235 matches
-
curajul pentru principiile ei, căzînd În 1849 În lupta cu trupele intervenționiste rusești la Albești, la sud de Sighișoara. Dar nimeni nu i-a găsit cadavrul pe cîmpul de bătaie. Inevitabil, legendele au prins a Înmuguri și a da În pîrg. Se spune și azi că ar fi fost luat prizonier de ruși și trimis În surghiun În Siberia, că aici ar fi continuat să scrie poezie În maghiară, dar și În rusă, semnînd Aleksandr Petro vici. Era de fapt numele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el își imaginează chiar că i se oferă două femei deodată, astfel încât nici nu știe pentru care dintre ele să opteze: „Privirea mea nu se putea hotărî ca să aleagă între cele două. Una era misterul nepătruns, femeia nefemeie, fructul în pârg văratec, pe care, poate, nici o privire pângăritoare de bărbat nu l-a văzut în acea splendidă goliciune; cealaltă era Eva, care cu gura lacomă s-a înfruptat din misterul suprem al vieții, ca să se împlinească la anotimpul culesului într-un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și întinde-te o clipită. Precum noi obosim cu scrisul, așișderea tu cu cititul. Ut pictura, lectura. Nu umbla încrâncenat după înțelesuri și pricini acolo unde însuși izvoditorului îi scapă, ci, tolănit, cum bine-ți șade, la umbra istorisirilor în pârg, lasă creionul roșu în iarbă și privește cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa!“. O sută de ani de zile la Porțile Orientului, un roman care a amuzat cenzura comunistă, ascunde totuși în paginile sale o satiră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
nu numai pentru cei implicați direct, ci chiar și pentru locuitorii urbei. Ceea ce părea însă a fi neobișnuit era prezența zecilor de țigani, de tinere ca niște mlădițe de salcie înviforate de un zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un mărfar și coborîse la Hadic; de acolo o luă pe jos până-n Vișani, iar de aici făcu un ocol până-n Șiret, Înnoptând prin lanurile de secară date În pârg sau aciuându-se la marginea pădurii, și ajunse În Brodina abia după două săptămâni. Era atât de lihnit de foame, Încât atunci când Fedosia Zlatausta Îi dădu un coltuc de pâine, Începu să tremure ca apucat de friguri. Spunea că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În bătaia unui vânticel de vară. În acest peisaj pașnic și matinal, sexul ei se transformase Într-un cuib nespus de hazliu și de darnic, un cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu săbii de foc și săgeți otrăvite, vă aține calea. Când smochinii dau În pârg, vă trimite o mană, când măslinii‑s taman buni de cules, vă trimite o vijelie care să le Încovoaie crengile și grindină care să chiftească măslinele În noroi; când stau să vă fete oile, dă peste ele ciuma, asmute lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umilit. O îmbătase aroma cuvintelor șoptite la ceasul înmuguririi. Miroși a pădure, a căprioară". "Căprioara cum miroase?" Nu știu, ca tine... a pădure, a muguri, a crud". Se simțea ca atunci, la cincisprezece ani, în lanul de porumb dat în pârg, când ceva cald i se prelinsese pe picior. A ridicat fusta. Sânge. A cuprins-o deodată o moleșeală, lanul s-a legănat ca o corabie, genunchii i s-au îndoit fără voie. S-a sprijinit cu o mână de pământ
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai atent la cele ce se aflau pe masă și nu mică mi-a fost mirarea când am băgat de seamă că în dosul ulcelei se ascundea un păhăruț plin ochi cu o licoare de culoarea unei cireșe date în pârg. „Măi, să fie! Doar n-o fi bun de băut?”m-am gândit eu, ducând la nas păhărelul din care se ridica o miroaznă plăcută cum n-am mai întâlnit. Am apropiat cu grijă paharul de buze...am gustat...Ah
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele, precum mugurii viței de vie, dădeau în pârg. Trebui sî li cumpărăm ciubote, omule, nu vezi cum sî uită calicii iștea de vecini? Vini Paștili, a noștri o rămas di râsu satului, trii perechi 200, trii sumani 300, trii căciului 200. Ai luat salaru, cu 1000 di lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sa mai numere. În buletin, identitatea se toarnă într-un șir de 13 semne; pe stâlpul casei rânduiala pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-a stafidit lumina și a coborât noaptea în tulpini. La 15 ani, copiii încă mai cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte să dea în pârg, până se transformă zilele în absurdități inutile, nopțile în insomnii repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la viață. Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor ce nu știu să zâmbească, abandonează semnele în cămașa, în țolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
stea cresc aripi, așa mi-ai spus săptămâna trecută, când un copac plin de stele s-a scuturat în izvor. O să-ți crească, puiul bunicii, și vei urca deasupra norilor, vei sădi livadă în cer, vei culege stele date în pârg și le vei pune în fereastră ca pe gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
același timp; mâine, posibil, prezentul își va lega ultima verigă de grindă (maximă generozitate divină). Nebunul cântărește cenușa, o împarte în cantități aproximativ egale, apoi zidește mușuroaie pentru furnici. Aleluia! Nebunul, suferindul inconștient al conștiinței claustrofobe, narcoticul stelelor date în pârg, împătimitul "sfârcurilor de cometă", dependentul placentei (cerul mereu în luna a șaptea), zoofilul iepelor Carului Mare, piromanul fulgerelor despicate în noaptea de Sfânt Ilie, obsedatul albastrului curs rouă în siropul de tuse. Nebunul, paranoia ombilicului ștreang în jurul inimii și nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
decupate din revistă. Fetița blondă este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cercurile concentrice, ca inelele din trunchiurile copacilor... Într-o bună zi, ne vom scrie destinul în cartea vieții pe unul dintre cei șapte munți. Ajunge decât o singură mână întinsă... Poem optimist Îmi înfloresc coapsele cu maci și dau în pârg cireșele de iunie. Vântul de la răsărit îmi suflă în urechi cuvinte de iubire și de alintări. Văd grâul zi de zi cum naște spice, mierla îi cântă la amiezi să-i crească bobul, soarele îl transformă-n aur în luna
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite, în venele mele un răsărit fastuos își varsă povara de vin spumos. stau și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sus pe coasta muntelui. Dincolo de ea se vedea vârful golaș al muntelui. Defrișarea fusese făcută de ceva timp deoarece printre buturugile albite de trecerea timpului, apucaseră să crească tulpini tinere de brazi. Rugii de zmeur și muri încă nedați în pârg formaseră hățișuri de nepătruns. Soarele strălucea cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe tâmplele sure, avea doi copii, Vasilică și Ionică, la care ținea ca la ochii din cap. Așa de mult îi iubea, încât le făcea toate poftele și le plătea toate stricăciunile pricinuite megieșilor, pentru cele câteva poame, culese, în pârg, pe furiș, sau pentru căutarea animalelor, lăsate slobode de mila celor doi băieți. Băieții munceau, cât era ziua de lungă, la tăiatul lemnelor și scoaterea pietrei, cu care moș Vasile dorea să construiască un zid, care să apere așezarea de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
chiar sub preț. Dar țăranii toți aflară că în sat este-o Joiană Care la varsat de doniți Este mare campioană. Morala: Socoteala de acasă nu se potrivește-n târg. Cumperi crud și rezultatul Crezi că-l poți avea în pârg, Deseori îmbuibi subiectul sau il umpli de osânză Și constați că te trădează Sau nu face nici o brânză. Flori de crin Am făcut casă din pietre Aruncate de dușmani Și din vorbele-ascuțite vers Să zboare peste ani, Am strâns ura
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o masă, în trei. Omul pe care îl iubise mai presus de orice însămânțase o alta, căreia îi creștea burta și sânii îi atârnau grei, ca ugerul unei juninci înțărcate. Așa i-o luase: tânără și deșteaptă, abia dată în pârg, ca s-o simtă pe cerul gurii. Dimineața în care el scosese batista prenupțială dintre pulpele celeilalte femei și o arătase mesenilor care petreceau încă, îi bătuseră ei cuiele în sicriu. Avea treizeci și nouă de ani și o lună
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui ridică atunci capul și-l privi drept în față pe bărbat, așteptându-i poruncile. Era mai tânără decât a presupus la început. Sânii de-abia îi mijeau ca niște muguri gata să dea în pârg și pe tot trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care deschidea drumul pe o alee pietruită. Aleea era umbrită de viță de vie și strugurii, în pîrg, atîrnau ca niște candelabre așezate alandala. Miruna privește atentă la amănunte, la butoiul ruginit cu apă de ploaie, la burlanul căzut jos, la ușa casei cu vopseaua desprinsă în cruste subțiri și contorsionate, la geamurile crăpate și la stîngăcia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fîn uscat, volbură, lăptucă, limba șarpelui și alte buruieni care, în general, cresc și fără apă. Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
peisajului din frază consistență și care vorbesc despre o anumită îndemânare a autorului ajunsă departe, într-o zonă unde poate spune orice în chip literar, și duritatea faptului anost - să fie transformată în livadă înflorită sau cu fructe date în pârg. M-a impresionat sincer paginile de final și sfârșitul simplu de muritor a generalului, unde cartea are de acum rezonanțe sonore și sufletești în memoria lectorului, dându-i simțăminte nostalgice și acel dulce-amar ce ți-l lasă o carte bună
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93034]