496 matches
-
în beznă, un fel de așteptare a unui răspuns. M-am îndreptat la rându-mi, gata să-mi recunosc confuzia: adevărul acela pe care-l evocai se transforma neîncetat, dând naștere unor mici adevăruri tulburi, fugare, tentaculare. Drama masacrelor era pângărită de sporovăielile mele cu vânzătorul de arme, la aeroport, de imaginea trupului său durduliu, lipit de goliciunea amantei sale. Autoritatea noastră față de americani se împotmolea în demagogia politică, de atâtea ori rescrisă, încât ajungeam în situația de a susține un
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Era materia însăși a vieții. Agresorul lui nu putea în nici un caz ghici cum murise tatăl adolescentului, dar știa că în orfelinatul lor nu erau decât din ăștia: copii ai unor părinți declasați, morți în închisoare, executați pentru a nu pângări imaginea țării. Copiii își inventau drept părinți exploratori la Polul Nord înghițiți de ghețuri, piloți de război dispăruți. Cuvântul-scuipat îl privează pe veci de ficțiunea asta acceptată printr-un acord tacit. Femeia și-a întrerupt lectura. Probabil a simțit că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru că amintirea ei îl va face pe erou să se simtă din nou trecut de fiori reci, să se cutremure din tot trupul. Nimic memorabil, doar terifiant. Spațiul hanului lui Slavici e însemnat de prezența corbilor sau a ciorilor și pângărit de turme de porci. Fiecare dintre aceste animale trimite la ideea de descompunere, moarte și degradare. În mentalitatea poporului, e considerat semn rău dacă auzi un croncănit de cioară sau de corb. În același timp, oamenii se feresc de ei
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de capriciile aceluiași Conducător, gata fie să reabiliteze, fie să pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune analitică când vine vorba de profunda alterare a relațiilor interumane, mai cu seamă în rândurile demnitarilor, apropiaților și rudelor acestora (vezi prăpastia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care le primise chiar din răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Nici unul din popoarele căzute sub comunism nu și-a închipuit că va fi egalitate în sărăcie, că se va munci ca și vitele în jug sub amenințarea biciului, că temnița va fi spectrul viitorului și Dumnezeul din inimi va fi pângărit. În aceasta stă prăbușirea concepției voastre, că ignoră spiritul. Nu noi, ci copiii dumneavoastră vă vor aduce prăbușirea. Dacă Dumnezeu știe că este batjocorit, de ce ne lasă să conducem? Ca să vă cunoască lumea! De aceea vă lasă! Ca să vi se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ca să ne îndepărteze de desfrânare; Să nu lăsăm tinerii de capul lor, ci, cunoscând văpaia cuptorului să ne străduim să-i căsătorim potrivit legii lui Dumnezeu, înainte de a se tăvăli în desfrânări, ca să-și păstreze castitatea și să nu se pângărească de desfrânare. Căsătoria să le dea îndestulător ajutor, ca să-și poată potoli și săltările trupului și să scape de osândă.” Un alt scop al căsătoriei este întrajutorarea reciprocă. Aceasta este necesară pe tot parcursul vieții. Dacă în tinerețe colaborarea celor
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
cea mai proaspătă părticică de Soare a ajuns electricitate, produsă și de Foc În cazanul termocentralei dar și de alte Elemente: Apa hidrocentralei, Aerul instalației eoliene și - cine știe? -, poate cândva chiar cutremurele Pământului. Dar Întotdeauna degradându-le, Elementele carevasăzică, pângărindu-le... Peste toate, chiar câștigând bunăstare, am pierdut poezie... Și arunc mănușa: trebuie s’o furăm zeilor, precum Prometeu focul. „Meridian“, 1 august 2002, ora 12,13 6. Apăraie Gând la gând, coane Aurel, aș spune În privința subiectului, dar nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ascuns, și totuși la vedere.“ Râvniseră mai mulți la nișă, însă numai blegul de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ. Proiectantul, scriau turnătorii în notele lor informative, pângărea memoria marelui Stalin. Dar când veneau comisiile să constate cum i-o pângărea și dădeau de mutra de prost a proiectantului de instalații apă-canal, anonimele erau clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de Nelu Fâneață s-a pricopsit cu ea. Și au început să curgă anonimele: la partid, la securitate, la județ. Proiectantul, scriau turnătorii în notele lor informative, pângărea memoria marelui Stalin. Dar când veneau comisiile să constate cum i-o pângărea și dădeau de mutra de prost a proiectantului de instalații apă-canal, anonimele erau clasate. Nu numai că Ion Fâneață a fost lăsat în pace, dar șeful Securității și-a făcut și el o nișă în birou. Iar după asta, oriunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din Maramureș; s-a deversat o cantitate importantă de cianură, care a ajuns În Tisa, spre indignarea ungurilor, a căror țară e străbătută de Tisa de la un cap la altul — nu numai că au murit peștii, dar le-a fost pângărit și simbolul național! Și sub acest aspect, lucrurile Încep să se schimbe; din 2005 Încoace, protecția mediului pare să devină mai eficientă, stimulată de exigențele Uniunii Europene. Pe lângă condițiile materiale, sunt de schimbat În România — poate chiar În primul rând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
246-252)"/>. Ca orice entitate satanică, „demonul evreiesc” este prezentat de Nicolae Iorga ca o „forță uriașă, distrugătoare și invizibilă, care acționează cu ajutorul forțelor răului și amenință să Înghită România, să subjuge poporul ei, să-i schimbe caracterul și să-i pângărească sufletul”. Lupta cu „evreul-demon” este dificilă, crede și Al. Brătescu-Voinești În 1938, pentru că acest dușman, folosindu-se de „meșteșuguri diabolice”, Își schimbă mereu forma și numele. Ca orice demon, precizează Nicolae Roșu, evreul poate fi exorcizat cu ajutorul crucii sau al
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
preot <endnote id="(259, p. 236)"/>. Cele două legende sunt paralele. În primul rând, ambele asociază porcul cu momente din viața lui Isus (cu moartea și, respectiv, cu nașterea lui). În prima legendă (o perspectivă creștină atribuită evreilor), porcul iese „pângărit” din această asociere, de unde rezultă interdicția rituală pentru evrei de a-i consuma carnea. În a doua legendă (o perspectivă creștină atribuită creștinilor), porcul iese „blagoslovit”, de unde rezultă obligația rituală pentru creștini de a consuma carnea acestui animal. În fine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
exemplu, vase pentru carne diferite de cele pentru lactate). Țăranii și târgoveții creștini nu percepeau aceste reguli din perspectiva curățeniei și igienei culinare, ci dimpotrivă. În 1817, de pildă, târgoveții români din Botoșani se plângeau domnitorului Moldovei că „jidovii le pângăresc fântânile”, spălându-și „vasele [lor] spurcate” <endnote id="(535, p. 403)"/>. La acestea se adaugă legendele privind evreii care infestează fântânile, doctorii evrei care-i omoară pe creștini („Medicii jidani asasinează bolnavii creștini !”, sună titlul unui articol din revista antisemită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Colhida, pe țărmul răsăritean al Mării Negre (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, IV, 45) și jertfele practicate de suveranul egiptean Busiris, care - pentru a scăpa țara de o foamete cumplită - omora străini În temple : „Eu [= Hercules] am Învins pe Busiris care pângărea templele cu sânge străin” (Ovidiu, Metamorfoze, IX). Tot aici ar trebui rememorat și ritualul de decapitare a străinilor la sfârșitul secerișului, practicat de legendarul Lityerses, În Frigia. Simulacre ale acestui din urmă ritual au supraviețuit În Europa, ca practici și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
doar de chemarea aceea înspăimîntătoare. Îmi dau seama că și ceilalți au încremenit. Victorița ne face un semn discret că trebuie să ne adunăm. Plecăm pe nesimțite și ne regăsim în autocar, privind cu vinovăție aparatele noastre fotografice cu care pîngărisem ceremonia. Cu atît mai mult cu cît abia acum aflăm că în cearceafurile albe din moschee se afla un mort... Seara la Samarkand, în luna mai, este răcoroasă și parfumată. Parcul din centrul orașului oază de verdeață, de dimensiuni considerabile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fără nicio pază, prădând cât au putut. Atribuirea acestor jafuri și devastări legionarilor (deși niciun singur legionar n-a fost identificat cu lucruri de furat, tocmai pentru că nu le furase, și chiar dacă ar fi fost câțiva ticăloși, aceștia nu puteau pângări pe toți legionarii) a făcut însă parte din arsenalul de infamii al consorțiului Antonescu & Co., adoptate cu mare entuziasm de presa „democrată” de astăzi. Căci oricâți nechemați se vor fi strecurat în Mișcarea Legionară, chiar țiganii mahalalelor n-au făcut
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Să mănânce la mese comune, precum cei încartiruiți împreună. Să li se spună că aur și argint au, dat de zeu, veșnic în suflet și că nu mai au nevoie și de cele pământești, precum și că nu se cuvine să pângărească posesiunea acelui aur /divin/, amestecându-l cu cel pământesc. Aceasta, deoarece multe strâmbătăți se trag din banul celor mulți, pe când al lor este neatins și curat. Și numai lor, dintre cetățeni, nu le este îngăduit să aibă de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Chesturii, chestorul Lipoveanu, că nu a cunoscut și nu a aflat cele ce se petrec în subordinea sa. Mai mult, chestorul a avut „o încredere oarbă într-o serie de hoți care, la adăpostul legii, au furat ca în codru pângărind instituția aceasta, pe care toată lumea se străduiește s-o înalțe”. O altă analiză asupra siguranței statului, efectuată în 1942, a arătat că Poliția de Informații (sau de Siguranță) reprezintă acțiunea de apărare a ordinei publice și de stat. După natura
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
unei retorici justificative. Arhivele noastre sunt subordonate, așadar, interesului național. Ele sunt păstrătoarele patrimoniului națiunii, ale acelor tainice adevăruri sacre care trebuie ferite cu gelozie, care trebuie ascunse chiar, ca Într-un harem, de ochii răuvoitorilor dispuși oricând să le pângărească. Nu cred că arhivele trebuie să fie - prin definiție și la modul esențial - naționale. Fără Îndoială, aceste instituții sunt și naționale, ele conservă și moștenirea culturală a unei națiuni, o sumă de valori și tradiții colective, prețioase, codificate inclusiv sub
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nobililor uciși de răsculați, acestea au de suportat, pe lângă durerea pricinuită de moartea celor dragi, umilințe și chinuri suplimentare. Ele sunt convertite forțat la credința ortodoxă sau sunt silite să se mărite cu țărani români, iar cele care refuză sunt „pângărite și ucise cu o cruzime nemaipomenită”. În mod semnificativ, consemnarea unor asemenea fapte poate fi Întâlnită nu doar În cazul contemporanilor excedați de panică și zvonuri senzaționale, ci și la istorici profesioniști de talia lui Horváth sau Kőváry. Ambii istorici
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la care Ürmösy aflase găzduire. Exprimându-și dorința de a oficia aici o slujbă pentru luteranii din Câmpina, preotul maghiar se izbește de Împotrivirea inflexibilă a gazdei sale, care afirmă că prin această slujbă Ürmösy și luteranii săi i-ar „pângări” casa. Fără Îndoială că, prin sublinierea acestei intoleranțe religioase a românilor, Ürmösy vrea să pună În evidență soarta vitregă În care se află maghiarii din Țara Românească, În sensul spiritului naționalist al cărții sale. Dar, În același timp, el argumentează
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nesuportat; va amesteca cele omenești cu cele dumnezeiești, va face lucruri urâte și greu de spus; va avea gânduri noi în sufletul său, ca să‑și zidească propriul imperiu, să schimbe legile și să le impună pe ale sale; el va pângări, va devasta, va răpi și va ucide. În cele din urmă, va schimba numele imperiului și va strămuta capitala, iar acest lucru va aduce încurcătură și dezordine în mijlocul oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Israel nu ne mai atinge? Nu sunt oare prorocii și sfinții în calendarul Bisericii „spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei 3, 16)? De la Iezechiel citire (22, 26-28): Preoții calcă legea Mea și pângăresc lucrurile Mele sfinte; nu osebesc ce este sfânt de ce nu este sfânt și nu fac deosebire între curat și necurat; de la zilele Mele de odihnă și-au întors ochii, și Eu sunt înjosit de către aceștia. Căpeteniile Ierusalimului în sânul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumii acesteia materiale și imperfecte. Sfântul Simeon vorbește despre trei moduri de simțire a luminii dumnezeiești, în funcție de treapta duhovnicească a creștinului: 1. ascunderea luminii; 2. arătarea și vederea ei duhovnicească, în depărtare și 3. prezența ei în suflet. Pentru cei pângăriți de păcate, această lumină este inexistentă și invizibilă, pentru cei ce luptă cu patimile și urcă pe cărarea despătimirii, dobândirea ei este o promisiune, speranță și dorință, iar celor duhovnicești ea le vorbește în suflet, în inima lor curată<footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]