489 matches
-
Pur, nobil, plin de candoare, sensibilitate și duioșie, versul lui Mircea Trifu este asemeni imnurilor de dragoste ale Împăratului Solomon către iubita sa Sunamita. Dragostea este cântată la cel mai înalt grad de frumusețe, exprimând noblețe, puritate, fără a fi pângărită cu scene obscene sau vulgarități: În fața ta m-aplec divinitate, / Și-ți port cuvântul, caldă mărturie, / Încoronat în rânduri aplecate, / Supune-a lui dorință, numai ție. (Pe aripi de femeie) Expresia „eu nu sunt poet”, surprinde cititorul, în mod vădit
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
mi-au fost dăruite. Unele sunt vechi de 80-100 de ani și pe acestea le iubesc cel mai tare! Când port un astfel de costum, simt o povoara frumoasă, dulce dar și o mai mare responsabilitate. Nu ai voie să pângărești acest costum cu un cântec agramat, cu un text care nu spune nimic! Trebuie să respecți costumul și să te respecți pe tine însuți! Îmi pare rău că multe dintre minunatele noastre costume populare au fost înstrăinate, vândute, într-o
VREAU SA TRAIESC ATAT TIMP CAT POT SA CANT...INTERVIU CU SOLISTA DE MUZICA POPULARA DIN BANAT, NICOLETA VOICA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372641_a_373970]
-
din nou la lumină, orbit de hidoșenia figurilor unora dintre semeni, în fapt rezonanța distrugerii propriilor lor aure, va trebui să se adapteze, încetul cu încetul, luminii de care Blaga a fugit, cu toată creația lui, pentru a nu fi pângărită de privirile profanului. A aceluia ce nu putea să o înțeleagă pentru că mintea lui era atât de mărginită de tăișul ascuns al jalei, încât poetul se destăinuie: Eu / nu mă căiesc, / c-am adunat în suflet și noroi ... Vei plânge
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
urmându-și neagra cale cerească, Pândindu-i pe cei ce nu știu și nu vor să se ferească. Până-ntr-o zi însorită,de mijloc de vară amară, Când nimic și nimeni nu se-așteaptă să moară, Când plaiul meu,pângărit de neagra-i aripă, Rămase străin și pustiu de măicuța-mi iubită. Apoi,mai coborâse odată,demult,demult, Acum știu ce urmărea din veselul vânt, Acum știu de ce rotește sus,neîndurat, Prin ce țări de jale zboară ne-ncetat. Referință Bibliografică
VULTURUL DE PIATRĂ de STROIE MUGUREL CĂTĂLIN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372130_a_373459]
-
aminte! că „...le-a dăruit fiicei!!!”. Nici în aceste alegeri fenomenul de corupție sub diferite forme nu a lipsit. Se confirmă o dată în plus că pentru unii artiști autohtoni banii nu au miros. Anterior stimata artistă Sofia Rotaru și-a pângărit numele cu banii primiți de la controversatul (de fapt nu e prea corect, este foarte clar al cui cățeluș este și cui îi face sluj) R. Usatîi, cântând alături de el, împreună cu el în preajma alegerilor parlamentare din anul trecut. De această data
SUNTEM ÎMPINŞI PE MARGINEA PRĂPASTIEI de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379677_a_381006]
-
vorbe grele / De-ați zguduit infernul din țâțâni / Ați tulburat și apele din stele / Și-ați otrăvit izvoare din fântâni // Vă închinați, o, ce nesăbuință! / La venetici și trădători de țară / V-ați depărtat de glie și știință / Și-ați pângărit speranța milenară // Omagiați filozofii nebune / Amanetând schelete din morminte / Nesocotiți preceptele străbune / Nepăsători la port și jurăminte - // Zadarnic invocați divinitatea / Nu mai doiniți de dor printre străini / Ați obosit să protejați dreptatea / Și nu mai vreți să vă numiți români
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
tu pe mine. Ți-a pus-o el, răposatu´, d-aia îl jelești cu foc. Arză-te-ar focu´, păcătosule! Ce știi tu ce-i aia dragoste între oameni curați! Că te știi pe tine, care ai vrut să mă pângărești și te-am refuzat, blestematule, crezi că toți oamenii sunt ca tine, nenorocitule! Sufletul lui moș Ion, care plutea pe lângă cotigă, a exclamat fără a fi auzit de cineva: Doamne, tu Radă, m-ai iubit toată viața și eu nici măcar
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
privind spre vasta întindere de apă sau citind neîntrerupt orice îi cadea în mână. Luând o înfățișare umană, se pregătea să se arunce pe covorul de nisip, dar, de data aceasta, cineva îi invada cu nerușinare ascunzătoarea. Plaja era acum pângărită de un tip brunet și dubios, ce desena de zor într-un caiet. Îl recunoștea, fiecare trăsătură facială a băiatului îi era cunoscută, deși aripile cele negre și odioase îi lipseau. Inima i-o luase la galop, rațiunea îi spunea
UN ÎNGER ŞI UN DEMON de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369149_a_370478]
-
s-a lipit de suflet și de trup făcând greoaie ori imposibilă înaintarea noastră spre zorii unui alt început. Mai mult, după ce ne-am curățit puțin trăim cu toții o obsesiva nevoie de a ne murdări din nou, de a ne pângări și de a ne afunda în nămolul tuturor apostaziilor neopagane. Este explicabil de ce neliniștea și nemulțumirea noastră sufletească devin strigătoare la cer. ● Trăim în această lume ca si cum metafizica n-ar fi întâlnit încă istoria. În naufragiul nostru istoric porumbelul pe
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IERNI DE PĂPĂDII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1952 din 05 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cu toamnele plecate pe sub suflet se-ntorc cocorii prin magnolii reci, adăpostind în cochilii de tunet frunzișul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, și pe mormintele de
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști de partid, adăstînd discreționar în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în care geniul alături de Măruca își afla aici, aproape de Peleșul regal (unde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
confirmare documentală a drepturilor și privilegiilor moștenite ale orașului, îl întărîtară pe despotul Dimitrie atât de mult în contra împăratului încît refuză tributul și ascultarea asigurată prin tratat și sub jurământ și-l lăsară să treacă în ochii poporului ca singur pângărit de vina întreagă a călcării de jurământ și de tratat. Pe când Vatatzes tăbăra în liniște nu departe de zidurile orașului, c-o oștire ce n-ar fi fost deajuns pentru a împresura cetatea, o mână necunoscută deschise dinlăuntru poarta orașului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ci și abdicarea sa de la patriarhat și depunerea darului preoției. După cererea sinodului, împăratul îl exilă apoi la Brussa. De atunci încoace flacăra pâlpâitoare a condamnării fanatice se lăți repede și neoprită. Chiar biserica Sf[intei] Sofii, care se socotea pângărită prin intrarea latinilor în ea, căta să se sfințească din nou, ca să se curețe. Un tribunal, compus anume din călugări, pedepsi, fără a ținea socoteală de ceva, pe toți părtașii uniunii, fără deosebire, să fi fost în stările de jos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
țăran îți aduce aminte de ochii celor doi îngeri de sub Madonna Sixtina a lui Rafael; dar în orașe vezi uneori ochi de copii cu clipirea ascuțită, vicleană și rea cari dovedesc că sufletele acestor mici și de plâns ființe e pângărit de instincte nepotrivite vârstei lor. Cine se interesează de deosebirea aceasta n-ar avea decât să viziteze o școală normală, populată de copii de țăran și s-o compare cu elevii unui liceu, populat de orășeni. Așadar înc-o dată: nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Prin aceea că, numiți în funcții înalte militare oameni ce, la 11 fevruarie, și-au înfrînt jurământul și onoarea militară, se amenință din fundament toată organizarea statului român, întemeiată și ea pe jurământ și pe onoare. Decorând pamfletarii cari au pângărit Coroana încurajați acea pângărire, încurajați lipsa de respect cătră autoritatea Coroanei. Și să vă spunem cine amenință mai cu seamă. Veneticul. Când d. C. A. Rosetti, la luarea Plevnei, n-a găsit alte vorbe de zis celor adunați sub fereastra
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sunt păzite în timp de răzbel de armate și de întăriri serioase și, în timp de pace, de bunele cuviințe diplomatice. Care este rezultatul unor asemenea destrămări guvernamentale? Rezultatul cel întîi și cel mai trist este de a profana și pângări un ideal frumos, o idee patriotică și măreață, care desigur pentru moment e respinsă de toți oamenii politici și chiar de patrioții înțelepți, dar care are dreptul să doarmă tainică și liniștită în cugetul câtorva nobili visători. A o lua
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
l-ați fi putut birui. - Ai dreptate. Încuviință Xtyn. Eram însoțit de doi tovarăși. Dar ei au încercat mereu să prevină violența. - Înseamnă că tu ești singurul vinovat. Și recunoști asta fără nici o remușcare? - Omul acela era un hoț. A pângărit locul în care m-am născut. Străinul începu să râdă și-și dădu gluga pe spate, dezvelind un chip brăzdat de cicatrici îngrozitoare. După rănile de pe fața lui se părea că scăpase cu mult noroc din atacul unor lentile. Probabil
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Să mănânce la mese comune, precum cei încartiruiți împreună. Să li se spună că aur și argint au, dat de zeu, veșnic în suflet și că nu mai au nevoie și de cele pământești, precum și că nu se cuvine să pângărească posesiunea acelui aur /divin/, amestecându-l cu cel pământesc. Aceasta, deoarece multe strâmbătăți se trag din banul celor mulți, pe când al lor este neatins și curat. Și numai lor, dintre cetățeni, nu le este îngăduit să aibă de-a face
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și invidia Îi fac pe oameni să recurgă adesea la „forță”, ca la un argument: „Fiecare are atîta dreptate cîtă putere are” (B. Spinoza); „Inegalitatea, corupînd pe cei mari, pe care Îi exaltă, corupe pe cei mici, pe care Îi pîngărește” (H. Taine). * „Fidelitatea este o formă a onoarei” (Tudor Vianu) Într-adevăr „fidelitatea” este o expresie, În primul rînd, a respectului față de sine, infidel fiind cel care nu se află sub presiunea exigențelor propriei demnități. * „Prestigiul medicului nu este micșorat
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nesuportat; va amesteca cele omenești cu cele dumnezeiești, va face lucruri urâte și greu de spus; va avea gânduri noi în sufletul său, ca să‑și zidească propriul imperiu, să schimbe legile și să le impună pe ale sale; el va pângări, va devasta, va răpi și va ucide. În cele din urmă, va schimba numele imperiului și va strămuta capitala, iar acest lucru va aduce încurcătură și dezordine în mijlocul oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Israel nu ne mai atinge? Nu sunt oare prorocii și sfinții în calendarul Bisericii „spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei 3, 16)? De la Iezechiel citire (22, 26-28): Preoții calcă legea Mea și pângăresc lucrurile Mele sfinte; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt și nu fac deosebire între curat și necurat; de la zilele Mele de odihnă și-au întors ochii, și Eu sunt înjosit de către aceștia. Căpeteniile Ierusalimului în sânul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care, bocaporții se închid la loc, ermetic, aidoma ușilor unui cabinet secret. în vînătoarea de cașaloți, acesta este poate unul dintre cele mai remarcabile episoade. într-o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care te referi disprețuitor. Haide, hai... Du-te mai bine și adu-ne niște șervete! Nu uitați, însă, că în vîrfurile celor trei catarge stau la pîndă trei oameni, gata să semnaleze alte balene, care, dacă-ar fi capturate, ar pîngări din nou vechea mobilă de stejar și ar lăsa cel puțin o pată de grăsime pe undeva. Da! și de multe ori cînd, după vreo nouăzeci și șase de ore de muncă grea și fără răgaz, neîntreruptă nici măcar noaptea, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toate jertfele pentru integritatea țării”: „Noi, mamele, făuritoare de viață - afirma președinta Grupării - vom jertfi pe a noastră și a celor ce ne sunt scumpi pentru apărarea crucii, a credinței noastre ortodoxe, a hotarelor țării acesteia, ce nu pot fi pângărite de nimeni”2. În Rezoluția Congresului s-a cerut ca opinia publică din țară și din străinătate să fie bine informată „asupra drepturilor noastre imprescriptibile de ordin tehnic și teritorial” și să se includă în programul de radio o emisiune
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Să păstrezi în amintire/ Tot ce tainic ne-a legat/ Tot ce adânc și cu uimire/ Am visat, și-am cutezat.../ Fi-vor poate ceasuri grele,/ Poate vânturi ne pândesc/ Însă țelul vieții mele/ Știu că n-am să-l pângăresc.... Sobrietatea și gravitatea cuvintelor adecvate situației poetice destăinuie profunda convingere a eroului liric că dragostea adevărată învinge depărtările și trecerea vremii, exprimă devotamentul său necondiționat față de cauza fericirii colective, tăria sufletească cu care știe să-și stăpânească bărbătește durerea (...)”. *** Dan
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]