217 matches
-
nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o trăsură, prefectul poliției, în picioare, cu cilindrul pe ceafă, se agita țanțoș, strălucitor, ca un capelmaistru răsfățat, uitîndu-se înapoi în răstimpuri. Camera zumzăia discret, ca un stup în ajunul roitului. Tribunele pline
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
decât să-l lase pe drumuri mai târziu. Își împlinește o datorie de adevărat prieten. ― Apoi mă mir, Miroane, de planurile tale! Tu trăiești pe sub pămînt? Tu nu vezi și n-auzi nimic? Nu simți cum se precipită lucrurile, cum pârâie ceva?... Mâine-poimâine ne putem pomeni cu o expropriere generală a marii proprietăți; ce te-ai face tu cu niște sarcini atât de împovărătoare? Ideea se propagă din ce în ce mai insistent. N-o judec. Constat. Paralel progresează agitația țăranilor... Nu, nu, nu trata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine și să pârâie. ― Aoleu, ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă văicăreala, bolborosi primarul, care privise și el flăcările cu aceeași înfricoșare. Haidem să sculăm și pe șeful postului și să ne ducem într-acolo... Plutonierul Boiangiu tocmai ieșea pe poartă, îmbrăcat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
două zgomote metalice, simple, ritmice. Apoi, la intervale foarte scurte, se auzi foarte ascuțit numai câte un cuvânt scurt: ― ...ochi!... foc!... Gloatele de țărani se poticniră, parc-ar fi primit fiecare câte un pumn în piept, numai o clipă, cât pârâi salva și până când țevile cu gura fumegândă alb reveniră în poziția orizontală. Trâmbița nu-și întrerupse deloc țipetele de aramă... Zdrențele zgomotului împușcăturilor încă nu se risipiră și nici șuierul gloanțelor încă nu apucase a se potoli când din vălmășagul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ultimul cuvânt, salva trosni. Petre rămase în picioare, cu pușca goală în mână, sfidător: ― Paștele și anafura voastră de... Căzu întîi în genunchi. Pe cămașa-i albă țâșniră câteva pete de sânge. ― Foc!... Foc!... Foc! țipa furios glasul maiorului. Împușcăturile pârâiau, parcă o morișcă s-ar fi pornit singură undeva să se învîrtească. Petre își simți capul greu-plumb. Lăsîndu-l jos pe piept nu-și mai putu păstra echilibrul și se rostogoli, gemând cu o ultimă sforțare de mînie: ― Dumnezeul... soarele... pământul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se aprinseră dintr-odată, de parcă focul zăcuse până atunci în ele și acum se eliberase. Flăcările se înălțară tot mai sus, cățărându-se unele pe altele, scânteile urcau și mai departe, mistuindu-se în aer ca niște licurici zburători. Crengile pârâiau și se zbăteau, de parcă focul le dădea viață, adunându-le într-un stâlp orbitor. Apoi, la fel de brusc cum izbucniseră, limbile de foc se traseră înapoi între buzele cenușii. Petrache stătuse atât de aproape de rug, încât acum fața lui strălucea. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acum mai puternic și capul lui Coltuc se aplecă într-o parte : Mă, tu nu ești om, ești un trunchi, auzi ? Ești un butuc și într-o zi o să te fac surcele și o să te pun pe foc, să-ți pârâie oasele-n sobă ! Uitând de furia mâinii care se ridicase din nou, Coltuc privi îngrozit spre topor. Melania se târî și-l trase sub pat. Dar interesul lui Golea se mută brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă reușea să restabilească ordinea și liniștea în Imperiu. El vedea, însă, această perspectivă ca fiind foarte puțin probabilă, deoarece Imperiul Otoman ajunsese, deja, într-o avansată stare de "agonie". De aceea, "la chute de cet état, tôt ou tard pârâit immanquable" (s. Ven.C.)185. Viziunea să asupra evoluției acelui proces constă în faptul că nu era accelerat de forțe externe, ci de cele centrifuge, reprezentate "des Pachas entreprenants" care "continueront à en détacher des provinces entières"; apoi, "leș plus
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rezervată Imperiului Otoman de principatele semnatare ale Actelor internaționale orchestrate de Congresul de la Viena a fost surprinsă, între alții, si de ministrul plenipotențiar al Suediei la Istanbul care, într-un raport din 25 septembrie 1818, nota că "le Ministère Ottoman pârâit singulièrement inquiet sur la réunion des Souverains à Aix-laChapelle, comme S'il craignait quelques concerts pour abandonner cet Empire à la merci de Șes voisins" (s. Ven.C.)6. Am schițat, așadar, doar câteva din concluziile care se pot desprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
poemele trebuie să aibă unitate, a subordonat imagini desprinse din lumea naturală sau din cea artificială, purități și viziuni burlești, atracții sexuale așezate în ornamente mozaicale,cărora, așa cum spuneam, nu le lipsește coeziunea: Numai fetele, fecioare iubite,/ Rămâneau la fel./ Pârâiau de tinerețe./ Ba chiar în ochii lor cu așteptări de balaur/ Se iveau târguri albe pe dealuri". Alteori, poemele, subintitulate "onirice", reprezintă într-adevăr obiecte din "realitatea" imediată, pentru a-și desfășura secretul voiaj spre "piscul de gheață". Obiectele în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
e) " Apoi, cum se dă jos din pod cu lada, nu se mai duce să-și ieie ziua bună și binecuvântare de la Sfânta Duminică, ci pornește ca de la o casă pustie și se duce tot înainte; și merge de-i pârâiau călcâile, de frică să nu se răzgândească Sfânta Duminică să pornească după ea, s-o ajungă și să-i ieie lada." (Ion Creangă, Fata babei și fata moșneagului) (f) "Semăna cu un / Curcubeu / Apărut pentru mine; Un grațios / Și zburător
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și codri, ducînd viscol, ducînd larmă, Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie, Ulmul cade, fagul crapă și stejarul gros se darmă. El pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie, Și sub brațul său puternic totul pîrÎie, trăsnește, Tot se rumpe, se răstoarnă, se sucește, se Îndoaie, Ș-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urmă se clădește.” Efecte, evident teatrale, scenografie cunoscută, retorică Împrumutată de la romantici, Însă, ca și În alte cazuri, retorica Începe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de neastâmpărul emoției. Deodată se aud afară, de departe, urale zguduitoare; Încet-Încet, se apropie... În sfârșit !...vine... vine... A venit... Drepți ! Smirnă toți ! și din toate piepturile, la comanda neuitatului nostru dascăl, inimosul Basil Drăgoșescu, pornește un Întreit ura! de pârâie din Încheieturile bătrânelor ei bârne vasta baracă. Vodă s-a oprit În prag; se uită la noi dintr un capăt la altul al șirului de bănci și, cu glas măreț, ne strigă: Să trăiți, băieți ! Iar noi, Încă de trei
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
-o! Aud cum se răspîndește vestea În rîndul trecătorilor, ca focul Într-o pădure În flăcări. Părinții Își strîng speriați copiii În jurul lor, strigînd la ei nervoși. Spre groaza mea, spre mine se Îndreaptă doi bodyguarzi, cu stațiile de emisie-recepție pîrÎind. — La ora asta i-au vopsit deja părul În altă culoare și i-au schimbat hainele, spune blonda cuprinsă de isterie. Acum e deja În drum spre Tailanda! — Doamnă, intrările În tîrg au fost Închise imediat ce-am primit Înștiințarea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rythme.558 Comme la traduction réussie est une traduction-texte, le traducteur est devenu, en quelque sorte, écrivain, artisan de son propre travail, comme le remarque Maurice Blanchot : Le traducteur est un écrivain d'une singulière originalité, précisément là où îl pârâit n'en revendiquer aucune. Îl est le maître secret de la différence des langues, non pas pour l'abolir, mais pour l'utiliser, afin d'éveiller, dans la sienne, par leș changements subtiles ou violents qu'il lui apporte, une présence
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Galland (1704). 35 V. Friedrich Schleiermacher, Des différentes méthodes du traduire, traduit par Antoine Berman et Christian Berner, Seuil, Collection " Points-Essais ", Paris, 1999, p. 91 : " Notre peuple, à căușe de șa considération pour l'étranger et de șa nature médiatrice, pârâit être destiné à réunir dans să langue, avec leș siens propres, tous leș trésors de la science et de l'art étrangers, comme dans un grand ensemble historique au centre et au cœur de l'Europe. Cela semble être, en effet
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
47 de boieri la ospațul organizat de domnitor la palat. Cronicarul notează fără nici un ecou sufletesc, rece: „Și au perit atunci 47 de boieri, fără altă curte, că nu s-au băgat În samă. Și așa după atâtă nedumnezeire, Îi pârâia că și-au răscumpărat inima”. În nuvela lui Negruzzi Întâmplarea căpăta proporții prin tehnica detaliului. Faptele și Întâmplările au dimensiuni apocaliptice. Întâlnirea de la Mitropolie, Închinatul pe la icoane, cuvântarea deșantată a lui Lăpușneanul, starea psihologică a personajului, disimularea, cinismul, contrastul dintre
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]