335 matches
-
sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit. Sultana Maitec coboară din lumea celestă, din spații imponderabile și dintr-o îndelungă tradiție a semnului de factură orientală. Ea pare un simplu accident al luminii, o întrupare provizorie a unor pîlpîiri a căror sursă directă se găsește în mecanica abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Ovidiu Maitec și Sultana Maitec, prin spațiile atît de diferite pe care le invocă și prin încărcătura atît de specială pe care o
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
căutând. Cuvintele tale spuse pe jumătate și acele nespuse, dar mai ales cele din urmă toate mă caută! Poate-am ajuns când trebuia să plec și neîncăpând în timp răsăritul acela târziu s-a contopit în apus. Cioburi de cristal Pâlpâirea focului de maci și unduirea lanului de grâu; soarele veghind rotirea unui șoim și vuietul pădurii, ca un râu. Peste toate numai un cuvânt ce nu putu fi oprit să cadă. Am plecat, soarele, încă urcând, aduna niște cioburi grămadă
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
lumin-a licuricilor verzui ți-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-nghețat. Numai marginea subțire-a lunii ar mai fi așa de rece - de-aș putea să i-o sărut - ca buza ta. Îmi ești aproape. Prin noapte simt o pâlpâire de pleoape. AMURG DE TOAMNĂ Din vârf de munți amurgul suflă cu buze roșii în spuza unor nori și-atîta jăraticul ascuns sub valul lor subțire de cenușă. O rază ce vine goană din apus și-adună aripile și se lasă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
dracu’ or merge anglicanii eretici. Cel puțin ăia doi n-or să ceară cu strigăte spovedanie cum făceau bunii catolici, deșteptând jumătate de Madrid. Căpitanul Își potrivi mai bine capa pe umeri și privi spre cotul drumeagului luminat de slaba pâlpâire a fanarului. Sub stofa călduroasă, mâna stângă i se odihnea pe pomoul spadei. Își mai omorî puțin timpul Încercând să-și amintească numărul oamenilor cărora le făcuse de petrecanie el cu mâna lui: nu În război, unde cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Coborî atent, amestecându-se printre cheflii. Ravagiile din stomacul lui erau mărite chinuitor de priveliștea deslușită de-aproape. Mormane de mici sfârâitori și cârnați usturoiați dispăreau sub ochii lui, ca-ntr-un cataclism, în fălcile osoase. Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
repede și coborî și ea. Acum îi părea rău că nu alergase după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
copilăriei, se joacă, creează cuvinte fără sens: puchulili, pachulila, titamimi... Fără sens? Nu a început așa limbajul? Nu a fost la început cuvântul și apoi sensul său? Don Avito observă singuraticele jocuri ale micuțului geniu, aceste tentative de activitate, această pâlpâire spirituală, acest parcurs în toate direcțiile prin jungla din sine ce i se prezintă a fi un nou drum. Observă ce efect îi produce când îl învață despre un purice la o simplă privire, mai întâi, apoi la microscop. Mușamaua
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cu o seceră în mână. Unde se năpusteau așa? Și de ce ea trebuia să fie așa de micuță pe lângă el? Că doar rusoaicele sânt voinice și muncesc cot la cot cu bărbații. Rusoaica de bronz era delicată ca o balerină. Pâlpâirea violentă a ecranului îi obosea ochii. Mirosea a blană udă de oaie, căci toți își scoseseră șubele și paltoanele și le țineau pe genunchi. Defilau acum pe ecran niște armate. Se vedeau tancuri alergând pe întinderi înzăpezite. Se filma dintr-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înapoi, strâns îmbrățișați și temători când, la capătul unei coborâri nesfârșite, de ore sau de milenii, ascensorul opri, în cele din urmă, în dreptul ușii masive de la parter. Prin geamul mat nu se putea zări, în cabină, decât o foarte vagă pâlpâire. Ce se afla înăuntru nu vroia sau nu era în stare să iasă prin propriile puteri. Cu părul deodată spulberat peste față de un val de lumină oranj, Maria se desprinse de lăcătuș, se apropie iarăși de lift și apucă mânerul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-alta, străpunse toate de orbitorul lor miez. Și e atât de bizar că fiecare din sferele de sidef se-ntemeiază pe celelalte, că se naște din cea de sub ea tocmai ca s-o poată, cândva, naște, într-o nesfârșită pâlpâire de virtual și ireal și real, într-un dans de transparențe și opacități, în jurul firului redus la cea mai extatică stea..." Floarea de oțel era acum complet deschisă, lăsând să zvâcnească în centrul ei creierul, turtit de propria lui greutate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strâmbe, calcifiate de vreme? Pene de păun cu ochi întrebători, zugrăviți pe ape de verde și de azur? Sau o topitură din toate aceste odoare, o trecere dintr-una-ntr-alta, o răsucire de flăcări bengale, o clinchetire de ducați și țechini, o pâlpâire de rouă arzătoare în cupa unei brândușe de toamnă? Maria-și înfundă degetele, într-un târziu, sub imensele aripi de fluture împăturite în cristalul de timp încremenit al sipetului, le ridică pe brațe umplîndu-se de un puf de solzișori multicolori
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
săculețul cu făină în fundul colibei, căruța în latura colibei și sub căruță locul coteiului lângă o roată acoperită cu fân ca să aibă și el umbră. Mai departe, cujba pentru așezat ceaunul. Cu toată apa din apropiere, căldura parcă denaturaliza tot, pâlpâirile cerului lungeau în sus sămănături și arbori, broaștele dormeau, cerul era alburiu-metalic fără pată de nori. Încet și răcorindu-se puțin, veni seara, cu imense roiuri de țânțari, cu țârâitul ușurel al greierilor, cu pregătirea cinei și a fumarului pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
face pentru că țin cu adevărat la tine, majoritatea o vor face cu scopul de a-și demonstra “verticalitatea” în comparație cu tine. Deci, atenție la aceste nuanțe ale situației! CREZUL MEU ÎN ACEASTĂ CARTE Într-un ungher al sufletului meu păstrez o pâlpâire de speranță, că voi reuși prin această carte să transmit o parte din mine, o parte din constatările și idealurile mele de viață.Am credința că voi putea fi percepută de către cititoare ca pe o adevărată prietena și nu ca
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
abia perceptibil... Apoi... o liniște grea, s-a lăsat peste tot ce se afla în încăpere... Suflarea morții pusese stăpânire pe boțul de humă întins pe laiță... Un plâns abia șoptit a început să curgă în jur, suprapunându-se peste pâlpâirile lumânării... Moș Costache murise fără a reuși să-i spună - poate - lui Costăchel: „Iartă-mă, băiete, pentru nedreptatea ce ți-am făcut-o”... Poate prin acea imperceptibilă strângere de mână și zvâcnet de pleoape încercase s-o facă, dar moartea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șir de posturi rigide secvențiale, un joc de-a statuile. Și totuși, o ciudățenie le întrecea pe toate: Sarah M. era singura din lume care a înțeles un fel de adevăr despre văz, ascuns ochilor obișnuiți. Dacă vederea depinde de pâlpâirile discrete ale neuronilor, atunci nu există mișcare continuă, oricât de rapide ar fi comutatoarele, decât datorită unui truc de netezire mintală. Creierul ei era ca al tuturor, doar că rămăsese fără acest ultim truc. N-o chema Sarah. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din ce În ce mai mici, stând lângă soba de teracotă albastră el și cu mama lui care Îi tot spune poveștile vieții, se făcu mică cât un porumbel și se ascunse Într-un nor. Beculețele cabinei se stingeau și se aprindeau ca În pâlpâirea pomului de iarnă pe care Îl văzuse odată În vitrina magazinului Trei Ursuleți, iar el era Încântat de această unică priveliște și de aparate, atât de multe aparate la un loc, cum nu mai văzuse niciodată. Taică-su din vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dintre Cantacuzini, fără să pun la socoteală lucrătura lui Cantemir, bărbatul Casandrei... Să înțeleg că Bălăcenii ți-au rămas credincioși? Întrebarea rămăsese suspendată fără răspuns. Apăsătoare, liniștea săpă o cută aspră între sprâncenele marelui spătar, adâncită de umbrele mișcate de pâlpâirea lumânărilor. Vodă se întoarse, privirea pe care de obicei și-o păstra blajină, acum rece și cercetătoare o plimbă de la un Cantacuzin la celălalt. Fața i se alungise ca de o tristețe. — Ei, da, așa a fost. Vodă Șerban nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scrierile lui, el a fost Medium. Prin el a vorbit suprarealismul, mai limpede ca oricând, mai de neînțeles ca oricând. E cu neputință să citești poeziile lui. Ele nu se citesc. Ele cer, asemenea mantrelor, o modulare a respirației, o pâlpâire ritmică a celor șase lumini înșirate de-a lungul șirei spinării. Dacă nu ești tu însuți, structural, un fundamentalist, un fanatic, un aiatolah al acestei religii, e mai bine să lași poemele și cărțile lui Gellu Naum în pace. Căci
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am luat o carte cu poze și text puțin, Albă ca Zăpada, și am intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și becul aprins (era tare mohorât afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
animal fugărit și-ncolțit, o dată scăpat nu-mi mai aminteam pericolul, pur și simplu respiram respirația rarefiată a stelelor. Iar dacă bolta era țeasta lui Dumnezeu și stelele erau neuronii din cortextul său, credeam că pot desluși gândirea lui Dumnezeu după pâlpâirile și schimbările culorii lor. Iar dacă o stea descria brusc o elipsă pe cer, stingîndu-se în aerul întunecat, gândirea Lui eșuase timp de o clipă, destul ca un monstru de neprivit să se nască, șon-ticăind printre temple cu arhitrave de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la fel de brusc, pliindu-și-i sub cefalotorace. Mi s-a făcut greață, iarăși, de frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor lui. Niciodată o aripă de fluture, o pană de colibri, o halucinație cu mescalină n-ar fi amestecat atâtea nuanțe, atâta pâlpâire de culori trecând cu o dulceață nesfârșită una-ntr-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa celui care l-ar fi contemplat. Lulu, în schimb, devenise cenușiu și inert. Ochii îi erau acum roșii-fosforescenți, morți, deși arzând cu flacără. Păianjenul scoase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în lobul său parietal stâng, acolo unde cea mai mică leziune provoacă afazie, agrafie, alexie. Când îți treci palma peste ecranul de sticlă al televizorului, imediat ce emisiunea s-a terminat și imaginea s-a stins simți în degete mii de pâlpâiri și auzi trosnituri electrice neașteptat de violente. Dar dacă îți mai treci și-a doua oară mâna pe suprafața netedă, nu mai percepi nici o tensiune: ecranul a devenit inert. Tot astfel te mângâi eu acum, Nana. Sânii tăi, mușchii umerilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]