3,151 matches
-
nu i-ar fi deschis?” Părinții lui așteptau săracii să li se întoarcă feciorul din iadul războiului și dumneata spui asta? Doamne, ce vorbă păgânească! a intrat din nou în vorbă Vasile Hliboceanu. Ai răbdare, omule, și nu mă face păgân, că ai cam sărit calul. Ascultă, și până la urmă ai să mi dai dreptate...Multă vreme s-o zbătut bietul băiat între viață și moarte...Intr-o bună zi, însă, o făcut ochi. Si ce să vadă? La capul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
munca pământului. „Rămân tulburat de Încrederea cu care rostesc apăsat cuvintele, umplându-le lacom cu viață adevărată și cu speranța cu care, În fiecare primăvară, Înfig hârlețul În pământul pietros, răsturnând brazda cu fața la soare și mângâind-o cu ochii lor păgâni de iubire” (Dinu Săraru - Clipa). Am urmat școala generală În localitatea În care am venit pe lume. În această perioadă am Început să scriu primele poeme (vers alb), Îndrăgostită fiind de: Eminescu,Creangă,V.Alecsandri, Topârceanu, ș.a. Recitam adesea, În timp ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atâta sârg în creierul ei de femeie bezmetică. Îl trage în pat fără o vorbă. El continuă să se uite la ea de parcă acum ar descoperi-o pentru prima oară. Întreabă mirată. "Ce s-a întâmplat"? "Arăți ca o zeiță păgână care tocmai și-a înfulecat adversarul". Adversarul din mine, își spune în sinea ei. Începe să râdă. "De ce râzi?", o întreabă el contrariat. "Îți place ceva la mine?" întreabă cu teamă, dar și cu aerul că nu-i pasă ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
E un apogeu al alcoolismului, acest volum ; un monument de sinceritate ...vicioasă ; un racord timp trăit / timp povestit, rar descoperit În literatură. Și mai există, În Moscova-Petușki, o inega labil/ironică Înșiruire de băuturi posibile & imposibile, de melanjuri sfinte și păgîne, de cocteiluri permise & diabolice, de fantezii gratuite și sclipiri alchimice, a căror traducere sigur că nu a fost ușoară ; există o voluptate a degustării, În plan real ; dar și una a enumerării, În plan livresc : tra ducătorul caută echivalențe unor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
concretizare a ideilor, a credințelor, e o antropomorfizare specifică gândirii grecești, dar e numai o simplă modalitate a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare prăpastie. Primele au acces numai la apariții, la încarnări demonice (după părerea mea, ele se încadrează în ceea ce am putea numi sacrul negativ), pe când ceilalți se bazează pe ancorarea în concret a lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
E. Baconsky are, ca prozator, prejudecata "artistă" a "ornamentului și dichiselii", pe când Al. Ivasiuc este "tot atât de sigur pe sine și în epic și în antiepic", căzând în "exces de inginerie mentală". La Eugen Barbu ocaziile ceremoniale imaginate sunt "veritabile liturghii păgâne", în timp ce la Sorin Titel vedem "acea capacitate rară de a descoji lucrurile, gesturile de invizibila peliculă care le protejează și de a ni le oferi acute, delicate, vulnerabile" (p. 145). La Augustin Buzura monologul interior ia o "turnură literaturizantă", în timp ce
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
mai departe), să nu pomenească vreodată despre crucea săpată în lemn. De fapt, sunt chiar sigur. Și asta nu pentru că hățișurile cu liane sau vegetația luxuriantă i-ar fi tăinuit existența ca pe a unui zeu bătrân, uitat de curiozitatea păgână a exploratorilor, nici pentru că importanța ei în rostul și mersul tainic al lumii ar semăna izbitor cu soarta unei legume (hai să spunem o ceapă abandonată în ger), nici măcar pentru motivul, altminteri chibzuit și pertinent, că hărțile nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă să nu moară Înainte. Să fi fost, oare, Încă un adept al miraculoasei doamne Bellairs? Sau poate chiar soțul doamnei Bellairs, venit s-o smulgă ritualului ei păgîn și s-o ducă, prozaic, acasă? Absorbit de aceste gînduri, Arthur Rowe nu băgă de seamă că ultimii căutători de comori se Îndreptau spre poartă și că sub platanii Înalți nu mai rămăseseră, În afară de el, decît tarabagiii. CÎnd Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare totuși umărul, îmi masez și mușchiul de la braț. Aș avea poftă de-o cafea cu lapte. - Fănele, dragă, ne-ai răscolit pe toți, ne-a mers, așa, tare la inimă! Am plâns, cât sunt eu de bărbat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz. Până și câțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpânitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pământeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân, ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân, ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele păgân. Oare asta era mântuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgân, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sunt iertate păcatele? Poate tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele păgân. Oare asta era mântuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgân, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sunt iertate păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei dinspre partea bărbătească Îi chemau trupul păgân, iar cei dinspre partea femeiască - sângele păgân. Oare asta era mântuirea, ceasul În care sufletul se desprinde de trup, sufletul creștin de trupul păgân, trupul păcătos - de sufletul păcătos, care e astfel milostivit, căruia Îi sunt iertate păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce‑l strângea la piept pe câinele Kitmir, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
astfel milostivit, căruia Îi sunt iertate păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce‑l strângea la piept pe câinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgân, purtându‑l peste abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chipul estompat al lui Gustav, uriaș cât Luna, rula încet fiecare pagină din romanul Repetenții. Am știut întotdeauna că frații lipoveni sunt ființe din lumea Ondinelor. O lume a ideilor, dorințelor, pasiunilor noastre. M-am pus în stăpânirea unui zeu păgân străluminat de experiențele avute de pe vremea când nu se lăuda cu puterile sale. Cu durere mi-a povestit ce luminată e lumea Ondinelor, nedezvăluită ochilor de muritor. Și în care Chirilă și Halipa se integraseră de la vârsta preșcolară. O Ondină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din Insula Mare a Brăilei. Acum înțelegeam cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-am urmărit pe cei doi frați de la poarta casei până la țărmurile Dunării. N-aveau în mână decât o undiță primitivă. Nu vârșe, nu chipcel, nu clonc. Și fără haine, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
liniște. Șarpele muzical se zvârcolea în depărtare, spre Ghecet. Am plecat alături de Zeu, urmărind de la distanță panglica albă, fără să mă mir că respirăm apă, ca peștii. M-am văzut pe mine dormind pe mal alături de un câine negru. Zeul Păgân m-a dus în împărăția înecaților Dunării, arătându-mi oglinda orașului. Nu lipsea nici strada mea, cu casa de unde fugisem pe geam cu Zeul în toiul nopții, nici Cartierul Chercea în care amicul Mihai trebuie că dormea, nici Pisc-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai fericite clipe din viața sa, frumoasele seri și nopți de dragoste și discuții nesfârșite. Într-o astfel de discuție dintr-o nopte târzie, Victor zise: Numele Vasile Îl poartă un unchi de-al meu, un moș zgârcit, limitat și păgân, nici nu trebuie luat În discuție ca nume pentru fiul nostru, ca și numele de Victor pe care Îl port eu. Te rog, iubito, să cauți și tu, așa cum și eu voi face, un nume care să Înceapă cu litera
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
publicate anterior (Străin în Purgatoriu și Regăsirea în speranță). Autorul își versifică mecanic declarațiile de dragoste, ajutat parcă de un metronom: „Iubirea, permanent ascuns-a și tragedie și uitare / Ca moartea hâdă să devină leagănul unor noi vieți / Angoasa nopților păgâne și nălucirile fugare, / Impuritatea și durerea să nască iarăși frumuseți.“ (Veni-va timpul...) Se remarcă retorica grandilocventă, filozofarea ieftină și... virgula dintre subiect și predicat. În mod inevitabil, sunt invocate și personaje mitologice, despre care poetul crede că înnobilează automat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]