483 matches
-
dimineața bunicule, am strigat veselă. Ce e asta? Toată iarna am visat păduri, zâne și fluturi și, acum? - Acum nu mai ești micuța alună care a intrat în somnul iernii. Ai crescut, nepoată dragă!!!Acum ești pădurice alături de noi! O pădurice magică, de aluni! Referință Bibliografică: TRADIȚII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 860, Anul III, 09 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344750_a_346079]
-
cercetate toate scorburile din copaci în acea direcție, atât în vale, cât și pe dealul de vizavi. Dar, chiar în aceiași zi, un alt roi fugi în direcția opusă, s-a tot dus, s-a pierdut în vale, spre o pădurice. Când a venit tata din sat, a avut ce auzi. Ne-a certat, nu eram buni de nimic. Nu s-a dat bătut, s-a dus în cercetare să caute roiul al doilea. L-a găsit undeva într-o scorbură
TATA ŞI ALBINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347870_a_349199]
-
în speranța că vânătorul n-a observat manevra sa. Căpitanul o pierde din vedere, apoi o zărește din nou cum aleargă disperată. Se apropie ceasurile miezului nopții și urmărirea nu se termină. Prințesa se oprește într-un luminiș dintr-o pădurice de foioase. PRINȚESA: Simt că forțele îmi revin. Am să-l ademenesc cu farmecele trupului meu! La lumina lunii își desfășoară voalul transparent ca un evantai.Călărețul își strunește calul. CĂPITANUL ARNĂUTU: (surprins, cugetă cu glas tare) Căpitane, după ce nălucă
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
siropoase, dantele atrăgătoare, dantele fermecătoare. Pe măsura vârstei! Dar, cel mai mult, îmi plac dantelele iernii. Cum adică, ale iernii ? Așa bine. Toți copacii se-mpodobesc după ce ninge liniștit și, aproape neobservat, își etalează dantelele cu o grație surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
care se pierd printre pâlcurile de arbori. Imediat, în dreapta, parcul este străjuit de un grup de pini ce domină împrejurimile, înălțându-și spre cer coroanele frumos toaletate, ca niște ciuperci verzi, uriașe. În stânga se ramifică alte alei care pătrund în pădurice și-ți îndreaptă pașii către Castelluccia, un mic castel înconjurat de un canal plin cu apă, apoi de alei, statui și pădure. Acest canal, traversat de câteva podețe, vine dinspre Peschiera Grande „Marea crescătorie de pește”. Aceasta este un lac
PALAZZO REALE DI CASERTA (ITALIA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345320_a_346649]
-
aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LOCUL MEU Odată ajunsă casă nu mi-a trebuit mult să mă acomodez aveam lumea mea ,o lume plină de flori,de jocuri și jucării ...pe care eram stăpână absolută. ,,Coada râchii''locul ,unde era păduricea bunicului era domeniul meu . Acolo țineau ai mei vacile când era aftoasă, o boală despre care spunea doctorul veterinar că era contagioasă, Acolo săpase bunicul o fântână ,așa le adăpa nu le mai ducea în sat .Le cosea sau le
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
vilă din zonă. În zilele următoare apărură mai mulți constructori. Cu cât erau tăiați mai mulți copaci din pădure și cu cât se întindea mai mult terenul defrișat, cu atât apăreau mai multe vile, ca ciupercile după ploaie. În curând, păduricea copilăriei sale dispăruse aproape complet. Nu mai avea unde să-și facă bârlog, nu mai găsea cu ce să se hrănească. Păsările, animalele , toate viețuitoarele pădurii părăseau treptat zona. Neânfricatul se gândi că trebuie să-și mute și el sălașul
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Grea mai era și așteptare asta. Pe suprafața apei nu se desena nici măcar o unduire produsă de vreo boare de vânt. Din când în când, se vedeau rotocoalele unde sărise în joacă, vreun pui de chefal. O pupăză zbura din păduricea de molid din spatele nostru spre malul celălalt. Probabil că își avea cuibul în găurile dintre pietrele de pe țărmul stâncos de vis-à-vis. Prin iarba jilavă din jurul lacului săreau nenumărate broscuțe verzi, iar Cristian mă exaspera, cerându-mi să-i prind una
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
de brațul ... V. GEORGETA RESTEMAN - POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1338 din 30 august 2014. LIMBA NOASTRĂ, GIUVAER STRĂVECHI Doamne, cât ai fost de-ndurător Când ai vrut ca să mă nasc în vară, Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvară Toamnelor m-ai dăruit doinind, Ruginiu brumat cu dor de glie, Iernile mi le-ai pictat, zâmbind, Cu omăt pe trup de Românie Legăn de visări, cu mir curgând - Graiul nost', limba română
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
joc Cu albastrul cerului, cuminte, Ca-n tărâmul lui Zamolxe, vechi Unde spiritul în veci nu moare Limba noastră, giuvaer ... Citește mai mult LIMBA NOASTRĂ, GIUVAER STRĂVECHIDoamne, cât ai fost de-ndurătorCând ai vrut ca să mă nasc în vară,Lâng-o pădurice și-un izvor, Prefirând în mine primăvarăToamnelor m-ai dăruit doinind,Ruginiu brumat cu dor de glie,Iernile mi le-ai pictat, zâmbind,Cu omăt pe trup de RomânieLegăn de visări, cu mir curgând -Graiul nost', limba română sfântăDe la
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
sau ... prieteni ? Ori, pur și simplu, le suntem indiferenți ? În vara anului 2013, într-un mic sătuc din Franța, Pierre Rossalle (un banal electrician de meserie) ieșise în ziua lui liberă la cules de ciuperci. Se adâncise destul de mult în păduricea din apropierea satului, când dintr-odată realiză că nu mai recunoaște peisajul din jur, deși copilărise în zona aceea. Natura se schimbase cu totul, ca și cum Pierre ar fi fost teleportat într-o junglă ciudată, necunoscută lui. Ajunse la un moment dat
PRIETENI, DUŞMANI SAU SIMPLII OBSERVATORI COSMICI, CURIOŞI DE EVOLUŢIA „MAIMUŢELOR” DE PE PĂMÂNT ? de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372578_a_373907]
-
mort atârna cu mult mai mult. Reușesc cu greu să-l așeze pe două pături groase ,cu care-i înfășoară corpul. Nu vor să-l târe,ar putea lăsa urme ,mai bine îl duc pe sus. Ajung cu greu în pădurice, sapă groapa adâncă de doi metri și peste trei ore, aruncă amândoi crengi înfrunzite de măslin,peste mormântul proaspăt acoperit. Măslinul este copacul ce aduce pacea. I-o adusese lui Traian, dar lui îi declanșa în suflet,un război.... - Nu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (9) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372577_a_373906]
-
lor, ba chiar și o alifie vietnameză, cu miros de camfor, care mai tăia cheful țânțarilor să-și arate tandrețea față de pielea noastră. Ziua nu erau prea periculoși și numeroși, căci stăteau ascunși prin frunzele copacilor și prin stuful din spatele păduricii. Ori de câte ori lansam și nu eram atent, forfacul ajungea în crengile pomilor de pe malul celălat. Cum nu-mi permiteam să rup forfacul, vrând-nevrând, trebuia să traversez înot canalul și să-mi recuperez cârligele. Nu același lucru i se întâmpla și lui
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LAUDE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1675 din 02 august 2015 Toate Articolele Autorului Mult iubesc tăcerea de pe baltă, în cântecul brotacilor porniți, păduricea înflorită de pe coastă, și pescarii, pe maluri, încremeniți. Pasionat ca ei sunt și eu. Chiar fanatic, doar zborul pescărușilor îmi astâmpără dorul; un soare dintr-o parte, ne tot arde drastic, șerpii fug pe apă, rațele își iau zborul. Te
LAUDE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372109_a_373438]
-
lor, ba chiar și o alifie vietnameză, cu miros de camfor, care mai tăia cheful țânțarilor să-și arate tandrețea față de pielea noastră. Ziua nu erau prea periculoși și numeroși, căci stăteau ascunși prin frunzele copacilor și prin stuful din spatele păduricii. Ori de câte ori lansam și nu eram atent, forfacul[ Forfac = montaj format din plumb, momitor și cârlig pe o bucată de nailon sau fir textil.(n.aut.)] ajungea în crengile pomilor de pe malul celălat. Cum nu-mi permiteam să rup forfacul, vrând-nevrând
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
de a trăi cu întreaga ei ființă momentul dăruirii totale. Dispăruse oboseala lungului drum petrecut în tren, a mersului pe jos, cu geamantanele în mână, până la vilă și a jocului din zăpadă. Semănam cu două animale tinere, prinse în hârjoneli, păduricile noastre erau ciufulite, mângâiate, sărutate, iar buzele ne erau umflate de atâtea sărutări. Penetrarea a fost ușoară, cu finețe, pentru ca Genny să nu simtă decât plăcerea... Senzațiile trăite în acel moment făceau ca cele două corpuri să se rigidizeze, să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
executați, zăceau și cei ce ordonaseră acestă crimă! În viață norocul vine într-o clipă, așa venise și la mine; am sărutat pământul, m-am sculat și am fugit ca un nebun la marginea orașului...Undeva la liziera unei mici pădurice l-am întâlnit și pe Vida Baci, se da de ceasul morții că a pierdut legătura cu comandamentul sovietic...” Acum e momentul să fugim, Vida Baci!” “Eu nu fug, uiți că în satele noastre s-a instalat stăpânire românească și
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
mare dintre copii împingea cu vătraiul lemnele, să ia locul tăciunilor. Toți, tata și cei trei băiețași aruncau între dânșii priviri lucioase, nerăbdători să fie tors basmul din furca minunată cu aduceri-aminte. ... De când era pe lume, Natalia trăise la poala păduricii, crescând deodată cu arborii tineri și lăstarii fragezi ai acesteia. Îi pria fetei adierea vântului împarfumată de arborii vecini, iar verdele acestora îi dădeau veselă vigoare. Deprinsese de timpuriu multe, multe despe buruieni, iar răsplata sa dintâi fuseseră ieburile, ciupercile
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
apartamentul, am coborât în oraș. Un fluierat de locomotivă a răsunat în depărtare. Răsunetul lui domolit de aerul cald al serii aducea cu un suspin, cu un vaiet. Între clădirea în care locuia Charlotte și stepă era un fel de pădurice foarte deasă, de nepătruns chiar: desișuri de muri sălbatici, crengi spinoase de alun, tranșee surpate, pline de urzici. De altfel, chiar dacă, în cursul jocurilor noastre, reușeam să răzbatem prin zăgazurile naturale, altele, făurite de om, astupau trecerea: șirurile încâlcite de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela era botezat „Stalinka”, după numele liniei de apărare construite aici în timpul războiului. De teamă să nu vină nemții până acolo. Dar Volga și mai ales Stalingradul îi opriseră... Linia fusese desființată, rămășițele din materialul de război fuseseră abandonate în păduricea aceea, care îi moștenise numele. „Stalinka”, spuneau locuitorii din Saranza și orașul lor părea să intre astfel în marile gesturi ale Istoriei. Se spunea că păduricea era minată. Asta îi descuraja chiar și pe cei mai viteji dintre noi, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Stalingradul îi opriseră... Linia fusese desființată, rămășițele din materialul de război fuseseră abandonate în păduricea aceea, care îi moștenise numele. „Stalinka”, spuneau locuitorii din Saranza și orașul lor părea să intre astfel în marile gesturi ale Istoriei. Se spunea că păduricea era minată. Asta îi descuraja chiar și pe cei mai viteji dintre noi, care ar fi vrut să se aventureze în acel no man’s land zăvorât asupra comorilor lui ruginite. Chiar în spatele desișurilor din Stalinka trecea o cale ferată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
devenit veșnică. Ce prostie cosmică e dispariția unei femei frumoase! Dispariție fără întoarcere. Pieire totală. Fără umbră. Fără reflex. Fără apel...” Soarele se stingea în adâncurile stepei. Dar văzduhul a păstrat îndelung luminozitatea cristalină a serilor răcoroase de vară. Dincolo de pădurice a răsunat strigătul Cucușkăi, mai sonor în aerul rece. Frunzișul copacilor era presărat cu câteva frunze galbene. Cele dintâi. Strigătul locomotivei a răsunat din nou. Deja departe, atenuat. Atunci, reîntorcându-mă la amintirea celor trei cochete, mi-a venit o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spuneam eu, voi adăuga noul fragment, care îmi venise în minte noaptea. Eram la Saranza, în ultima mea vară la bunica... În ziua aceea, în loc să o luăm pe cărarea care ne ducea prin stepă, Charlotte a pornit pe sub copacii din păduricea înțesată cu material de război, numită de localnici „Stalinka”. O urmasem cu un pas nehotărât: potrivit zvonurilor, în hățișurile din Stalinka puteai să dai peste o mină... Charlotte se oprise în mijlocul unei poieni largi și murmurase: „Privește!” Văzusem trei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzduhul de cântare. Glasurile copiilor din Borzesti s-amestecau cu glasurile păsărilor, și parcă era ziua aceea un imn Închinat frumuseților nemuritoare ale firii. Deodată prima ceată de copii, În frunte cu Ștefăniță, s-a ascuns la pândă Într-o pădurice. Cealaltă, În frunte cu Mitruț, s-a ascuns după un deal, pe unde năvăleau de obicei tătarii cei adevărați. Apoi s-a arătat Mitruț, ca un han tătăresc ce se prefăcea că este , iscodind cu ochii Împrejurimile stejarului. La un
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
molcom, și se lăsa seara. Mirosea a seară în aer, mirosea ca țarinile din care scurmau gulii ca să le curețe apoi de coajă și să le mănînce, cînd se duceau în plimbare pînă la ferma Maiorului Barton, mirosea ca-n păduricea dinăuntrul pavilionului unde erau gogoșile de ristic. Băieții se antrenau servind, făcînd pase lungi și fente joase. În tăcerea blîndă, cenușie, auzea bufniturile mingilor: de colo și de colo prin aerul molcom auzea zgomotul bastoanelor de cricket: pic, pac, poc
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]