Miorița, nu mai scriu nici un vers pe pana cucului pun în buzunar figuri de stil, tropi și procedee
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
preocupă adeseori suprarealiștii de pe o bicicletă chagalliană. În plus, țin să vă mărturisesc faptul că Franz Kafka mi-e tot timpul un martor fidel și-atunci eu zămislesc realitatea ce înseamnă viața transpusă în vis și posibilul în imposibil și oximoronul tradus în parabolă și metafizicul în sublim. Dar trebuie, firește, ca totul să se desfășoare într-o altă tensiune a metaforei. Oare viața noastră nu e suprarealistă? Să vă mai mărturisesc ceva: într-o seară târzie l-am întâlnit pe
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
sale în matematică și economie, precum „logica neutrosofică“, „mulțime neutrosofică“, „probabilitate neutrosofică“, „statistica neutrosofică“. Avangardistul „Paradoxismul“, îmi scria Florentin, „este o mișcare internațională de avangardă în literatură, artă, filosofie, chiar și știință, bazată pe folosirea excesivă de antiteze, antinomii, contradicții, oximorone, parabole, paradoxuri în creație, urmărind lărgirea sferei artistice prin elemente neartistice și prin experimente contradictorii, în special creație în contra-timp, contra-sens. Paradoxismul a pornit ca un protest antitotalitar împotriva unei societăți închise, România anilor 1980, unde întreaga cultură era manipulată
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității. Pe un plan subțire, al subtilităților, poetul, în libertatea lui de grafolog al gândurilor (personale), dezleagă înțelegerea cititorului să asocieze, să grupeze și să-și decidă singur
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității. Pe un plan subțire, al subtilităților, poetul, în libertatea lui de grafolog al gândurilor (personale), dezleagă înțelegerea cititorului să asocieze, să grupeze și să-și decidă singur
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității. Pe un plan subțire, al subtilităților, poetul, în libertatea lui de grafolog al gândurilor (personale), dezleagă înțelegerea cititorului să asocieze, să grupeze și să-și decidă singur
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
unei fraze: „Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost.” (a se remarca și scurtcircuitarea discursului, propoziția devenind eliptică, non-predicativă. (Exact cum scria poezia un G. Benn!). Se cultivă figuri de stil precum oximoronul: albastrul ucigător, comparația și hiperbola, îngemănate: „Parcă mi-ar smulge cineva fâșii din trup, una câte una, încet, chinuitor.” Repetiția are rolul de a potența paraverbalul (asta încerca și Homer cu „Aurora lui cu degetele trandafirii!): „Fața i s-a
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
intră cazul unor mari scriitori (precum Cărtărescu, de pildă). Scriitorul nu are voie să mintă. Povestirile lui Sorin Stoica sunt niște exerciții de sinceritate deghizate în forma unor captivante narațiuni, care se citesc cu sufletul la gură. Cine pricepe noima oximoronului din titlu va înțelege cu ușurință ce și cât datorează prozatorul moralei bunului-simț. Ca paradox, firește. Antonio Patraș Cică... Cică în vremea despre care voi încerca să povestesc, trăia sau, mai bine zis, preda într-un orășel de provincie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai sus citate, o pierdea, Înainte de finalul reprezentației, pe cea cu publicul. Actorul serios, cel care caută Într-una, cel care nu se mulțumește cu victoriile călduțe și care a Înțeles cît de profitabile-s, uneori, Înfrîngerile artistice, este un oximoron cinetic : sclavul amăgit de iluzia puterii. Țin minte cum au strîmbat din nas criticii, cam la toate premierele cu piese bulevardiere. Eram În Banat, cu mulți ani În urmă (peste douăzeci!), și trei critici, plus inspectoarea de la Consiliul Culturii, văzînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dur, elogiul nu se pierde În petarde țuțerești ; autoarea nu se vrea ( pre cum alți teatrologi egofili) pe ea În peisaj, ci vrea doar să compună , cu luciditate, peisajul. Cu o luciditate, de multe ori, tandră (dacă ne e permis oximoronul). Așa se face că Întîlnim, În volumul tipărit de Princeps Edit În colecția Masca, pasaje scrise cu sufletul, cu talent de stilist și dragoste pătimașă față de teatru. Spre exemplu, ce frumos descria Sorina Bălănescu apusul mare lui Teo Vâlcu, suprapus
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E un oximoron. — Oamenii Îi dresau, pe vremuri, zise el. Apoi se Întoarse spre ea și-i aminti că nu-i spusese de ce voia să plece. — Kitty, de ce ai plâns ieri, când ți-am arătat casa? — E o poveste lungă. — Mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca un om lovit sau beat. Cei mulți au crezut că e modul dumitale, manierat și exagerat, de a mulțumi la aplauze, însă eu (și mă scrutează viclean ca judecătorul care intuiește crima), eu știu, e vorba de altceva... (Aplauze) Oximoronul "tăcere asurzitoare" (ales și de poeta Magdalena Ghica O tăcere asurzitoare, poezii, București, Cartea Românească, 1980) este deosebit de sugestiv pentru lirica lui Botta. Evocă tăcerea înspăimântătoare de după căderea cortinei, singurătatea absolută a unui actor fără public. "Cel mai înalt om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mișcare a interiorității. Mișcare de cucerire a "Însinelui poeziei" (Schelling). Însinele trebuie câștigat printr-un efort de captare a simbolisticii realului și este o culme a polisemiei poetice în opera lui Botta. (A fost revelat în mai multe rânduri rolul oximoronului și al altor procedee ce țin de coincidentia oppositorum 58. Un pas important se face prin aducerea în prim-plan a polisemiei.59). Am arătat că Emil Botta este un poet al absențelor multiple, pe care le încarcă sistematic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și acele fenomene teribile ce pot avea loc. În cazul lor, se realizează paradoxul indiferenței pri mej dioase, disolutive. De regulă nu gândim în acest fel ceva indiferent, nul vedem activ sau amenințător. Expresia însăși pare lipsită de sens, un oximoron gratuit. Doar că, așa cum spune în lo cul respectiv Heidegger, ceea ce apare sub o asemenea indife rență poate să pună în primejdie lumea omului și chiar să o distrugă. Vedem așadar că nu e vorba de o indiferență pură și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
chiar dacă îi scapă, aproape cu fiecare ocazie în care i se dă microfonul, amenințări la adresa presei sau jigniri îndreptate înspre adversari. Ziarele i-au zis, acum câțiva ani, când acest om a descălecat în Banat, „Iancu de Timișoara“. Iată un oximoron perfect! Nici să ai cea mai bogată imaginație din lume și nu cred că ți-l poți înfățișa mental pe Marian Iancu în postura de nobil suit pe un cal sur. PALINDROMAN Serban FOARȚ| Roșul ușor e rozul iluzor (Continuare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
de Închinătorii Euterpei - are Însemnătate nu atât În sine, cât mai ales pentru calitatea să corelativa, atunci când Înăuntru și În afara năpădesc deopotrivă ființă, dorindu-se cantate de dublul flaut al muzei. Cunoașterea ,,cuvântului nocturn” este zbatere, chin Împăcat În marginile oximoronului: ,, Se aude Încet strigatul tăcerii/ Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Așa a fost aproape mereu, doar la Altamont Hell’s Angels au omorât un biet spectator care a confundat solidaritatea cu gregarul. Așa se întâmplă când dorința de „a fi acolo“ șterge solitudinea, sentimentul care dă sens cathartic solidarității. Acest oximoron - solidaritatea solitudinii - pare a exprima esența mitului Woodstock. Se știe că tinerețea este vârsta la care angoasa existențială ia, de obicei, forma însingurării, a înstrăinării, mai ales în societățile industrializate, urbane. În același timp, și cu aceeași violență, se manifestă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
umanități hedoniste, cufundate în diluvii de bere și de vin și scăldate în râuri de cârnați aioși (ca să reiau sintagma iscusitului Ion Budai-Deleanu), de cotlete aburinde și de sarmale mănăstirești, îmi este destul de greu să înțeleg, iertat îmi fie nefericitul oximoron, pasiunea extrem-orientală pentru moderație. În România și în restul Europei, ca să nu mai vorbim de America, toată lumea m-ar considera zvelt, ba chiar puțin prea slab pentru înălțimea mea. Aici însă, devin aproape voinic dacă aleg să mă compar cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-n Focșani, poimâine la Strasbourg și răspoimâine în urbea Bahluviașiotă, că nu degeaba mi-or fost rudele, strămoșii, vecinii ori nănașii... oieri, păcurari, ași ai navetizărilor, cuintesențiale, între munte și câmpie, adicătelea, mai precis, între pleonasm șesuri întinse, plate și oximoron: giumalăuri pitice; între paradoxul verilor răcoroase trăite la umbra fagilor și tautologia existenței consumate în zbiarăt de mioare și lătrături de câini bărbătoși. La temelia dorului lor se instalase lipsa. În munte, sus, tânjeau după văi joase; pe teren neted
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]