8,628 matches
-
plecă pe-aci încolo. Îl urmăriră cu privirea, triști. Garda îi dădu onorul. Unguroaica, dar nu numai ea, toată prezența feminină lăcrima. Andrew hălădui o vreme pe coridoarele casei de oaspeți, de fapt o cabană sub formă de palat, apoi păși în dormitor. Aici era cam întuneric și la început nu văzu bine, se frecă la ochi. Totuși realitatea i se impunea cu o forță de nestăvilit. Întinsă în pat, uluitoare, se afla o blondă nemaipomenită, goală pușcă, de îți tăia
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
caută pasărea fulgul unui sunet uitat într'un frunziș nevăzut își caută pasărea nefoșnită bate aripa văzduhul nestatornic nouri călătorind fuioare de temeri neostoite unde rătăcești pasăre de apă de foc în care surpăt al tăcerii? Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
magazinul Lafayette străjuit de tipografia în care apăreau cărțile tipărite. Era o "excursie" originală făcută printre aparatele de tipărire rapidă apărute atunci, efectuate de către manipulatori care ședeau în rînd în fața aparatelor care înregistratu textul. Era pentru întîia oară cînd am pășit într-un "spațiu tehnic", pe care nu-l bănuiam că se află ascuns de fațada elegantului magazin cu nume atrăgător. Am trecut printre agregate de care nu îmi aduc aminte și care într-un fel nu îmi stîrneau curiozitatea, cu toate că
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
zilelor noastre posomorîte. Mi-am promis să fiu eu însumi aproape de nerecunoscut în călătoria aceasta veșnică de care mă simt tot mai atașat, ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele. Filtrul prin care înțelegi viața Ezit să pășesc mai departe, cum ezitam să gust condimentele indiene oferite la cină de Sarita și Aftab. Mi-era teamă să nu-mi ia foc gura, dar ei mi-au pregătit apă la îndemînă și rîdeau, rîdeam împreună, într-un an din
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg de feminitate de al cărei miros se răstigneau lacomii culegători de flori cu fața la zidul Berlinului stam, cu gâturile strivind ale nopții arabescuri de fier forjat și cu un picior în aer (ezitând să pășim pe trotuarul aerian dintre două toposuri labile), în psihodrama cu cele patru fraulein împăturind neglijent hlamida subrealului și aruncând-o peste parapetul mult prea înalt. și Dumnezeu a creat apoi suprarealul multă vreme l-am căutat pe Dumnezeu prea aproape de
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
unui condotier în zorii cuceririlor sale. Toate mă atrăgeau, mă solicitau: "...Philosophie, Juristerei und Medizin, Und leider auch Theologie...". Aș fi vrut să le străbat, să le cuprind pe toate. Și nu numai. Credeam, cu nevinovăția pofticioasă a adolescenței, că pășind peste pragul Universității, voi pătrunde sub bolți înalte, în săli imense, hale cu arcade ale căror pereți purtând rafturi nesfârșite de cărți te îmbie cu tezaurul cărturăresc al omenirii întregi. Prin galeriile Universității îmi plăcea să văd învățați în robe
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cu abajururi de sticlă verzuie urma să am, pentru o clipă doar, reînnoită, viziunea aceea a adolescentului inocent de altădată, viziune pe care Universitatea Regele Ferdinand din Cluj refugiată la Sibiu mi-o risipise cu ani în urmă de cum am pășit în ea. Dar nu atât sălile mici, de clasă liceală (universitatea clujeană în bejenie era doar instalată în localul unui liceu de fete), nu lipsurile prea flagrante ale atâtor cărți și reviste din bibliotecile de institut sau seminar, ba chiar
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
de care nu dispuneam. Și, totuși, pulberea erudiției pozitiviste se cristaliza în mine alcătuindu-se în întreguri, despre care trei decenii mai târziu avea să-mi vorbească la Heidelberg filosoful Hans-Georg Gadamer, discipolul lui Heidegger, ajuns la o vârstă venerabilă. Pășind cu el pe Philosophen-Allee, pe sub ulmi, îl ascultam identificând "întregul" filosofic, das Ganze, ca "eine alle endlichen Erkenntnismöglichkeiten übersteigende Idee", ca o "idee ce depășește toate posibilitățile de cunoaștere finite, sfârșelnice, limitate". Recunoșteam în cuvintele acelui pontif al hermeneuticii un
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
de tineri gălăgioși, care călătoreau în fiecare zi spre stabilimentele băilor, nerăbdători să se arunce în apa sărată, care îi aștepta. Am pătruns și noi în parcul stațiunii înconjurat de un gard de metal scorojit. M-am oprit ezitînd să pășesc mai departe. Cele trei lacuri îmi păreau trei bălți cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de alta a lacurilor moarte. Dispăruse și stratul cu flori de sezon, dispuse într-un aranjament care încînta privirile
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
îmi păreau trei bălți cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de alta a lacurilor moarte. Dispăruse și stratul cu flori de sezon, dispuse într-un aranjament care încînta privirile vizitatorilor pe vremea copilăriei mele. Pășeam parcă într-un cimitir. Podoaba stațiunii, care era hotelul zidit în stil baroc, părea surpat. Măreția lui era vestejită de trecerea anilor, pe care edilii nu s-au străduit să o elimine. Un grup de muncitori se străduiau să înlocuiască
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mai repetă odată. Aici la Cisnădie. Am izbucnit în rîs făcînd haz de descoperirea numelui modestei localități, căreia îi atribuia paternitatea mea. - Da, de aici vii dumneata, apăsă pe cuvinte. Mai trebuie să crești... să nu-ți fie teamă să pășești în posibile alunecări ale vieții. Rostind aceste cuvinte mi s-a părut că îmi dă o lecție de comportare. Am întrebuințat pavăza privirilor mele candide, sub care am ascuns avertismentul pe care m-am făcut că nu îl înțeleg, la
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
la care Lovinescu a răspuns cu o ridicare din umeri, ca și cînd ar fi spus că este zadarnică străduința lui de a mă lămuri. Birjarul a întors trăsura îndreptîndu-ne spre cochetul restaurant aflat în Drumul Dumbrăvii în care am pășit amîndoi într-o stare de voioșie și bună dispoziție. Ne-am așezat la o masă, unde apăru îndată un ospătar recomandîndu-ne fripturi la grătar. Dinspre pădure năvălea aerul proaspăt al Dumbrăvii și un șopot se ridica din exclamațiile bucuroase ale
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
prezența Maestrului E. Lovinescu. Deodată de la o masă aflată în preajmă, se auzi un glas avînd o tonalitate care tulbura într-un fel anume, atmosfera în care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
tîmpla de stîlpul porții. Era învățat să bea, deși nu-i plăcea, dar acum întrecuse măsura. Frigul și emoția îi dădeau un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă. Lampa de petrol ardea aruncînd umbre pe pereți și el își văzuse deodată uniforma, curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja un trup
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți. Începea să simtă în ceafă pîrjolul soarelui. Compania intră în Pitești înainte de asfințit. Mărșăluise toată ziua fără întrerupere și trupeții făcuseră deja bătături în palmă de la mînerul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
găseam chiar și statui - còpii după antichități situate pe acoperișuri ori pe terase înalte, toate "prevăzute" în desenele ei ce se lungeau ori se lățeau de la o zi la alta. Notam nume de străzi neînsemnate, uitate, de fundături pe care pășeam prima oară... sau, cine știe, în cazul ei, poate "prima oară în această existență". Curios, Prigorița nu se supăra de asocierile didactice ale sorei mai mari. - Primele zile după schingiuire, bunica m-a dus de-a-devăratele în spinare, prin curte, spre
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
etaj, rămăsese doar o singură linie: Linia lui. Vroi să rămână în lift și să se întoarcă, dar alți pacienți îl împinseră în coridor. Ceva se răzvrăti în el și vru să-și părăsească Linia, să iasă din ea, să pășească în stânga sau în dreapta. Dar nu se mai putea: culoarea Liniei se lățise, acoperise toată lărgimea coridorului... Au mai trecut luni și ani până ce s-a obișnuit cu ideea că în lumea în care ajunsese, totul era Număr și Linie. Coridorul
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe olimpicul Ion Pillat îl văd nervos, vorbăreț și agitat, în schimb dr. Voiculescu îmi apare pășind grav, potolit, ascultându-și prietenul cu zâmbetul său ușor ironic în colțul buzelor subțiri. Dr. V. Voiculescu a înțeles și mi-a atras cândva atenția cât de apăsat se simțea Ion Pillat de prestigiul politic și faima Brătienilor, al cărui
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Marin Sadoveanu, căci cumințenia lui ancestrală ținea în frâu plăsmuirile arzătoare ale propriei sale simțiri și imaginații fantastice, având astfel puterea să-i înfrâneze pe alții. În iarna aceea mohorâtă, Dr. V. Voiculescu venea adesea să-și viziteze prietenul bolnav. Pășea ușor prin hol intrând în odaia acestuia ca o chilie, dar care avea o bibliotecă cu geam burdușită cu cărți, căptușind un perete. De cealaltă parte se afla patul îngust pe care se odihnea Ion Pillat. Doctorul se așeza pe
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
cu mine, Părintele Bartolomeu Anania și Andrei Scrima, Sandu Lăzărescu și Dr. Radian trecuserăm de treizeci de ani, dar ceilalți, ca Barbu Slătineanu și soția sa, Pici, Mioara Minulescu și Miza Cretzeanu, Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu împreună cu soțiile lor pășiseră demult în miezul vieții. Dar și pentru noi și pentru ei patima sonetelor, prefăcută în incandescența rece a diamantului, avea un tulburător efect. Drama sonetelor era căutarea disperată și nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită, când trufașă
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
în față cu mașina de tocat carne/ niciodată gura sa nu este mai încleștată/ decît în fața cireșului înflorit/ poetul gîndește ca și cum/ ar striga după ajutor poetul respiră/ ca și cum aerul însuși ar fi un plămîn poetul/ trece pe stradă ca și cum ar păși/ pe valurile unui ocean dispărut/ e tîrziu, poetul adoarme în tramvaiul/ care pînă dimineața, ocolește întruna orașul" (Viața poetului). Poezia lui Matei Vișniec se adună în jurul a două metafore obsedante; prima e ceea ce poetul numește explozia finală (în poeme precum
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
însă că noi cei din Israel trăim de fapt în atmosfera și mentalitatea anului românesc 1848, atît de prevalentă continuă să fie - din motive lesne de înțeles - mentalitatea etnic-naționalistă în rîndul unei bune părți a populației. Niciodată de cînd am pășit în viața adultă nu mi s-a repetat atît de des ca în anii aceștia în Israel că sînt evreică. În România comunistă aveam prieteni evrei și neevrei, unii dintre ei erau căsătoriți cu evreice, dar în cercul în care
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]
-
Pedrera. Doar Casa Batllo, cea mai puțin celebră dintre lucrările lui. Cine a văzut-o știe despre ce vorbesc, cine n-a văzut-o încă poate să vadă fotografii aici. Mie aproape că mi-au dat lacrimile, astăzi, când am pășit prin camerele ei. Nu am mai mers să vedem și La Pedrera tot azi, deși nu mai aveam până la ea decât câțiva pași, pentru că ne-am temut să nu fie prea mult. Am simțit că golul din stomac cu care
Gaudi e un zeu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21220_a_22545]
-
atât de copleșitor de frumos încât începe să te doară”. De-asta spun că Gaudi e un zeu. Și pentru încă un motiv: l-am simțit acolo. Dinainte de a-i vedea, în ultima cameră, holograma. Din clipa în care am pășit înăuntru, l-am simțit acolo. Nici nu e de mirare că, după ce l-a beatificat în 2001, Biserica Catolică catalană încearcă să-l declare sfânt.
Gaudi e un zeu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21220_a_22545]
-
îl țin împreună cu Matei Schwartz în cadrul școlii de leadership și comunicare Khastalia. Cursul se potrivește tuturor bărbaților care simt că au nevoie să-și îmbogățească sau să-și împrospăteze cunoștințele despre hainele de birou. Este esențial pentru cei care abia pășesc în mediul de afaceri și care nu sunt obișnuiți cu rigorile costumului, dar și pentru cei care s-au plictisit de el. Ai putea adăuga: vizite cu cursanți direct în mall-uri și follow-up-uri
La costum by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82372_a_83697]