466 matches
-
vale... La grădina lui. Nu am altceva de făcut decât să-l aștept. Când umbra nucului va poposi în pragul chiliei, sigur se întoarce.” M-am așezat pe băncuța de sub tufa de iasomie. E atâta liniște! Aud până și murmurul pârâiașului din coasta chiliei... De pe poteca dinspe poiană, un târșâit de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat înainte, cu mâinile la spate - din dosul tufelor de liliac - se arată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cum devine treaba.” Din nou am rămas fără vorbe, privind la el cum își făcea de lucru - cumpănind-o în zare - cu o sticlă plină cu o licoare rubinie... Acum nu ai alta de făcut decât să ții sfat cu pârâiașul din coasta chiliei, că și lui i-o fi fost dor de tine. Când îi fi gata, ți-i pune și burta la cale cu cele bucate pe care le voi aduce îndată. Ca de obicei, bătrânul a pornit din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
buze. Când a terminat ce avea de spus, intra deja în chilioara lui: o căsuță ca pentru pitici...Eu nu am alta de făcut decât să-mi lepăd puținul bagaj în locul de mult știut și să ies la întâlnirea cu pârâiașul zurbagiu de dincolo de portiță... Nimic nou pe malurile lui încărcate de lăstăriș și iarbă încă verde. Îmi răcoresc chipul cu apa limpede precum „Lacrima Cristi” și mă întorc în chilie, unde bunătățile aduse de bătrân mă așteaptă așezate frumos pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
prin grădiniță... culegea flori... Știam eu pentru cine!... Cum ai dormit, dragule? Bine ca niciodată, sfințite. După ce îi urma regula de dimineață, ne vom căuta cale către iaz. E drept că totul se petrecea ca după un ritual: bălăceala în pârâiașul din coasta chiliei, vânzoleala păsăretului prin frunzișul copacilor din preajmă care păreau că se întreabă ce se întâmplă pe malul pârâiașului sau poate că au băgat de seamă că sunt străin de locul acela... Am mâncat și am rămas să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dimineață, ne vom căuta cale către iaz. E drept că totul se petrecea ca după un ritual: bălăceala în pârâiașul din coasta chiliei, vânzoleala păsăretului prin frunzișul copacilor din preajmă care păreau că se întreabă ce se întâmplă pe malul pârâiașului sau poate că au băgat de seamă că sunt străin de locul acela... Am mâncat și am rămas să-l aștept pe bătrân. Nu după multă vreme, din pragul chiliei, m-a întrebat: Ești gata de drum, fiule? Cum se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
argintie ce pecetluiește liniștea... Abia acum îmi dau seama că nu se mai aude cântec păsăresc... Cred că o ulcică cu lapte călduț ne va prinde bine, fiule. Nu am nimic împotrivă, părinte... Abia de m-am răcorit cu apa pârâiașului de lângă chilie că laptele cald mă aștepta deja pe colțul mesei... „Numai că bătrânul este în stare să facă cine știe ce minuni! Toate sunt gata când nici nu gândești. Sau... Sau el trăiește și folosește altfel timpul!” - gândeam eu în timp ce sorbeam
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a aruncat peste umăr: Câtă vreme te-i hârjoni cu apa pârâiașului, eu am să-ți aduc ceva de mâncare. În seara asta, după vecernie, am să întârzii pe la stareț. Tu să-ți vezi de ale tale liniștit. Voiam să-l întreb dacă l-a chemat cumva starețul sau merge așa... în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
stat în cumpănă dacă să-l întreb ori nu... Până la urmă, am lăsat lucrurile baltă. Mă gândeam că nu se cade să-l descos. Dacă are a-mi spune ceva îmi va spune el singur... Când m-am întors de la pârâiaș, totul era pregătit pentru cină. M-am apucat să mănânc, dar curiozitatea nu-mi dădea pace: „De ce merge el la stareț?” Am încercat un răspuns: „Ei, poate l-a chemat la el să mai schimbe o vorbădouă acolo... Ca între
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mă miră visele tale. Acum, dacă tot te-ai trezit de-a binelea, ar cam trebui să ne pregătim de gustare. Așa că vrei-nu vrei, fuguța la pârâu! N-am stat pe gânduri și am urmat porunca bătrânului... Lumina, priveliștea din preajma pârâiașului și cântecul păsăresc au făcut cât zece doctori... Primenit și cu sufletul limpezit, m-am întors în chilie. Bucatele mă așteptau pe măsuță... Am mâncat fără grabă. După ce am mulțumit cerului pentru îndestulare, am auzit glasul bătrânului, care, ca niciodată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că lichiorul sfinției tale îmi face semne îmbietoare către culcuș... Somn ușor, fiule! Cred că am să dorm ca un copil după baie. Nu mă îndoiesc. Profitând de căldura tomnatecă, am luat un lăicer și m-am dus pe malul pârâiașului... Cât oi fi dormit nu știu, dar, când m-am trezit, bătrânul ședea la picioarele mele zâmbind... „Să știi că numai puterea privirii lui mă trezește de fiecare dată. Am auzit eu de asemenea oameni, care te domină numai cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
clinicii. Șoferul era drăguț și ne-a pus lucrurile în portbagaj. În mașină, inima mea s-a făcut mică de tot și s-a mutat în gât. M-am încleștat de mâna mamei. Șoseaua avea multe curbe, pe alături curgeau pârâiașe, iar pe marginea șoselei erau așezate indicatoare cu o căprioară desenată pe ele. Și aici treceam prin tunele înguste și cufundate în beznă, pe pereți se scurgeau picături de apă. Mama a coborât geamul mașinii, a tras aer adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Cu toate acestea, cu toată existența falșilor sinucigași și a afacerilor murdare de la graniță, spiritul acestor locuri continua să planeze deasupra apelor, nu a apelor oceanului, căci acestea scăldau alte țărmuri departe, ci deasupra lacurilor și râurilor, deasupra pâraielor și pârâiașelor, În bălțile pe care ploaia le lăsa În urma ei, În adâncul luminos al puțurilor, unde se percepe cel mai bine Înălțimea la care se află cerul, și, oricât de extraordinar ar părea, și deasupra suprafeței liniștite a acvariilor. Exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care aproape că băgĂ țeava În urechea elefantului și trase de două ori, Încărcînd arma furios. Ochiul elefantului se deschise larg după primul foc, apoi Începu să strălucească de parcă ar fi fost smălțuit, și sîngele Îi țîșni din ureche - două pîrÎiașe strălucitoare Începură să-i curgă pe pielea gri și ridată. SÎngele avea altă culoare și „trebuie să țin minte asta“, se gîndi David, și așa și făcu, fărĂ Însă ca asta să-i fie de folos vreodată. Acum toată demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tata, eu trecui la timonă și Întorsei barca spre promontoriu. M-am uitat În spate și am văzut plaja, docul, adăpostul pentru bărci și pîlcul de lauri; după ce am trecut de un luminiș, am văzut gura de vărsare a unui pîrÎiaș și malul Înalt, mărginit de buciniș, apoi malul Împădurit de la promontoriu, după care trebuia să fiu atent la bancul de nisip de după promontoriu, care se Întindea pînĂ În larg. PÎnă la marginea bancului apa era adîncă, așa că am mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acceptat. Nu mi se mai întâmplase asta înainte, dar îmi închipuiam că viitorul relației noastre semăna cu un râu. Fără vârtejuri, fără cascade. M-am gândit la experiențele anterioare și am ajuns la concluzia că ele au fost doar niște pârâiașe înguste pline de noroi. Zburam. Pe aripile iubirii. Era plăcut să fim împreună în acel bar, cu prietenii amândurora, departe de casă și de problemele cotidiene. Totul avea un aer de fericire domestică: ne aflam acolo, deosebit de mulțumiți de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
destinsă, sugeră să se dezvăluie al cui fiu era Agliè, dar el spuse că prefera să nu știe. Întorși acasă, Amparo Îmi spuse: „Te-ai uitat În palma lui? În loc de linia vieții, are un șir de linii frânte. Ca un pârâiaș care Întâlnește o piatră și Începe din nou să curgă cu un metru mai Încolo. Linia cuiva care trebuie să fi murit de mai multe ori.” „Campion internațional la metempsihoză În lungime”. „No pasarán”, râse Amparo. 29 Prin simplul fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noapte, avea niște cearcăne cât o scrumieră. Plânsul îi boțea chipul până când aducea cu un amabalaj de napolitane mototolit. Hai nu mai plânge, fă! o alintă Minge-de-tenis. Îi trecu degetele peste obraz ca o mângâiere. Din obrazul boțit țâșniră trei pârâiașe roșii. Alintătorul izbucni într-un râs gros: între degete ținea tăișul unei lame de ras rupt în trei bucăți mici. Nici n-apucă femeia să se dumirească bine că individul o desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit în ciripit, de mierle și de pițigoi, pârâiașul zglobiu părea că-și va întinde undele celeste pe pământ, că va îmbrățișa și va scălda, prietenos și jucăuș, picioarele celor prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și pe loc un cor de miorlăieli dezaprobatoare. Mă, Castravete, n-ai venit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
La marginea de vest a satului Muntenii de Sus, pe interfluviu a două pârâiașe, au fost descoperite urme de locuire reprezentate de fragmente ceramice, din epoca bronzului târziu (aprox. 1350-1200 î.Hr.). Prima atestare documentară a satului Grumăzești (dispărut între timp și identificat între satele Muntenii de Sus și Moara Domnească), a fost uricul din
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
buretos încît l-ai fi putut ridica ușor, și priveau carii dinăuntru, fiecare insectă zvîrcolindu-se la capătul unui lung și îngust canal. Striveau cu piciorul cuiburile de ciuperci și băgau mâna în scorburi după ouă de păsări. Micul grup trecea pârâiașul și se afunda în cea mai frumoasă parte a pădurii, până ajungea la o poieniță plină de clopoței și măcriș. Acolo se așezau în cerc. Ce făceau, ce-și spuneau, iată ce aș fi vrut să aflu, îmi doream asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se întîmpla s-o apuce această nevoie imperioasă pe stradă, în magazine, în vizite. Apuca atunci un ac pe care-l avea mereu la îndemînă și se înțepa cu dibăcie. Mai târziu avea să simtă nevoia de a vedea un pârâiaș din sângele propriu, și atunci se tăia adânc, periculos, cu cuțitul. Până la urmă au trebuit s-o interneze, deși altfel era perfect normală, în zilele când nu reușea, prin infinite subterfugii, să-și procure această unică satisfacție, se întuneca și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aceleia strâmte crește un mărăciniș osos, tare ca sârma, cu scânteierile mov ale florilor pitite după ghimpi. Intru în coridorul de piatră care duce-n adâncul său. Larve translucide fug pe pereți. Mii de ochi privesc din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici urmă de magazin. Intrucât este cam devreme, îi telefonez părintelui Mihai Percă de la Lourdes, rugându-l să mă ajute să găsesc un loc de cazare la Tarbes, care nu-i chiar prea departe. Tocmai când vorbeam cu el, de peste pârâiașul de lângă mine, mă strigă o doamnă, fluturând niște chei în mână. Este responsabila hanului de pelerini de aici, cu care vorbisem dimineață. Mă invită în clădirea, care era în spatele meu, între copaci, lângă pârâu. Nu-i prea mare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
în valea "Clarée", unul dintre acele locuri rare care scapă devastării unei societăți în luptă cu hybris-ul faustian, un bătrân din sat explică, surprinzător, că acest mare râu de munte a fost redus la rolul de afluent al unui pârâiaș, care venea dintr-un defileu vecin, Durance. Povestea bătrânului este întărită de cele mai vechi documente istorice și cartografice. Pur și simplu pentru că acest defileu, Montgenèvre, era locul de trecere strategică între Piemontul latin și Galia nesupusă. Iulius Cezar și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]