1,745 matches
-
asupra logion-ului în Scrisoarea 42 către Marcella, redactată la Roma în 385. Marcella îl consultase cu privire la acest subiect, deoarece fusese intrigată de afirmația categorică a lui Novațian: numai creștinii apostați, cei care s-au lepădat de Isus în timpul persecuțiilor, au păcătuit împotriva Sfântului Duh65. Ieronim dă un răspuns grăbit și destul de încâlcit, contradictoriu, dat fiind că, în opinia sa, păcatul împotriva Duhului Sfânt nu poate fi dezlegat de păcatul împotriva Tatălui și Fiului. Singurul contraargument care stă în picioare este următorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la polemica antifariseică, adăugând însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește să cumpere harul, spune Ambrozie, întrucât nu are credință. Episcopul milanez extinde morala logion-ului de la farisei la „ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ereticii și schismaticii din toate vremurile”. Aceștia divizează Biserica, păcătuind, ca persoane individuale, împotriva tuturor, adică împotriva unității sacre a Bisericii întemeiate pe lucrarea Sfântului Duh. Raționamentul său este următorul: unde există unitate, Duhul Sfânt lucrează; unde-i dezbinare, se păcătuiește împotriva Duhului Sfânt. Logion-ul este instrumentalizat politic, împotriva novațienilor puriști, care nu acceptaseră nici un compromis cu puterea în perioada persecuțiilor. În tratatul De Spirito Sancto I,3,54, Ambrozie propune aceeași interpretare ca și Ioan Gură de Aur67. Augustin În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pasajul amplu consacrat păcatului împotriva Sfântului Duh din Comentariul neterminat la Scrisoarea către romani. Augustin pleacă de la analiza formulei pauline de salut, „har și pace” (charis, eirene), afirmând că acestea sunt două denumiri ale Sfântului Duh, neinvocat explicit de apostol: „Păcătuiește împotriva Duhului Sfânt cel care, disperând sau bătându-și joc sau disprețuind cuvântul (praedicationem) harului (gratia), prin care se dezleagă păcatele, și al păcii, prin care ne împăcăm cu Dumnezeu, refuză să se pocăiască de păcatele sale și decide să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
moment dat ei revin pe făgașul ortodoxiei, păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul împotriva Duhului este păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, iar pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contraargument de bun-simț: ce se întâmplă cu creștinii care au primit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei se numesc creștini, practic, viața lor se află în contrasens cu voința divină. Dar și aceștia beneficiază de un antidot: creștinii desăvârșiți le oferă modele de îndreptare, de revenire în fire. Contraexemplu: David, care cunoștea voia Domnului și totuși păcătuiește, furând nevasta altuia. Mai departe: păcatul împotriva Duhului comis conștient (doar acest păcat, nu orice păcat). Chestiunea care se pune aici este dacă fariseii puteau discerne acțiunea Duhului Sfânt în minunile săvârșite de Isus. Posedau ei instrumentul prin care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lumii și tartarului; Rafael, asupra duhurilor oamenilor (îngerul Providenței); Raguel („prieten al lui Dumnezeu”) pedepsește luminătorii (stelele sunt însuflețite, la fel ca în cosmologia greacă); Michael are grijă de oamenii binefăcători și de popoare; Sariel „se ocupă” de cei care păcătuiesc împotriva duhului; Gabriel are în grijă paradisul și heruvimii; în sfârșit, Remiel (derivat dintr-un verb care în ebraică înseamnă „a se ridica”) e „responsabil” cu învierea. Capitolele XXXI-XXXVI dezvoltă viziunea, prezentată sumar în capitolele precedente. Capitolul XXII este extrem de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
arhanghel: „Poruncește, Mihaile, să se oprească de îndată carul. Du-l îndărăt pe Abraham, ca să nu vadă întreg pământul locuit. Dacă ar fi să-i vadă pe toți cei care trăiesc în păcat, ar distruge toată creatura (anastema). Căci Abraham, nepăcătuind niciodată, n-are milă de păcătoși” (cap. X). Rigorismul patriarhului se trage încă o dată din lipsa acelui organ (sau din atrofierea lui prin practicarea virtuților) de percepere a răului. Abraham nu distinge decât o culoare din bogata policromie a sufletului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
era El, dar nu știu cum arăta, era un om ca toți oamenii. Atunci nu știam cum arată. L-am întâlnit pe urmă în templu . S-a apropiat de mine și mi-a zis: "Iată, te-ai făcut sănătos. Să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău". Se uita la mine și știa. Să spun că mi-a părut rău ce rost avea ?! Am căzut la pământ și am început să plâng așa cum nu mai făcusem niciodată. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
învrednicit cu puteri greu de înțeles și de acceptat de oamenii de rând, cu toate că folosesc ades aceste daruri pentru ei. Dumnezeu mi-a dat niște puteri pe care voi le numiți "supranaturale", pentru că știe cât am pătimit și cât am păcătuit fără voia mea. Și încă ceva, te rog să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va poticni mereu în piedica distanței dintre noi, or ceea ce am eu de spus se poate spune doar unui prieten apropiat. Dar spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
orele prestate duminica se plătesc destul de bine, ca să ai și tu, așa, ca omul, un ban în buzunar, că asigurările de sănătate erau plătite prin contract. Dar Vasile Chelu a refuzat combinația de duminică spunând că el nu dorește să păcătuiască pentru veșnicie în schimbul banilor primiți pentru munca prestată în zi de sărbătoare. Și atunci, a intrat într-o combinație cu niște italieni de la o firmă de transporturi ca să le care ceva mărfuri cu o camionetă de la Aachen la Liége în schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o asemenea libertate? Uneori cred că aș vrea să fiu isihastru, să fiu parașutată în creierii munților, să trăiesc acolo în acord cu natura și cu mine. Dar există femei isihastru? Chiar poate trăi o femeie în regim de isihastru? Păcătuiesc în fel și chip față de Dumnezeu, gândindu-mă la viața din mănăstire. Dacă voi putea ieși de acolo, din când în când, pentru a trage o fugă la supermarket, ca să-mi fac rost de vopsele și pânză, ca să trag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât asta, este că sunt în stare să realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult... Dar ce-i asta? Ah, tare îmi mai vâjâie capul... Ia te uită, ce căluț negru și falnic, cu coama bogată și zbârlită! Sigur este din celebra familie Seglawi Jedran 1
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
coatele pe fereastră sau pe gard, văd cum sătenii se duc încolo și-ncoace, râd, vorbesc își povestesc, ce, n-am idee, dar îi văd cum sunt și cum trăiesc, iar eu mă întreb de ce sunt așa, cu ce am păcătuit în fața lui Dumnezeu de sunt pedepsit în așa hal ... Știi, mă tem că într-o zi oi înnebuni și cine are grijă de mine? La ce mai sunt bun atunci? Nu, mai bine mor decât să pătimesc atât ... -Bădie, știu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pământul din care a fost luat, iar nicidecum să se-nmormânteze în el"143. Această idee se baza pe faptul că, în momentul izgonirii din Rai, Adam nu avea idee ce însemna nici "moarte", nici "mormânt", pe faptul că Adam păcătuind "murdărește" Pământul, iar pedeapsa divină a fost de a fi izgonit pe pământ și a trebui să-l muncească pentru a-și asigura existența și nicidecum a fi înhumat și, de asemenea, prin situația în care atotmăreția divină făcea ca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
având rol purificator și fiind un element enigmatic, dar poate singurul demn de măreția divină. Pentru a demonstra o asemenea afirmație Șerboianu menționa că "focul îi amintea (n.n. lui Adam si omenirii) și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față"150. Esențialitatea focului, ca și creație divină, o demonstra și trimițând la o referință din Vechiul Testament (Geneza Cap. III v. 24), unde se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
oară deci, omul făcu cunoștință cu "focul", ca element ce cădea sub simțurile sale omenești și care-i arăta, lămurit, propria vină și necurăție. În același timp însă, focul acesta îi amintea și starea sa de mai înainte, când nu păcătuise și când Dumnezeu -lumină eternă sta de vorbă cu Adam gură către gură și față către față. Acum simțiră Adam și Eva, că între ei și Dumnezeu s-a pus o stavilă de trecut și pe care avea s-o
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
recomand să citească necontenit Sf. Scriptură și-n special Noul Testament, neuitând nici Capitolul 15 din Epistola I către Corinteni, în care Sf. Apostol Pavel între altele spune și aceste cuvinte semnificative: "Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun" (Flacăra Sacră, IV, 12, 1937, pp. 3-4) Mi-e frică de fericire Silindu-mi gândirea să controleze temeiurile credinței și trecând peste efemerele interese ale
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sufletele morților noștri sunt în legătură cu noi; caută să ni se facă cunoscute; ne mustră; ne ajută fără să știm și pricepem noi și ne mângâie, în vreme de necazuri și primejdie. Depășesc poate doctrina creștină despre "starea sufletelor", dar nu păcătuiesc câtuși de puțin, afirmând că existența lor și legătura dintre noi cei vii și ele. Însuși Biserica creștină afirmă aceasta, când face pomeniri pentru "păcatele veniale" ale celor dispăruți. Mare greșeală fac, deci, urmașii unui mort, a cărui ultimă dorință
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
între parteneri de același sex nu poate fi lăsată doar pe seama părților implicate, ci aparține domeniului decizional comunitar, în baza tradițiilor și a teoriilor normative asupra binelui sau a altor sisteme colective de judecată. Teoriile comunitariene articulează valorile comune, dar păcătuiesc limitând libertățile individuale și pluralismul social. Într-o astfel de abordare, familia monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a vecinilor, a colegilor, a comunității, formându-se probabil un tip de solidaritate analoagă oricărei stări de criză resimțită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Da, asta părea să fie un dar al ei și nu vedea cear fi fost de făcut ca s-o convingă să se mai schimbe și ea puțin... Un citat din Borges îi stăruia în minte, tot mai des. Am păcătuit cu cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, am fost nefericit. Nu, nu putea fi nefericirea cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, dar era un sâmbure de adevăr în fraza asta... Avem datoria
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și nu vedea cear fi fost de făcut ca s-o convingă să se mai schimbe și ea puțin... Un citat din Borges îi stăruia în minte, tot mai des. Am păcătuit cu cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, am fost nefericit. Nu, nu putea fi nefericirea cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, dar era un sâmbure de adevăr în fraza asta... Avem datoria să încercăm să fim fericiți, să luptăm pentru asta
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
puțin... Un citat din Borges îi stăruia în minte, tot mai des. Am păcătuit cu cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, am fost nefericit. Nu, nu putea fi nefericirea cel mai mare păcat cu care poate păcătui un om, dar era un sâmbure de adevăr în fraza asta... Avem datoria să încercăm să fim fericiți, să luptăm pentru asta. Își dădu seama că nu-l mai leagă mare lucru de Camelia, că nu o mai dorește așa
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ci „la el acasă”, în ținuturile vântoase al Utah-ului, rar văzut pe la festivaluri (la Cannes a fost, incredibil doar de două ori până acum) este una dintre personalitățile zilelor noastre care nu încetează să ne aducă aminte cât de mult păcătuim când ne sfidăm natura, când credem că tehnologia este supremă. „Printre atâtea catastrofe, tsunami, tornade, cutremure, natura ne vorbește cu voce tare - ne-a spus actorul la întâlnirea cu ziariștii. Rolul tehnologiei est mereu același, să mărească viteza de înaintare
Cannes, 2013 - Robert Redford : „Printre atâtea catastrofe, natura ne vorbește cu voce tare” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78824_a_80149]